4,453 matches
-
Când copilul se roagă cu credință, să simtă că este mângâiat de harul lui Dumnezeu prin curăția lăuntrică și unirea cu Hristos. Rugăciunea să-i creeze copilului o atmosferă duhovnicească, o condiție care îl va ajuta să calce peste toate ispitele și păcatele. Prin practicarea rugăciunii, copilul va deveni sincer și va avea puterea să vadă adevărul lui Hristos și să-l împlinească. Rugăciunea va umple inima copilului de pace, mângâiere și sfințenie și-i va ține atenția îndreptată mereu spre
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Dumnezeu. Familia are chemarea sfântă de a păstra și cultiva valorile creștine prin această lucrare spirituală de înnoire, de refacere a ssufletuluiui, care este rugăciunea. Copilul, și omul în general, fără credință și fără rugăciune este târât în vâltoarea tuturor ispitelor. Rugăciunea este o forță spirituală care vine în ajutorul părinților, pentru a aprinde candela credinței în ssufletului fraged al copiilor. Mântuitorul Iisus Hristos ne învață: „Unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, acolo sunt și eu în mijlocul lor.”. Cea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
am pocăință, nici umilință care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne! S-a întunecat mintea mea cu cele lumești și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei mele pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților, dăruiește-mi pocăință nesfârșită și inimă plină de durere ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta. Căci fără de Tine
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
conflictuale poate fi explicată prin faptul că "victima vrea să compenseze pierderea sa psihologică" și va răspunde la insultă cu o altă insultă; dar nu cu una mai slabă, ci cu una mai puternică. Este greu să ne abținem de la ispita de a-i da o lecție celui care ne-a jignit, pentru ca altă dată să nu-și mai permită acest lucru (într-o lume am zice a reacțiilor de moment și a lipsei tot mai acute a bunului-simț). Se întâmplă
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
vedeți: O salută de departe. Fiindcă - Spuneți voi ce vreți! - Fata asta știe carte Cât o sută de băieți! În poezia „În cale”, Radu Dumitrescu scrie la 18 noiembrie 1956: Cu pasul ușor, ca linul izvor, Îmi iese în cale ispită. Privirea‐ i e plină de dor, Și rumenă‐i fața o clipă. 179 Și‐n fugă mă‐ntreabă de toate Apoi se oprește și rupe o floare. Mi‐ i dragă, mai dragă ca toate Și ruptă din soare îmi pare
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
În grabă, de lucru să‐și facă, Cu brațul acum ridicat Ea floarea - ca gându‐i de fată - Desprinsă din părul în aur scăldat O prinde pe pieptu‐ mi cu drag, În cale să‐mi poarte noroc. Mi‐ e dragă ispita cu gândul curat... Mi‐ o spune și inima‐n versuri de foc. Ceva mai matur, dar tot cu note sentimentale ca re țin de sufletul îndrăgostitului, Constantin Clisu la 1 7 mai 1958 scrie și el: Măi, vântule zvăpăiat! De
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
poate năzui cu adevărat să devină un om mai bun numai cel care se va strădui să reziste tentației de a se înșela pe sine. Înclinația de a gândi bine despre sine îi apărea drept una dintre cele mai puternice ispite, căreia trebuie să i se împotrivească cu toate puterile. O spune într-una din însemnările lui: „Nimic nu este atât de greu ca a nu te înșela pe tine însuți.“ Era motivul pentru care a continuat să creadă că „o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
este necesar să mai citești o multitudine de cărți care mai de care mai diverse. Pelerinul Rus conține o formidabilă descriere a frămîntărilor unui creștin, soluțiile găsite la aceste probleme, etapele rugăciunii inimii, trăirile ce apar în cazul acestei rugăciuni, ispitele ce apar și multe altele, toate trăite de unul sau mai mulți pelerine și strînse în o formidabilă colecție.
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
care se voia mai presus de Dumnezeu. Va fi alungat din cer împreună cu îngerii care i-au fost alături formînd apoi ceata demonilor. Primul păcat săvîrșit de om este cel al lui Adam și al Evei, care au căzut în ispita diavolului și n-au ascultat porunca lui Dumnezeu, înfruptîndu-se din Pomul cunoașterii. Este supranumit și păcatul strămoșesc. Păcatele de moarte sînt de neiertat și cuprind pe cele săvîrșite în contra lui Dumnezeu Însuși și a dreptei credințe: contestarea divinității, nerecunoașterea lui
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
activitatea ziariștilor lipsiți de simțul răspunderii, al cărei efect este de multe ori de-a dreptul înspăimîntător. Nimeni nu va crede că, de fapt, discreția unui ziarist de calitate este în genere superioară discreției altor oameni. Și totuși, așa este. Ispitele incomparabil mai mari ce apar în exercitarea acestei meserii, alături de condițiile în care se practică activitatea jurnalistică modernă au făcut ca publicul să se obișnuiască să privească presa cu un amestec de dispreț și deplorabilă lașitate". Ziaristul, atunci și acum
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
chiar dacă nu li se spune în față acest lucru. Cine se simte lipsit de apărare în fața unor asemenea situații, cine nu știe să-și dea sieși răspunsul corect - ar face mai bine să evite aceste căi, care, oricum, pe lîngă ispite penibile, nu-i pot oferi altceva decît neîncetate decepții" (M.W.). Și totuși există și posibile satisfacții pentru cei care au chemarea și aleg cariera politică: "Ei bine, ceea ce oferă în primul rînd o asemenea carieră este sentimentul puterii. Chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
apă o să plece chipul meu”; „Eu știu: anii, pădurea, toate / Cum înfrunzesc / Și cum de mine se îndepărtează”; sau, obsesiv: „Din frunze pleacă, pleacă și pleacă o dansatoare.” Starea are profunzime, căci poetul o păstrează la distanță egală și de ispita intelectualismului greoi, și de aceea a ludicului facil. A. convinge de autenticitatea ei în versuri cel mai adesea libere, de o fluență discret tânguitoare, care îi reușesc bine. Poate cea mai izbutită poezie a primului volum, emblematică și pentru următoarele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285395_a_286724]
-
Tiberiu Crudu scrie articolul Înrâurirea literaturii populare asupra lui Eminescu, Mihai Ciutea articolul Eminescu, cugetător politic și gazetar, iar Mihail I. Țupa dă evocarea După 45 de ani. Tiberiu Crudu, prezent fără întrerupere în R., publică în prima serie schițele Ispita, premiată la concursul „Vieții literare” din București, și Dezlegare. Lucia Oprescu îl evocă pe Emil Gârleanu, se comentează volumul V din romanul În preajma revoluției de C. Stere. Seria a doua debutează cu un articol al lui I.V. Luca, prin care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289360_a_290689]
-
cît de jos -// Ca să-i fie de folos -// Și-așa cocon de Împărat -// Bun gînd Dumnezeu i-a dat -// Și-n pustie a plecat -// Și-n pustie locuiește -// Dușmanu mi-l ispitește -// Stă de el cu zi și noapte -// Cu ispită pîn-la moarte -// Tot umblînd prin umbre dese -// Și prin holde neculese -// O, suflete ticălos -// Ziceai că-n lume-i frumos Jelui-m-aș și n-am cui -// Jelui-m-aș cerbului -// Cerbul e o fiară mută -// Nu poate ca să răspundă
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
părți din realitate. Și totuși, În ciuda interdicțiilor, În ciuda blestemului bisericii, extrem de mulți scriitori se sinucid. Ce forță mai puternică decât educația religioasă, mai puternică decât experiența culturală și mai puternică decât instinctul de conservare Îi Împinge la gestul fatal? Spațiul ispitei suicidare Prea puțini dintre scriitorii autori de jurnale sunt și teoreticieni ai sinuciderii. Chiar dacă moartea ocupă un loc important În dezbaterile lor intime, aceasta e percepută drept un fapt metafizic. Nimic concret, nimic legat de imanentul vieții de fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
exemplu: evreii din Vechiul Testament, budiștii, orficii, dar și În cazul lor există un număr destul de mare de excepții admise și justificate și nici un principiu de neclintit 12. Paul-Ludwig Landsberg constată că problematica morală apare acolo unde există un spațiu al ispitei. Doar tensiunea interzisului, a actului sancționat de lege (e vorba, de obicei, de Legea divină, considerată un fel de arbitru suprem, necontestat și, În principiu, incontestabil) poate crea o forță capabilă să Înfrângă ceea ce Tribul interzice În mod imperativ. Sinuciderii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
din tinerețe. Și Cesare Pavese, și Virginia Woolf, și Sylvia Plath reproduc, În confesiunile lor, cu o Înspăimântătoare fidelitate, obsesiile morții și ale sinuciderii. Jurnalul de adolescență al Sylviei Plath captează, ca Într-un roman gotic, Întreaga Învolburare a primelor ispite suicidare: Mi-e teamă. Nu sunt rezistentă, ci vulnerabilă. Simt În fundul orbitelor o cavernă amorțită, paralizată, o groapă infernală, o maimuțăreală găunoasă. Nu gândesc niciodată. Nu sufăr niciodată. Nu scriu niciodată. Vreau să mă sinucid, să scap de răspundere, să
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mai degrabă patologicul. Sinuciderile spectaculoase, „frumoase” ca execuție și, mai ales, ca efect, trădează un lucru mai adânc. Și anume, așa cum arăta Landsberg, părăsind pentru o clipă domeniul statisticii, pentru a Îmbrățișa imprecizia fecundă a psihologiei, că sinuciderea există ca „ispită” și că omul poate accepta - nu numai ca principiu metafizic - ideea morții 21. Scoasă din conul de umbră al oprobriului public și moral, sinuciderea se metamorfozează, dobândind forța de expresivitate a unui act „de creație”, În gest creator de semnificații
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
comportamentului suicidar, amestecul de artificialitate alienantă și de dramă autentică trimite la un posibil model literar al sinuciderii. Fără Îndoială, afirmația este discutabilă, Însă ea poate fi susținută cel puțin din punctul de vedere al scriitorului care Încredințează jurnalului istoria ispitei de a părăsi În mod brutal lumea. Temele macabre Orice sinucidere e dublată de un story, de o pregătire teoretică, de un antrenament al imaginației care Îngăduie ca ea să fie citită ca un text literar. Gesticulația amplă, acutele mărturisirii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
136-140; Ion Vartic, Radu Stanca, poezie și teatru, București, 1978; Mancaș, Trecut, 192-197; Ruja, Valori, 61-66; Nae Antonescu, Elemente fenomenologice în estetica lui Radu Stanca, ST, 1980, 3; Lit. rom. cont, I, 391-393; Anca Sârghie, Radu Stanca, Cluj-Napoca, 1980; Șerban, Ispita, 275-279; N. Barbu, Un trubadur al vieții, al morții și al dragostei, CRC, 1981, 2; Livius Ciocârlie, Mari corespondențe, București, 1981, 241-272; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 45-51, 382-387; Piru, Ist. lit., 486-487; Zaciu, Cu cărțile, 48-54; Monica Lazăr, Memoria lui Radu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
simbolistica păcatului biblic se regăsește cu aceleași conotații profunde atît în textele mitice, cît și în cele culte. Este suficient să ne amintim, în acest context, că mitica Pandora modelată asemeni lui Adam din țărînă de către vestitul Hephaistos simbolizează etalonul ispitelor artificiale și nefaste pe care femeia le poartă; căci, "în sînul ei, cum ne spune Hesiod [1957:77-78], Crainicul, omorîtorul lui Argos, zămislește minciuni, vorbe amăgitoare și o inimă vicleană". După deschiderea fatală a celebrei sale cutii prin care toate
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dintr-un spațiu în altul, căci în orice loc ne simțim ca acasă și oriunde ne simțim înstrăinați. Haideți să clarificăm lucrurile. Biserica, încă de la început, a fost infidelă față de evanghelie ori, așa cum se spune în Biblie, a căzut pradă ispitelor «prostituției». De mai bine de 1700 de ani, mulți creștini, fără a fi rău intenționați, au apreciat mai degrabă măreția și puterea Bisericii decât datoria ei de a vesti și de a edifica Împărăția. Au luat-o în considerație mai
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de nefireasca dorință de a rămâne așa cum ne știm ori ne închipuim că ne știm. Însă provocarea este aceea de a fi capabili să ne aventurăm pe drumuri noi, însuflețiți de o fidelitate creativă care să poată să se opună ispitei, despre care tot vorbește papa Francisc, de a ne transforma în muzee sau, chiar mai rău decât atât, în relicte, pentru a da voie disperării să săvârșească ceea ce am putea numi delictele supraviețuirii. Din acest punct de vedere, «votul sărăciei
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Domnului urmându-L pe Cristos, care, feciorelnic și sărac [virgo et pauper], i-a mântuit și sfințit pe oameni prin ascultarea sa până la moartea pe cruce». Unii, imediat după ce intră în comunitate, încep să-și pună problema viitorului, cedând astfel ispitei «fabricațiunii», evocată de Elena Lasida și profetizată de Babel. Atunci când un astfel de castel de nisip este atins și totalmente distrus, se duce totul pe apa sâmbetei, nu din motive întemeiate, ca de exemplu datorită unei alegeri personale, ci din cauza
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
să cădem în unicul defect pe care Domnul Isus, în evanghelie, nu-l poate suporta deloc: ipocrizia. Episcopul Romei, cu al său ton cumsecade, a reamintit acest lucru episcopilor din Asia, în acești termeni: «Mai există și o a treia ispită, care este aparenta siguranță a ascunderii în spatele răspunsurilor simpliste, a frazelor meșteșugite, a legilor și a regulamentelor. Isus a luptat mult cu acești oameni care se ascundeau în spatele legilor, a regulamentelor, a răspunsurilor simpliste... I-a declarat ipocriți. Credința, prin
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]