6,099 matches
-
scrieri a autorului. Din acest patetic poem, scris cu multă pietate religioasă, reproducem o strofă în versuri albe în care este evocat în mod sugestiv groaznicul flagel: Dar acum ce rău ne amenință necunoscut părinților noștri, necunoscut pământului nostru? Muncile Iadului urmează după dînsul! De unde vine? Unde își va stinge turbarea sa? Unde va osteni mâinile sale cele ucigătoare? Dumnezeule? Aceste rele sânt îngerii mâniei Tale sau sânt slujitorii vrăjmașului omenirii? O hulă! blândețea nu este mînie! Cum dar suferi ca
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ei în stânga și îi întinse mâna Bătrânului. Goliciunea ei fără de rușine îl aștepta. Se așteptau să fie lumină și apoi întuneric și să treacă și ziua a șasea.“ La finalul drumului parcurs ne dăm seama că nu am ajuns în iad, unde ar trebui, conform legendei să ajungem, ci trecerea râului ne-a condus către sinele nostru profund, către cotloanele sufletului pe care s-a așezat praful. Călătoria noastră s-a făcut înapoi către rădăcini, înapoi către punctul de plecare, înapoi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
păreau a se topi una într-alta, ca și cum odinioară ar fi pornit cu toții să netezească un munte de sare, în care ar fi scobit străzile, și casele, și ferestrele, sau ca și cum, da, mai curând așa, ca și cum și-ar fi croit iadul alb și fierbinte cu o șuviță de apă clocotită, ca să arate că ei pot locui acolo unde nimeni n-ar fi fost în stare, la treizeci de zile de orice urmă de viață, în acea groapă din mijlocul deșertului, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de vară Voiam să petrec cu ielele o noapte albă. Dar când m-am prins în hora lor, nu m-au primit, fiindcă, nu am fost invitată! Mi-au spus că trebuie, mai întâi să păcătuiesc, cu un bărbat din iad. Și ce să fac? Nu am acces acolo! Îți trebuie o limbă ascuțită și mult tupeu să treci de poartă, și, apoi, nici moartea nu mia dat pașaport. (Mi-e sufletul prea curat, de ce să mi-l încarc?!) Închid o
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
dumneavoastră, propune vocea. — Aud că a luat niște premii internaționale. Ce apariție ! Abia dacă i-am smuls câteva fraze. Îți spun, mi-a amintit de Sia din tinerețe... Aceeași modestie liniștitoare. Gata în orice clipă să se spargă, dezvelind un iad fastuos, paradisiac... așa l-am văzut totdeauna. — Mai există un tablou, într-adevăr, la Chantilly, atribuit de unii lui Pollaiuolo, de alții lui Cosimo. Capul Cleopatrei înfășurat de o viperă. — Mă, dar tu știi totul, ca în carte ! — Ei, v-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și adânci ca o oală. Apa curge îndelung pe degete, pe palme, pe păr și urechi și frunte. Se apropie de fereastra deschisă. Se reazemă de pervaz. Luna s-a depărtat, dar încă luminează. Tăcere adâncă, adâncă, adâncă, până în adâncul iadului. Cornelia Matei sau Matei Cornelia... de câte nu l-ar fi scutit vizita bibliotecarei ! De n- ar fi fost atât de leneș, dacă ar fi răspuns la telefon, dimineață, demult, acum un veac. L-ar fi acceptat, probabil, s-ar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
strigă căpitanul, văzîndu-l că se depărtează. Lui Apostol i se păru că și Klapka își bate joc. Dădu pinteni calului. Trebuie să ajungă în sat cât mai repede, să se pregătească și să sfârșească. În suflet i se zvârcolea un iad cu limbi de foc atât de sfâșietoare, că în fiece clipă amenințau să-i istovească toate izvoarele voinței. Simțea iarăși cum aleargă pe dunga prăpastiei și ispita prăbușirii îl pândea și-l învăluia într-un nour de ceață în care
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
bulgări și pietre, cu gura însậngerată, dar nu mă temeam cậtuși de puțin. A urmat apoi o îndelungă conversație cu tovarășii mei de joacă pe tema morții. - Unde se duce sufletul celui dispărut? Unii vorbeau de Rai, alții vorbeau de Iad, dar eu mă născusem acolo, langă țințirim, cu sufletele morților aproape de inima mea. Le simțeam prezența dimineața și seara printre crucile acelea de piatră văruite în alb, prin iarba foșnitoare, dar mai ales îi regăseam în prunii încărcați de rod
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
gogoși din astea nu Înghit nici măcar eu. Să fim serioși, suntem În prima linie la aruncat cu noroi În oamenii buni... Cum vrea unul să facă bine sar ceilalți și Îl trag În jos, ca-n bancul cu românii din Iadul pavat cu intenții bune... Sandu Șpriț nu se lasă cu una cu două: Eu zic așa! Și zic bine! Dacă urli că Geoană este un impostor și un mincinos, atunci nu te aliezi cu el, nu faci afișe colorate, nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
el. Gestul incipient a fost taxat cu priviri aprinse de către Sandu Șpriț, iar acuzatul de serviciu a Înghițit În sec. Apoi a ras halba și s-a uitat cu jind către halbele pline ale mesenilor. Sandule, e căldură ca-n iad, pe cuvânt de onoare! Ai fost Într-o excursie pe-acolo și știi cum e? De ce n-ai luat un autograf de la Sarsailă? Îl scoteai pe ibei. Asta e tot cu băutură? Nu, cu oferte. Și-atunci de ce se bea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
un autograf de la Sarsailă? Îl scoteai pe ibei. Asta e tot cu băutură? Nu, cu oferte. Și-atunci de ce se bea? Cum adică ibei? Poate mai bei, Gicule, așa ar fi normal. Beau! Apropo de ce ziceai. N-am fost În iad, m-a trimis nevastă-mea doar la bila, după ulei și cereale, mănâncă dimineața, cu activia, e cu tranzit intestinal de cea mai bună calitate, dar presimt. Am un filing aparte despre iadul ăsta, cum se spune. Gore Își face
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Apropo de ce ziceai. N-am fost În iad, m-a trimis nevastă-mea doar la bila, după ulei și cereale, mănâncă dimineața, cu activia, e cu tranzit intestinal de cea mai bună calitate, dar presimt. Am un filing aparte despre iadul ăsta, cum se spune. Gore Își face vânt cu ziarul libertatea, iar Gicu (În timp ce vorbește) Încearcă să studieze - fără a reuși - prima pagină. Nu mai rezistă și izbucnește: Gore, mai ușor, fratele meu, mai ușor fiindcă nu pot să admir
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Stinge, puternic Doamne, cuvântul nimicirii Adânc, demonic-rece ce-n sufletu-mi trăiește, Coboară-te în mine, mă fă să recunosc C-a ta făptură slabă-s. Nu mă lăsa să sper Că liber-mare-mîndru prin condamnarea ta N-oiu coborî în iaduri de demoni salutat, Ca unul ce menitu-i de a le fi stăpân - Stăpân geniilor pieirii! Ce gând superb! O-nceată Inima mea cea stoarsă de-o cugetare beată, Nu răscoli-n bătaie-ți ruinile sfărmate A lumi-mi dinăuntru
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
chiar în silă Au zâmbit, deșartă rămas-au urna, A lui Danau fiici auzind cîntarea-ți Fermecătoare. {EminescuOpIV 401} Lyde-asculta crimele-acelor fiice, Căci pedeapsa lor e să umple vasul, Ce de-apururi fără de fund se scurge - Soarta-ndelungă Urmărește crimele mari în iad chiar; Căci păcat mai nelegiuit putea-s-ar Decât moarte soților lor cu aspru Fier să le deie? Una numai, demnă de-a nunții faclă, Vicleni frumos pe cumplitu-i tată, Strălucind vestită de atunci prin secoli, Nobila fiică! - "Scoli, ea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în al meu suflet un ocean de patemi. Iar brațele-mi s-aruncă ca valurile mării - Ah, în deșert, nici nu pot ca să te dau uitării - S-aruncă înspre cerul cel luminos, recad Și mistuit de chinuri ca Tantalus în iad. Dar în zadar! căci astfel a fost voința sorții Ca tu să-mi dai durerea și voluptatea morții Și să-mi răsai din marea de suferinți, înnaltă, Ca marmura eternă ieșită de sub daltă. {EminescuOpIV 424} DIN CÎND ÎN CÎND... Eu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
morților și viața vecilor... De ce? Întreabă de ce a scuipat Satan veninul său cel mai amar - când a eșittu în lume, de ce înainte d-a fi te cugetase infernul întreg - te pusese să figurezi în toate țesăturile sale infernale. Creatură a Iadului - femee fățarnică. Demonul poet te-a visat în eppopeea sa - care sfărmă toate blestemele sub ființa Dumnezeu - te visase ca să seci cel mai nobil sânge din vinele omenirii - ca să sugi ca un vânt cald și ommorîtor, ce neacă or-ce simțire
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
viață plecați sub anateme Să vă urâți din leagăn, să v-omorîți în vain, V-am semănat în spațiu pe voi sămânța Cain, Să curăț am vrut sînu-mi de tot ce-i crud, spurcat Și pentru voi anume creaiu al vieții iad. Și să vă-nșele vecinic l-am îmbrăcat frumos Cu nopți senine-n stele, cu soare auros. În sâmburii durerii eu pus-am fericire, În vicii am pus miere și în păcat zâmbire. Tot ce-aspirați în lume toate-au
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și veți vedea că-s... eu. Din frunzele istoriei, mirosul meu v-atinge [.............................. Am zugrăvit în ochi-ți semănături de stele. Moarte și nemurire sunt numai umbre a mele, Ca să vă-nșel privirea am născocit eu timpul. El vă arată iadul, imperiul, Olimpul Și cu mândrie poartă a veciniciei mască Când mama, lui e-o clipă, care când sta să-l nască Il și ucide. Totuși, în clipa suspendată, Dacă, din noapte-eternă o ființă se arată El vede cer și stele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tribale simt nevoia de idoli. Orice cultură își zămislește nucleul spiritual în jurul unor mituri. Zeii mielului ar trebui să semene cu berbecul, nu cu lupii. Un Sisif eficient ne-ar fi sărăcit cu un mit. Suntem născuți din curiozitatea Evei. Iadul este mult mei tolerant. Din el nimeni nu a fost încă alungat. Nu a existat niciodată un mit mai puternic decât al banului. S-au dus de mult faraonii, fie-le piramidele ușoare. Faraonii nu se puteau apăra de profanatorii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să cumpărăm din magazine chunga Dante și prezervative Dezdemona. Acum în plină împărăție a anecdotismului, metafizica tinde să devină un lux inutil. Conducătorii de popoare care populează miturile „beneficiază” de proiecții false. RELIGIE Cred că și cazanele de smoală din iad sunt clasificate pe stele. Religia este filosofia maselor. Doamne, ce electorat numeros au întemeietorii de religii! Iisus a murit pentru fiecare celulă di n noi. Moise a propovăduit o stomatologie echilibrată. Metoda lui fundamentală era dinte pentru dinte. Iisus a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pământul. Și cel mai amărât suflet tot templu e. Nu toți cei care au fost urcați pe cruce au nimerit într-o legendă. Se cuvine ca rugăciunea să fie omagiu, nu negociere. Devenim evlavioși când simțim că se apropie dogoarea iadului. Intoleranța religioasă generează terorism. Îmi imaginez transcendentul ca pe o lumină călăuzitoare. Religiile propovăduiesc toleranța, dar au generat foarte multă violență. Transcendența e un ghid. Și o mare speranță. Nici filosofii nu au reușit încă să decodeze convingător tăcerea lui
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
arbori. Inchiziția a vrut să curețe creștinismul de marea filozofie păgână. Nu prea ne sperie Infernul pentru că îl bănuim la mii de ani întuneric de noi. Purtăm totuși în noi și ușoare urme de Paradis. Focul sacru nu ține de Iad. Și nici de pompieri. Nu-mi pot da seama dacă în Rai îngerii sunt ghizi, gardieni publici, ori agenți de circulație. Căutăm diavolii care să ne scape de tartori. Dumnezeu ne-a plămădit chipul. La caracter a lucrat și Marele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în disperare. Sacralitatea ar trebui să rămână catargul lumii computerizate. Învinge religia care reușește să accesibilizeze mai rapid subtilitățile doctrinare. Lumea este a lui Dumnezeu. Administratorii ei însă mai trag cu coada ochiului și la Satan. Nu vă îmbulziți spre iad! Nimeni nu va fi lăsat în frig. Idolii țin de religie, nu de artă. Disperarea metafizică înalță, nu dezumanizează. În biserică, mulți oameni sunt de față, nu și prezenți. După cădere, doar căința poate fi treapta spre echilibru. Metafizica înalță
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
voluptatea ascezei.. Răstignirea lui Iisus ar fi trebuit să ne izbăvească de patima răzbunării. Singura religie care predică îndoiala este buddismul. Inchiziția a fost o aplicare “creatoare” a Bibliei unde nu există nici un îndemn la Justificarea crimei. Inchiziția a coborât iadul pe pământ. În suferința acerbă nu te poți lipsi de Dumnezeu. Suntem prea mulți! Nici Dumnezeu nu ne mai poate vizita din casă în casă. Cred în Dumnezeu. Pentru că și El e singur. Credeam că omul contemporan nu se mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
îi distrug idolii și preoții. Căința poate fi marele pas spre mântuire. Mă îngrijorează lipsa de feed-back a Cerului. Numai credința îi mai dă omului anvergură cosmică. Pentru impulsuri periodice, Dumnezeu convoacă popoarele pe cruce. Nu mă tem de chinurile iadului, cât de aglomerația de acolo. Până te vezi instalat într-un cazan, îți iese probabil sufletul. Criza poate fi a doctrinei religioase, ori a slujitorilor ei. Nu poți să fii și ateu și cu sufletul în rai. După lăsarea întunericului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]