7,197 matches
-
ș...ț pe de o parte face similitudinea mai inconsistentă și deci mai insolită, pe de altă parte multiplică numărul obiectelor puse astfel în corelație, reușita fiind direct proporțională cu rezistențele obiective învinse”. Or, încercând să degajăm ceva din toposurile imaginarului lui Voronca, ne-au întâmpinat la tot pasul figuri ale însumării, etalării, succesiunii de elemente „văzute” de ochiul-ecran, întemeiate tocmai pe multiplicare și extensiune ca și nelimitată, a câmpului vizual-imaginativ. În versurile de dinainte de Colomba exigența programatică a „expresiei plastice
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
o nouă „gramatică a poeziei” Momentele poeziei Începuturi Spre o poezie constructivistă O temă cu variațiuni Ulise în oraș Continuări: itinerarii nocturne „Franciscanism” liric Zodiile poemului Incantații Discursul înstrăinării și al fraternității Spre „insula-nălucă” Armuri fragile ?? Poezia prozei Configurări ale imaginarului „Miliardarul de imagini” Un poem al „sintezei moderne” . E. Lovinescu, Memorii, II, 1916-1931, Ed. „Scrisul românesc”, Craiova, 1932, pp. 178-179. . J. Monnerot, La poésie moderne et le sacré, Paris, Gallimard, 1945, p. 165. . A doua lumină, în unu, 1929, nr.
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
teoria nemoianiană n-ar musti, din capul locului, de ideologie. Teoria secundarului are o țintă precisă: de a discredita majoritățile în favoarea minorităților, fiind un tipic simptom de political correctness. Aparent, Virgil Nemoianu propune depășirea dialecticii de tip hegelian, funcțională în imaginarul modernist al istoriei ca progres, în favoarea unei antitetici cu o destul de veche tradiție în gândirea românească, de la Dimitrie Cantemir și Ion Heliade Rădulescu până la Eminescu, Blaga și Ștefan Lupașcu. El pare a ține cont de maxima-cheie a gândirii eminesciene: Antitezele
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sociologului Ilie Bădescu etc. Practic, orice gând al transparențelor abisale poate intra în dialogul transmodernității. Mai mult, orice acces spre zonele abisale trece și prin "complexele de cultură". Cât îi privește pe creatorii considerați ca atare în mod tradițional, geniul imaginarului îi plasează de la sine în sfera transmodernului, indiferent din ce curent sau școală literar-artistică provin, căci ethosul transmodern exclude narcisismele de grup, plasându-ne într-o neutralitate dinamic-participativă în luminișul ființei. Se reabilitează noțiuni declarate anacronice precum geniu, capodoperă, hermeneutică
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
care vor să schimbe creștinismul actual într-o religie feministă, spre a repara o mare "nedreptate istorică". În ultimele decenii, s-a creat o bogată literatură de exegeză biblică demolatoare în favoarea tradiției eretice. Ceea ce la Dan Brown ține încă de imaginarul romanesc, la autori precum Michael Baigent, Richard Leigh, Henry Lincoln (The Holy Blood and the Holy Grail, Londra, 1982), Malcolm Godwin (The Holy Grail: Its Origins, Secrets and Meaning Revelaed; Londra, 1994), Barbara G. Walker (The Woman's Encyclopedia of
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de droguri în vederea obținerii de paradise artificiale, boala caracteristică fiind psihoza maniaco-depresivă. Aceste prime două etici sunt caracteristice modernismului și postmodernismului, cea omogenizantă creând totalitarismele nazism și comunism, cea eterogenizantă liberalismele sterilizante culminânde în postmodernism. Etica stării T, dominată de imaginar, nu este nici ea scutită de morbidități, principalele pericole fiind neputința trecerii din imaginar în dinamismul contradictorial și, drept consecință, proliferarea excesivă a imaginarului, fie spre schizofrenie, fie spre paranoia. Dar caracteristica fundamentală a stării T este afectivitatea. Dacă se
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
două etici sunt caracteristice modernismului și postmodernismului, cea omogenizantă creând totalitarismele nazism și comunism, cea eterogenizantă liberalismele sterilizante culminânde în postmodernism. Etica stării T, dominată de imaginar, nu este nici ea scutită de morbidități, principalele pericole fiind neputința trecerii din imaginar în dinamismul contradictorial și, drept consecință, proliferarea excesivă a imaginarului, fie spre schizofrenie, fie spre paranoia. Dar caracteristica fundamentală a stării T este afectivitatea. Dacă se poate vorbi de o ontologie lupasciană, aceasta se desparte de raționalismul tradițional al metafizicii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
totalitarismele nazism și comunism, cea eterogenizantă liberalismele sterilizante culminânde în postmodernism. Etica stării T, dominată de imaginar, nu este nici ea scutită de morbidități, principalele pericole fiind neputința trecerii din imaginar în dinamismul contradictorial și, drept consecință, proliferarea excesivă a imaginarului, fie spre schizofrenie, fie spre paranoia. Dar caracteristica fundamentală a stării T este afectivitatea. Dacă se poate vorbi de o ontologie lupasciană, aceasta se desparte de raționalismul tradițional al metafizicii, trionticitatea având drept corolar în starea T afectivul. Filosoful vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în a șaptea vale păsările întâlnesc oglinda clară (citește a zonei de maximă transparență) în care păsările pot fi văzute și recunoscute. Știința clasică se orienta de la vizibil la vizibil, cea transdisciplinară de la vizibil la invizibil, care invizibil coincide cu imaginarul cuantic. Dintre toate vârstele, copilăria percepe în simultaneitate spațio-temporală nivelurile realului, făcând să dispară granița rigidă dintre real și imaginar. Eminescu aprecia în chip deosebit această predispoziție "transdisciplinară" a copilului. La fel ca și Einstein, care mărturisea că descoperirile sale
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și recunoscute. Știința clasică se orienta de la vizibil la vizibil, cea transdisciplinară de la vizibil la invizibil, care invizibil coincide cu imaginarul cuantic. Dintre toate vârstele, copilăria percepe în simultaneitate spațio-temporală nivelurile realului, făcând să dispară granița rigidă dintre real și imaginar. Eminescu aprecia în chip deosebit această predispoziție "transdisciplinară" a copilului. La fel ca și Einstein, care mărturisea că descoperirile sale epocale n-ar fi fost posibile, dacă n-ar fi rămas, în adâncurile sale, copil 331. Iată cum surprinde Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pe zare). Transparența însăși se poate sparge ca o oglindă de René Magritte (v. Cheia câmpurilor), dar în fulgi albi. Asta era posibil și în ieșirea din noianul de negru bacovian, cu mirifica troienire din Decembre. Sunt nemaipomenite ninsori în imaginarul poetic transmodernist, pe care le-am mai întâlnit și la poetul basarabean Victor Teleucă. Transparența zeletiniană abundă de ninsori: "Mă simt doar printre fulgi lumină, / atât cât ar clipi o stea... / Ah, numai dacă-ar fi să țină / ninsoarea cât
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și stau cu gândul, unic obelisc, / păzit de vasta albă stăruință. Înalt, ca după plânsul îndeajuns, / văd totu-n linii ample, văd alboarea, / pătrunsul inimii s-a despătruns / și mă dezleagă pentru veci ninsoarea". Unitatea dialogică a lumii-lumen răsare în imaginarul lui C. D. Zeletin chiar și în ipostaza artistului care e mai degrabă solitar decât solidar, după o altă mărturie a poetului. Ea se împlinește în orizontul misterelor lumii ca afectivitate. Pentru antologia la care mă refer, nu întâmplător autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
confuze. Totuși, este posibil ca intuițiile noastre s] fie diferite în cele dou] cazuri deoarece nu sunt similare în mod relevant. La prima vedere, putem crede c] anumite tr]s]turi importante ale cazului actual nu sunt prezente în cel imaginar. Astfel de tr]s]turi sunt ambiguitatea și complexitatea. Așa cum arăt] O’Neill în How can we individuate moral problems? [Cum particulariz]m problemele morale?], felul în care identific]m și descriem cazurile este deja o parte important] a reacției
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] viziunea materialist] asupra istoriei, prin expunerea leg]turii dintre ideologia moral] și interesele de clas], „distruge complet morală”, indiferent de conținutul său de apartenență ei la vreo clas] (MEW 3, p. 404; CW 5, p. 419). Cand un critic imaginar acuz]: „comunismul elimin] complet morală și religia în loc s] le formuleze altfel”, Manifestul Comunist nu r]spunde nu negând c] aceast] acuzație este adev]rât], ci observând c] la fel cum revoluția comunist] va implica o separare radical] de toate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Paleologu, care îl raportează pe autor la Hölderlin, pe temeiul imaginării similare a unei Grecii ideale și subliniază câteva dominante ale acestei lirici: orfismul, incantația centrată asupra principiului feminin ca factor cosmogonic. Figura mamei, nostalgia apelor amniotice sunt constante ale imaginarului lui V., care îmbracă o formă imnică, de unde și situarea în apropierea Imnelor lui Ioan Alexandru. Lirismul se hrănește din viziuni extatice, din recurența motivelor cu aură sacralizantă (fluturi, îngeri, fecioare, liră, crini), din hieratismul gestual, muzica interioară a versurilor
VERONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
SUA), 1996; Carolina Ilica, The Tyranny of Dream, București, 1999, 13 (Double) Love Poems, București, 2001; Dumitru M. Ion, The Gospel after John Metaphor, București, 1999. Repere bibliografice: Magda Teodorescu, Prizonieră în sertar, CNP, 1993, 13; Lena Ruști, Evadări în imaginar, CC, 1994, 4-5; Anca Peiu, „Prizonieră în oglindă”, VR, 1995, 7-8; Andreea Deciu, Între victime și eroi, RL, 1998, 19; Alex. Ștefănescu, „1, 2 , 3”, RL, 1999, 3; Ștefan Stoenescu, „Moderato 7”, „Origini-Romanian Roots” (Norcross, SUA), 1999, 29-30; Dan Croitoru
VIANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]
-
1992, 8-9; Iulian Boldea, „Singurătatea supremă”, VTRA, 1992, 10; Mircea Bârsilă, Între pietate și insurgență, „Calende”, 1994, 4; Miruna Mureșan, Din nou poezia: Editura Calende, „Universul cărții”, 1994, 10; Gheorghe Mocuța, „Hierofania”, „Arca”, 1997, 10-12; Ștefan Ion Ghilimescu, Figuri ale imaginarului poetic, Târgoviște, 1998, 84-96; Petrescu-Paraschiva, Dicț. lit. Dâmbovița, 245-246; Marian Chirulescu, Paul D. Popescu, Gabriel Stoian, Personalități prahovene. Dicționar biobibliografic, Ploiești, 2002, 397-398. C.H.
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
pierdeți nici un strop. În sfârșit, Închideți ochii și respirați adânc. Pe expirație, Înghițiți o treime din cantitatea de salivă, dirijând-o În jos, către partea inferioară a abdomenului. Faceți aceasta de trei ori, până ce toată saliva este Înghițită și depozitată imaginar În dantian. Repetați exercițiul zilnic, de cât mai multe ori. Această metodă poate mări mult potența. Încleștați ușor dinții, de câteva ori pe zi. Se consideră că dinții sunt legați de rinichi. (Vezi anexa 5.) Trageți-vă de lobi și
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
București, 2003; Einführung in die Geschichte der europäischen Neuzeit, Klausenburg, Babeș-Bolyai Universität, 2004. A editat volumele colective: Studii de istorie a Transilvaniei. Specific regional și deschidere europeană, Asociația Istoricilor din Transilvania și Banat, Cluj-Napoca, 1994; Viață privată, mentalități colective și imaginar social În Transilvania, Asociația Istoricilor din Transilvania și Banat, Oradea-Cluj-Napoca,1996; Interethnischeund Zivilisationsbeziehungen im siebenbürgischen Raum. Historische Studien, Verein der Historiker aus Siebenbürgen und dem Banat, Klausenburg, 1996; Identitate și alteritate. Studii de imagologie, II, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1998
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Paradigma de cercetare a istoriei culturale pleacă de la investigarea discursului mental subiacent operei de artă, pentru a evidenția conceptele și imaginile dominante ale acestuia. Asamblarea acestora permite relevarea unor structuri mentale, care conduc la mecanismul producerii imaginilor și la repertoriul imaginarului. În rândul reprezentărilor dominante va fi identificată „imaginea celuilalt”, necesară autodefinirii culturii respective, pentru ca de la acest nivel să se contureze sistemele de gândire și de valori care ghidează activitatea intelectuală, definite ca modele culturale. La rândul lor, modelele culturale se
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
semnată de Melinda Mitu. Tradiția unei cercetări românești În domeniul imagologiei istorice a fost consolidată și prin apariția unor volume colective de profil, editate, În mod semnificativ, În toate cele trei mari centre istoriografice ale țării. Centrul de Istorie a Imaginarului, de la București, a publicat remarcabilul volum consacrat spațiului imaginar al „insulei” (1999), Analele Universității din București au editat două numere tematice dedicate studiului alterității (1984 și 1992), profesorul Zub, la Iași, a coordonat volumul Identitate/alteritate În spațiul cultural românesc
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
meticulos toate referințele cu privire la sciți, moldoveni sau irlandezi, fără ca acest lucru să Însemne neapărat imagologie sau, În general, fără ca el să Însemne ceva relevant. Referindu-se la criza contemporană a istoriei mentalităților, profesorul Lucian Boia propunea noua disciplină a istoriei imaginarului ca un cadru teoretic și metodologic mai adecvat, În raport cu temele și problemele cultivate astăzi de cercetarea istorică. Studierea miturilor istorice sau politice, abordarea ideologiilor În calitatea lor de mitologii secularizate, cercetarea ansamblurilor arhetipale care structurează conștiința socială reprezintă câteva dintre
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
adecvat, În raport cu temele și problemele cultivate astăzi de cercetarea istorică. Studierea miturilor istorice sau politice, abordarea ideologiilor În calitatea lor de mitologii secularizate, cercetarea ansamblurilor arhetipale care structurează conștiința socială reprezintă câteva dintre instrumentele metodologice de bază pe care istoria imaginarului ni le pune la Îndemână cu generozitate. Din perspectiva istoriei imaginarului, alteritatea, obiectul interesului nostru, nu reprezintă decât una dintre cele câteva mari structuri arhetipale care pot fi Întâlnite În orice cultură și În orice societate, de-a lungul istoriei
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
miturilor istorice sau politice, abordarea ideologiilor În calitatea lor de mitologii secularizate, cercetarea ansamblurilor arhetipale care structurează conștiința socială reprezintă câteva dintre instrumentele metodologice de bază pe care istoria imaginarului ni le pune la Îndemână cu generozitate. Din perspectiva istoriei imaginarului, alteritatea, obiectul interesului nostru, nu reprezintă decât una dintre cele câteva mari structuri arhetipale care pot fi Întâlnite În orice cultură și În orice societate, de-a lungul istoriei. Figurile alterității, spune Boia, reprezintă răspunsurile simbolice ale colectivităților sociale În fața
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
spune Boia, reprezintă răspunsurile simbolice ale colectivităților sociale În fața tuturor categoriilor de diferențe: spații diferite, ființe diferite, societăți diferite. În raport cu acestea, iau naștere geografiile imaginare, biologiile fantastice, stereotipiile etnice și imaginile naționale, utopiile sociale. Abordarea fenomenului alterității prin optica istoriei imaginarului evidențiază Încă o dată, dacă mai era nevoie, caracterul prin excelență interdisciplinar al imagologiei. Imagologia , ca obiect de cercetare, nu a fost niciodată proprietatea exclusivă a istoricilor. După cum am văzut În capitolul anterior, ea s-a născut și a crescut pe
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]