4,886 matches
-
față în față cu personajul său, ca individ, în timpii revoluți din care vrea să-l aducă în actualitate prin prisma unei aprecieri a mentalităților publicului de azi. Între timp, coloratura epică a evocărilor, e străbătută de o fină privire ironică, bonomă sau ranchiunoasă, întotdeauna însă capabilă a crea atmosferă credibilă și o conjunctură din care nu neapărat poetul în sine, cât imaginea lui în conștiința publicului de mai târziu se validează ("În această admirabilă și romantică seară, poetul o conduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a așa-numitului "autohtonism", iar cealaltă a așa-numitului "cosmopolitism""), mentalul românesc ("o axă structurantă a mentalului românesc, formată din Eminescu și I. L. Caragiale, primul fiind elocvent pentru regimul nocturn al imaginarului românesc, iar celălalt pentru regimul diurn, lucid și ironic al imaginarului nostru"), actul lecturii / actul creației, autorul cititorul, mască și sosie, epigonism, identitatea editorială etc., etc. O primă escală în acțiunea de "recuperare" a receptării, este aceea asupra polemicilor dintre Hasdeu și Maiorescu (articolul Direcția nouă...), recte Convorbiri literare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fanatism și de un moralism superlativ, care mârâie la orice presupusă atingere a operei eminesciene. Dacă Eminescu ar trăi și ar citi ce scriu eminescologii noștri despre el sunt încredințat că ar muri subit". Și Dan Mănucă își continuă comentariul ironic: "De unde se vede că "jugul lui Eminescu" apasă greu pe umerii iconoclaștilor, cât și pe umerii idolatrilor, uniți, în nemurire, prin incurabilă ignoranță" (Actualitatea și "Jugul lui Eminescu"). Parcurgând sumarul actualului volum de studii al lui Dan Mănucă ești tentat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la nivelul "micro-structural, cel al formelor, stilurilor și prozodiei". Exegetul este pregătit de-acum a urmări "zona filosoficului", care în proză, bunăoară, propune "o mixtură de secvențe textuale, un gen hibrid, construit sintagmatic din fragmente textuale narative, dialogale, epistolare, eseistice, ironice, retorice", ducând totul într-o zonă a fantasticului în care "visul devine la nivel narativ modul de organizare textuală" (se emplifică prin nuvela Sărmanul Dionis). Tot în zona problematicii filosofice în gândirea eminesciană, se oprește asupra alternativei Ființă/Neființă, așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Val Panaitescu și Adrian Marino. E un capitol dens, fixat pe coordonate referențiale esențiale, extrem de util pentru ceea ce urmează, anume analiza registrelor comicului în opera eminesciană. Din capul locului se face precizarea că "dintre toate modurile comicului, satiric, parodic, grotesc, ironic și umoristic, cel dintâi este și cel mai bine reprezentat în poezia lui Eminescu". Nu e descoperirea domniei sale și în acest sens ia în discuție contribuțiile critice ale unor G. Călinescu (care detecta în poezia Cu mâne zilele-ți adaugi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
explicativ, mereu dispus la diagnosticări concluzive, autorul aplecându-se asupra câtorva texte pe care le consideră reprezentative pentru diversele aspete de utilizare a recuzitei comicului. Așa, în Cu gânduri și cu imagini, vorbește despre ironie, autoironie și despre un destin ironic, pentru ca în sonetul Albumul să desfolieze "veșmintele satirice" ale acestuia (metafora ironică, batjocoritoare,"răutăcioasă desfătare"); În Glossă, analizează ironia și adevărul paradoxului ("Comedia aceasta cu măști care se schimbă /.../ spectacolul absurd al agitației lumii care trece"), și comicul metafizic ("satira
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pe care le consideră reprezentative pentru diversele aspete de utilizare a recuzitei comicului. Așa, în Cu gânduri și cu imagini, vorbește despre ironie, autoironie și despre un destin ironic, pentru ca în sonetul Albumul să desfolieze "veșmintele satirice" ale acestuia (metafora ironică, batjocoritoare,"răutăcioasă desfătare"); În Glossă, analizează ironia și adevărul paradoxului ("Comedia aceasta cu măști care se schimbă /.../ spectacolul absurd al agitației lumii care trece"), și comicul metafizic ("satira aceasta fără obiect e absorbită de ironia totală, al cărei obiect e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Dar incursiuni analitice minuțioase face în prozele Părintele Ermolache Chisăliță și Moartea lui Ioan Vestimie ("cea dintâi combină comicul bufon și epopeea parodic-burlescă, apropiindu-se, prin omogenitatea comică, de stadiul pur și gratuit al genului comic, uzând de complexe strategii ironice, de umorul absurd și de inadecvări /confuzii/ comice", atingând "teritoriul extrem opus al literaturii comice, și anume absurdul"). Nu trec neobservate nici "portretele caricaturale" din Moș Iosif dar și La curtea cuconului Vasile Creangă. În toată proza eminesciană constată cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
literaturii comice, și anume absurdul"). Nu trec neobservate nici "portretele caricaturale" din Moș Iosif dar și La curtea cuconului Vasile Creangă. În toată proza eminesciană constată cum "teatrul și teatralitatea" constituie "noduri ale realității dedublate și, în dialectica dublului, maniere ironice de expresie". Vorbind despre retorica eminesciană, Sebastian Drăgulănescu e de părere că "atitudinea cinică în scrisul eminescian" a produs cel mai adesea o confuzie de ordin artistic/retoric între "ironizat și ironist". În privința publicisticii eminesciene, consideră că se impune faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
29 în palatul lui. Elei!... Auzi poznă!... Da, bine, era acolo sat fără câni? N-avea craiul 30 pihotă 31, cazaci, panțiri, jardani? Să-l fi picat cu lumânarea nu putea zice jandarmi. Ce pihotă, ce jardani, zicea tată-meu ironic. Armata s-a unit cu poporul și atunci înțelegi ce-a trebuit să fie. Dar nu-i numai atâta. Revoluția s-a întins și în Belgia și în Austria; însă craii de acolo au fost mai cuminți și au dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ocupă. Așa pățisem și eu. Totuși, ca să nu exagerez, trebuie să mărturisesc că aceste neghibăcii 169, cu toată partea lor ridiculă, nu erau de natură să ruineze un om în opinia celorlalți. Am fost plătit cu câteva zâmbete și căutături ironice și cu câteva țipete de cucoane care se speriase, să nu fi fost stropite și ele, în care caz dezastrul ar fi luat proporții mari. Dealtfel, mi-am recâștigat iute cumpătul în față mai ales a doamnei gazdă care m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a se susținea pe suprafața apei. Cuprinși de groază, am început cu toții cei de la mal să strigăm: "O barcă!... O barcă!..." Dar din nenorocire pe vremea aceea nu era la "Paradis" nici o barcă de salvare. Una singură hârbuită se odihnea ironică pe uscat, răsturnată cu fundu-n sus. Pănă când s-o întoarcem și s-o târâm la apă, pănă când să găsim un băieș care s-o cârmuiască, căci noi toți ca locuitori ai "Paradisului" eram în costumul lui Adam, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
unul de altul, și ne-am așezat pe somn. Pe somn, vorbă să fie; eu unul știam de mai înainte că n-am să închid ochii. Luna cea în crai nou, care acum se urcase sus pe ceri, se uita ironică la noi; stelele ne priveau sclipitoare, nedumerite, văzând liniștea cetăței tulburată de niște oaspeți nechemați; culmele munților ce ne înconjurau din trei părți se arătau din ce în ce mai posomorâte, mai amenințătoare, parcă vroiau să ne cuprindă în brațe, iar noi, lungiți la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
blestemata de școală prefăcută în cenușă și eu, la vederea ruinilor ei, să strig plin de extaz: Moi seul en être cause et mourir de plaisir!211 Vai, însă am găsit-o solidă pe temeliile ei, ba încă reparată, dichisită, ironică, amenințătoare, ca să mă rușineze și mai mult parcă de copilăreasca mea speranță. Totuși, o dată reinstalat, înscris din nou în cataloagele ei prăfuite, prins ca într-o capcană fără nici o ușă de scăpare, mi-am zis: la urma urmei, un an
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a vorbit plin de dezgust despre înnobilarea oamenilor care ,,ar fi fost excluși din orice club londonez respectabil". Într-adevăr, în unele din aceste cluburi se dezvoltase tradiția ca membrii să îi felicite pe membrii proaspăt înnobilați fredonând interpretări extrem de ironice ale cântecului ,,Lloyd George îl știa pe tata" pe muzica imnului ,,Înainte, soldați creștini". Comedienii de music hall au poreclit Ordinul Imperiului Britanic (OCE Order of the British Empire), creat în primul rând pentru a conștientiza realizările pe timp de
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
astfel că un nou Comitet de Control al Distincțiilor Politice a fost însărcinat cu examinarea nominalizărilor și a celor respinse ca fiind inacceptabile, iar Legea privind distincțiile (Prevenirea Abuzurilor) din 1925 a declarat vânzarea distincțiilor un delict penal. În mod ironic, o primă victimă a Legii a fost chiar fostul ,,fixor" al lui Lloyd George, Maundy Gregory, surprins pe când încerca să vândă un titlu de cavaler unui ofițer naval pensionat pentru suma de 10.000 de lire sterline. Se naște întrebarea
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
al resentimentului în rândul tinerilor membri la darea în vileag a ,,stratagemelor" lor de către colegii mai experimentați. Riscurile trădării cresc vertiginos deoarece atât supravegherea membrilor marginali, cât și loialitatea din partea acestora se diminuează, ceteris paribus, odată cu creșterea organizației. În mod ironic, se pare că simțul drepturilor de proprietate interne ale Mafiei este oarecum restricționat. Aceasta nu înseamnă a nega că obținerea puterii de monopol, în special asupra coerciției, este un obiectiv rațional, sau că grupurile criminale investesc în armele militare și
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
scrisorile unor corespondenți din Ger mania, Franța și Anglia În război - revista să tipărească Întâm pinarea „ciorăparului“ din Ploiești, Ilie Stroescu, care apăra adventismul Împotriva prigoanei popilor noștri, și asta, vă asi gur, Într-o proză de o excelentă sobrietate ironică, vrednică de Paul Louis Courier. [...] Noua Revistă Română, apărută, mai precis reapărută, În toamna lui 1908, Încetă În vara războiului nostru din 1916, În care răstimp, opt ani În șir, am cunoscut o lume pe care voi Încerca acum să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în camera noastră, pentru a nu mai da ochi cu călugărul care ne îndruma. Dar până dimineață, nu știu dacă am prins câteva ore de somn, deoarece am început să râdem în hohote ca proștii, la te miri ce comentariu ironic pe care-l făcea unul sau altul, cu privire la vocea călugărilor sau la rezistența fizică a lui Dragoș Bucescu, si cand era gata, gata să ațipim, se găsea altul săși spună impresiile, urmate de alte hohote de râs. A doua zi
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
visul lui din adolescență fusese să devină arhitect și ajunsese la matematici numai fiindcă ratase examenul la proba de desen, dar rămăsese pasionat de arhitectură, acasă consacra multe ceasuri proiectând utopice imobile de vis. Acum avea prilejul să-și arate, ironică soartă!, „îndemânarea“ în domeniu: desenând aceste penibile colibe, pentru el și pentru cei care îi cereau asta... Locuințele de chirpici au prins să se înalțe și, între ele, au fost croite și ulițe, pe care topirea zăpezilor le-a transformat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Dau s-o deschid, sigur pe mine, convins că e simplu, la îndemână. O clipită, privirea mea se întâlnește cu privirea condorului care vorbește: figura lui are un aer șugubăț, parcă i se desenează în colțul ciocului și un zâmbet ironic (deși mi-e în continuare absolut neclar cum poate să surâdă o pasăre!). Trag de copertele acoperite cu aur, dar ele nu se înduplecă să se deschidă. Îmi pun toate forțele, însă parcă sunt sudate, nici pomeneală să cedeze. Truman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu deosebire adevărat În cazul lui Che, a cărui relatare a primei călătorii pe care a Întreprins-o cu prietenul său Alberto Granado le oferă celor cu inima tînără o imagine foarte apropiată și veselă, serioasă și, În același timp, ironică a tînărului bărbat, Încît aproape că-i putem zări zîmbetul și-i putem auzi vocea și șuierul de astmatic. Ca și aceștia, tînăr și el, și-a umplut Întreaga viață cu tinerețe și s-a maturizat fără să o dilueze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ai zis că armatele capitaliste sunt mai puternice decât cele sovietice, ai preconizat că vor veni la conducerea politică în țară vârfurile catolicismului pentru promovarea culturii catolice în țară, că ai denigrat regimul comunist din țară, că ai făcut bancuri ironice la adresa conducătorilor din țară, că am zis că va dispărea comunismul, că tractoarele nu trebuie să are în zilele de sărbătoare, că în predici am făcut aluzii împotriva regimului comunist; că de ce am îndemnat poporul ca să aibă copii; la această
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
zadarnic să încerc să-ți explic ce înseamnă să dormi pur și simplu lângă un prieten. „Vom rămâne prieteni...“ Încercam să-mi imaginez cum va fi: și mă și vedeam torturat de efortul de-a părea simplu și un pic ironic, iar tu - un pic jenat, dar mai curând comod decât jenat... și încercam să mă asigur: „Va fi chiar interesant!“ Apoi mi-ai vorbit despre prostia lui, și mi-am spus: „Nu este chiar așa de grav, căci el (adică
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
se spunea candelabru rusesc, iar semințelor de floarea-soarelui - ciungă șgumă de mestecatț rusească. Oamenii obișnuiți îl luau zilnic în răspăr pe Big Brother recurgând la jocuri de cuvinte șirete, disprețuitoare. Conexiunile semantice erau mascate și, de aceea, cu atât mai ironice. Când în magazine în loc de carne nu s-au mai găsit decât picioare afumate de porc cu terminațiile lor cornoase, li s-a dat numele de teniși. Acest gen de remarci politizate într-un înalt grad nu puteau fi stăvilite. Sărăcia
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]