6,831 matches
-
9). În această situație scripetele de tracțiune se mai numește și scripete de început, iar forța G descrește continuu în timpul Manole Vasile 54 mișcării de învingere. În funcție de situațiile prezentate, randamentul mișcării este următorul: scripetele de tracțiune plasat la distanță (scripete infinit), randament = 85%; scripetele de tracțiune plasat perpendicular pe bisectoarea unghiului de mișcare randament = 77%; scripetele de tracțiune plasat la inceputul mișcării (scripete de început) randament = 89%; Indicații privind utilizarea sistemului rezistent (scripete-greutate) Sistemul rezistiv este utilizat pentru: dezvoltarea forței musculare
Logistică în kinetoterapie by Vasile Manole () [Corola-publishinghouse/Science/1600_a_2967]
-
precum și modalităților lor de exprimare; b) În programul romanescului, acțiunea este motivată în special prin "traducerea" comportamentală a vieții afective a personajelor și mai ales prin componenta pasională a vieții lor interioare; c) Saturația evenimențială a diegezei și extensibilitatea ei infinită. Autorul ține să se delimiteze de opinia lui Northrop Frye, potrivit căruia această atașare față de viața interioară a personajelor caracterizează pe deplin romanescul, spre deosebire de roman, care, după el, se interesează de caracter și de maniera în care acesta se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
păru schimbat la față. Pe obrajii albi, ochii albaștri erau ca două izvoare de lumină. -Măicuță, am văzut pe Dumnezeu! murmură copilul cu însuflețire..." (s. n.) Ușor de remarcat apar aspectul dublu, terifiant și fascinant al sacralității revelate, cum și asocierea infinitei blîndeți cu atributele materne. Revelația crucii, transportul luminos al credinciosului, adorarea vie a divinității, prezența consonantă a mamei fac parte, concomitent și inexprimat, din semnificația identificării timpurii cu simbolurile traseului christic. Judecata sceptică a tatălui, severă și autoritară, se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
poezie, care este "Nadir latent" (nadir = punct imaginar pe bolta cerească, diametral opus zenitului, aflat la intersecția dintre verticala locului, de unde privește observatorul cu bolta cerească din emisfera opusă). "Poetul ridică însumarea", calculează un punct imaginar al ideilor, în înaltul infinit al spațiului exterior și întâlnește poezia, simbolizată prin metafora: "harfe resfirate", aflată în "zbor invers" spre esențele nevăzute și neștiute ale universului. Pentru "cântecul" său, poetul "istovește", imaginile artistice fiind simbolizate prin metafora meduzelor care schimbă culoarea apei, și formează
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
într-un context istoric nefavorabil, stă la baza poeziei, dar și a filosofiei sale. Blaga pornește de la conștiința crizei omului modern și consideră că existența umană are un sens și o legitimare: creația de cultură. Perspectiva umanului e creația continuă, infinită, mod prin care omul se afirmă pe sine ca existență și anulează neantul. TEME ȘI MOTIVE POETICE 1. Dorința eului poetic de a se contopi cu cosmosul apare din primul volum și se caracterizează prin vitalism și prezența conceptelor esențiale
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fără soț, S-a dus amorul, Despărțire, Sonete). Din această perioadă reținem motivul păsării singure (De câte ori, iubito), consemnările violente ale prăbușirii idealurilor (Scrisorile), motivul cosmogonic, motiv care evocă începutul vieții macrocosmosului (Scrisoarea I), alături de motivul apocalipsei care sugerează sfârșitul (tristețe infinită, dispariția luminii, căderea astrelor, moartea timpului). Universul poetic al Scrisorilor aduce în prim-plan un joc de contraste, între lumea eroică, ideală, de odinioară, și lumea prezentului, caracterizată prin patimi și nebunie (Scrisoarea III) sau nefericirea îndrăgostitului trădat (Scrisoarea IV
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
încearcă să se salveze prin evaziunea din timpul biografic în timpul eternității, în timpul mitic sau in timpul istoric. În poemul Luceafărul, timpul este nesfârșit, deoarece Luceafărul se întrupează din soare și noapte, elemente ale eternității. În Scrisoarea I, timpul este ambivalent (infinit și trecător), reprezentat de lună și ceasornic. Altădată, poetul se refugiază în timpul mitic al Daciei legendare (Memento mori) sau într-un timp istoric, în viziunea lui grandioasă (Scrisoarea III). Evaziunea în spațiu: un spațiu cosmic sau un spațiu terestru paradisiac
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în spațiu: un spațiu cosmic sau un spațiu terestru paradisiac. Viziunea cosmică se află sub semnul titanismului revoltat, a năzuinței spre Absolut (tabloul călătoriei lui Hyperion în spații intergalactice). El este fiu al cerului și al mării (simboluri ale spațiului infinit). În cosmogonia din Scrisoarea I, asistăm la nașterea universului dintr-un punct miraculos, care se mișcă înlesnind creația. Sărmanul Dionis, geniu inadaptabil, vrea să evadeze din lumea lui în paradisul lunar. Iubirea se împlinește într-un spațiu terestru protector, exuberant
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
neobișnuită de ritmuri: un coriamb, doi dactili și un troheu. Poemul e un ansamblu imagistic și simfonic în același timp. Floare albastră Inclusă în tema naturii și dragostei, poezia Floare albastră dezvoltă și idei filosofice: cunoașterea terestră (Aproapele) și cunoașterea infinită, absolută (Departele). Fiind considerată o meditație asupra cunoașterii și fericirii, această poezie sugerează condiția geniului care caută fericirea între "norocul" terestru și nemurirea rece. Eminescu a preluat motivul literar al "florii albastre" de la romanticii europeni, pentru a evidenția dragostea, iubita
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
varsă peste toate voluptoasa ei văpaie"). În acest tablou, perceput mai mult vizual, sub aspectul lunii se meditează asupra scurgerii ireversibile a timpului, imaginile au o anume dinamică sugerată de verbe, substantive, adjective. Poetul urmărește drumul astrului, martor al spațiului infinit, terestru sau cosmic, după care contemplă aspecte din viața efemeră a omului: "Și în câte mii de case lin pătruns-ai prin ferești/ Câte frunți pline de gânduri, gânditoare le privești!" Tabloul al doilea prezintă spectacolul variat al umanității. Sunt
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
spațiu și timp și deplasarea în spațiul nemărginit, sugerează un zbor în haos: Părea un fulger ne-ntrerupt". Pastelul cosmic, fascinant, cuprinde stele care izvorăsc din a haosului văi, ca în ziua cea dintâi, lumini imense ca niște mări, încât spațiul infinit semnifică dorul, setea de împlinire a absolutului prin iubire: "El zboară, gând purtat de dor,/ Pân' piere totul, totul". În drumul spre Demiurg, Hyperion străbate spațiul fără limită, neantul, se cufundă în uitare: Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ritmul este dinamic, evenimentele sunt dramatice. Personajul colectiv este bine realizat, țăranii acționând ca un singur individ: "Sutele de fețe, cu aceeași expresie, păreau a fi ale aceluiași cap, cu aceleași gânduri și simțiri, un singur și același om în infinite exemplare..." În viziunea arendașului Rogojinaru, țăranul român "e numai rău și prost, și leneș". Pentru Simion Modreanu țăranul e talpa țării, pentru Miron Iuga țăranul e o unealtă agricolă, pentru Nadina țăranul este o ființă primitivă, pentru avocatul Baloleanu: "Țăranul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și vrea din toată inima să facă mărturisiri, să fie deschis, să înțeleagă orice sentiment care i-ar cășuna unei fete într-o bună zi. Iar un bărbat cu voce caldă aduce aminte de bunicul, de tatăl care avea răbdare infinită și căruia nu-i păsa de sex și nici nu-i trecea prin gând să agreseze pe această cale fata respectivă. Așadar, mâinile, privirile, zâmbetul și vocea voastră, dragi băieți, sunt crochiuri din amintirile pe care fetele le-au păstrat
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
fi decât încă o confirmare a faptului că organele genitale stilizate pot fi frumoase și exprimând chiar esența multor lucruri din lumea noastră. Situații erotice Pe mine mă pasionează relațiile interumane. Ele ne pot supune unor situații de o diversitate infinită, nelăsându-ne să le trăim prin ceilalți. De aceea, tinerii nu au posibilitatea de a învăța prea multe din experiența adulților, ci mai degrabă din propriile trăiri... Cu toate acestea, ei sunt încântați să-i audă povestind despre viața lor
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
nemurire. Je vous aime et vous adore: que pretendezvous encore? Inima-mi palpită de amoare. Sunt într-o pozițiune pitorească și mizericordioasă și sufăr peste poate. O da! Tu ești aurora sublimă, care deschide bolta azurie într-o adorațiune poetică infinită de suspine misterioase, pline de reverie și inspirațiune, care m-a făcut pentru ca să-ți fac aci anexata poezie: ‘Ești un crin plin de candoare, ești o fragedă zambilă, ‘Ești o roză parfumată, ești o tânără lalea! ‘Un poet nebun și
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
și ingrată a uitării. În lipsa documentelor bine orânduite care să sprijine o reconstituire precisă, "obiectivă", memorialistica aduce deocamdată mărturii directe, fatal atinse de subiectivism și de capriciul memoriei, dar indispensabile unei restituții de prim abord a fenomenului în cauză. Dincolo de infinita cazuistică, al cărei studiu se vădește extrem de anevoios, ea fixează atitudini, stări de spirit, motivații în măsură a defini gesturile de protest politic, mult mai numeroase și mai diverse decât s-a crezut. Cele mai însemnate mărturii de acest fel
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pedagog preocupat, ca și alți cărturari veniți din Transilvania, să îndrume și să instituționalizeze. Să-l ascultăm meditând parcă pe marginea destinului său: "Respectul exagerat pentru înălțimea cugetării împiedică acțiunea. Căci orice faptă este o verigă ruptă dintr-un lanț infinit, și omul activ este din capul locului condamnat la fragment" (Aforisme, 1868). Un asemenea elogiu al faptei nu este surprinzător. Ajunge să ne amintim de mulțimea proiectelor maioresciene, numai parțial realizate, de faptul că a dorit să fie activ până la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
experiență sau, mai bine zis, un multiplicator pentru experiențele noastre [...] Există neîndoielnic o școală a vietii [...] Experiența noastră directă are tendința de a repeta ceea ce știm, am trăit sau am auzit; cititul în schimb ne permite accesul la un univers infinit. [...] Dacă sunt convins că a citi înseamnă a învăța (în dublu sens: a te instrui și a intelege), nu am naivitatea să cred că nu poți învăța decât din cărți. Cine are chef să învețe, învață din orice"13. Bibliografie
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
După Dicționarul de simboluri, nu este o prea mare diferență între simbolismul fumului de tămâie la creștini și cel al tutunului din pipa păcii. Așadar, valoarea simbolică a fumului este universal aceeași: ea leagă omul de divinitate, unind "finitul și infinitul, muritorul și cel nemuritor"135. 2.1.1. s. Spălarea mâinilor În piesa, Tiossido-Pilat își spală mâinile, iar Milos îi toarnă apă. În film, statutul personajelor e schimbat: Milos este Pilat, iar călâul lui Emanou îl ajută să se spele
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
am simțit că se crapă pământul nesigur de sub mine, pe care il pândeau însă fisuri și mai periculoase. După o vreme, am continuat să o visez pe mama, pe care o vedeam printre lacrimi, în timp ce mă îndreptăm spre o singurătate infinită. Iar când viața îmi brăzdase deja chipul cu suferințe, de multe ori, pe o bancă din piață, trist și abătut, așteptăm din nou un tren de întoarcere"20. Pasionați neliniștiți, Cioran și Sábato scriu pentru că "altfel, nu se poate trăi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
este un om în criză, care trăiește situații-limită, aflat în imposibilitatea de a-și impune trăirile personale contra rațiunii. În fața acestei disjuncții, Sábato alege să se înfrunte haosului, să nu se resemneze, să nu privească cu indiferență cum dispare "bogăția infinită a universului care ne înconjoară, cu culorile, sunetele și parfumurile lui"25. Sábato a vorbit de multe ori despre existența să plină de deziluzii, dar a fost întrebat care ar fi cea mai mare deziluzie pe care a trăit-o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mai pot da un răspuns la nevoile religioase și metafizice ale omului modern, care nu mai crede nici în conceptul de adevăr generator de plăcere, de sublim, pe care îl poate aduce aventură cunoașterii. Adevărul, conceput acum că o misiune infinită, un voiaj fără sfârșit, este doar portul unde se poate afla odihnă definitivă, este călătorie plină de provocare și pericol. Nietzsche, ca și Kierkegaard și Dostoievski, anunță criză modernității, timpul disperării și al neliniștii cerând imperios o schimbare, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
este prezentă numai la Nietzsche, ci o întâlnim și în buddhism, si la Schopenhauer, Dostoievski ori Nae Ionescu. Pentru Schopenhauer,54 un individ, o fată omenească, o viață de om toată nu e nimic mai mult decat fugarul vis al infinitului spirit al materiei, al înverșunatei voințe de a trăi, o imagine trecătoare pe care mintea o desenează jucându-se pe nesfârșita-i pânză, spațiul și timpul, pe care o lasă să dureze un moment extrem de scurt din această imensitate și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
descreșterii"7. Înseamnă lipsa de interes pentru orice, cu depresia care amplifica în ochii românilor, deveniți creștini, trăsăturile acelui taedium, ale complezentei fără limite față de acest flagel interior, de nimicirea voinței, față de pierderea oricărei atracții, "culminând în voluptatea unei neplăceri infinite, ura față de viață, care se obstinează împotriva creatorului sau (...)"8. Iată ce mărturisește Cioran în Silogismele amărăciunii: "Mă ocupam, cu tot sârgul, de studii dintre cele mai serioase, când, deodată, am descoperit că într-o bună zi voi muri, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
am să mor, pentru că timpul meu e măsurat, trebuie să mă grăbesc să fac ceva. Tocmai pentru că este o problemă fără soluție, ea îți permite orice atitudine și te servește în toate momentele esențiale ale vieții. Moartea este o problemă infinită care justifică tot."11 Pentru Sábato, nu există nimic mai trist că moartea. "Să mori este tare trist, mai ales când nu ești sigur că mai există ceva după aceea. Dacă oameni mari că Platon sau Pitagora cred în posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]