5,860 matches
-
benzine, am primit chiar dă pă gingiile lu don Pizzurno poronca s-o șterg trap-galop, care am Împlinit-o cu câte un trăiască entuziast care furioasele lovituri dă târn a lu damblagiu dă se dă portar la Comitet n-au izbutit să-l tuflească cu totu. La o depărtare prudentă, gașca s-a făcut la loc. Loiácomo s-a pus pă turuit mai ceva ca radiou lu vecina. Necazu cu căpoșii ăia În vervă ie că ți să Încălzește mate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că să ne ia. Înainte să pună În practică „Urcă, Zubizarreta!“, cu toții Îngroșam cotingentu la ăia de umplea vehiculu și ne râdeam, gata-gata să ne-arătăm vegetațiile, dă grămada senza potență care, dân cauză că stătea la coadă, n-a izbutit să se Încruste În vehicul, și ne-a rămas, cum s-ar zice, „cale liberă“ să ne Întoarcem, fără atâta sânge rău, la Tolosa. Îți exagerez, Nelly, care mergeam ca-n omnibuz și sudam chiar ca sardelile, că dacă tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
răbduriu cărțile, că mi-a venit cetație să mă prezant la un „edificiu propriu“, din Munro, unde știam că sforăie tigrimea ălor care calcă apăsat În S.U.P.A. noastră. Ce mai espoziție cu schepsis! Chiar În seara aia am izbutit să-mi lăfăi farurile pă eminențele cenușii care pun jaloane În viguroasa Îndustre dă cinema. Ginitorii mei, În care-ți reflectezi moaca dă bulcă cu lapte, a trăit și vremuri mai miștoace, da să bunghea ca doi lingușitori la Farfarello
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ca unul care a oferit de-acum cheia enigmei, a Început să tragă din nou din bombilla și s-a adâncit În forul său interior. După ce a golit pavita, am Îndrăznit să-i murmur cu voce de flaut: — Șefule, nu izbutesc să pricep. — Ei, bine, o să-ți explic cu vorbe pe Înțelesul tău. Vreau să cred că cei care subminează cu pana bazele bunelor obiceiuri sau ale Statului nu ignoră că riscă să dea cu capul În rigorile cenzurii. Chestiunea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Cufărașu’ e, pe drept cuvânt, un tip popular, iubit În toate cercurile, mai ales În cele cu coriste și cai. Pentru simplul fapt că Îi aduce cărți, don Tulio se bucură de acces nelimitat În casa eroului nostru, unde a izbutit să se infiltreze În atenanse, dar n-a iertat nici beciul din pivniță. Pentru moment, Cufărașu’ Îi acordă toată Încrederea și Îi dezvăluie, În formă de confidențe, toate dedesubturile: mamă, mamă! Vorbesc serios: de cum Îl zăresc pe don Tulio, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
partidă de truco participă două, patru sau șase persoane, care primesc de fiecare dată câte trei cărți, pentru a le juca una câte una și a face levate, pe care le câștigă persoana cu cartea cea mai mare sau care izbutește să-și convingă adversarii că ar avea-o. Ordinea valorilor este as, trei, doi, rege, valet, damă și alte numere. Pentru mărirea mizei trebuie să ai două cărți de aceeași culoare. Cu trei astfel de cărți se face o floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În cartea aceasta s-a putut parcurge copleșitoarea majoritate a narațiunilor scrise de Jorge Luis Borges și Adolfo Bioy Casares Împreună. Tocmai ai terminat lectura primei lor versiuni românești, Într-un argou pe care, pastișându-l oarecum, sper că am izbutit să-l tai din aceeași mucava, dar nu bi-, ci tricoloră, În care comun este, cum era de așteptat, numai albastrul, culoare a purității și limpezimii, și, tocmai de aceea, și a ceșcuței din care don Isidro Parodi Își bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
modus operandi pe care s-a abținut să-l reveleze, În domnul Hyde. Era unul și au ajuns să fie doi. (Peste ani, ceva foarte asemănător avea să se petreacă și cu Dorian Gray.) Arta colaborării literare produce miracolul invers: izbutești ca doi să fie unul.“ Rezultatul acestui fericit proces de contopire a doi mari scriitori argentinieni au fost volumele Șase enigme pentru don Isidro Parodi (1942) și Două fantezii memorabile (1946), culegeri de povestiri publicate sub pseudonimul comun H. Bustos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
scriitorului unic, dar plurionomastic. Nu trebuie să uităm că, alături de Francisco Bustos, Mir Badahur Ali, Pierre Menard, Herbert Quain, H. Gering și Gaspar Comeranius, pentru a nu-i cita decât pe cei mai celebri, În textele cronicilor Borges și Bioy izbutesc să aducă În fața noastră un scriitor a cărui operă este profund Înrădăcinată În realitate, un veritabil dublu atât al fiecăruia din ei, cât și, În același timp, al amândurora. 4. O originală proză polițistă. Fără Îndoială că, răspunzând mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
iluminezi o rețea de opt sute de metri Într-un mediu care n-a mai văzut Înainte lumina și să nu te aștepți la nici un efect. Ceva În această discuție Îi zgândărea lui Norman subconștientul. Simțea ceva, ceva interesant. Dar nu izbutea să priceapă. — Harry. — Da, Norman. Arăți cam Îngrijorat. Știi, codul ăsta de substituție e cu adevărat mizerabil. Să-ți spun drept, nu sunt sigur c-am să pot să-l descifrez. Vezi tu, problema e că dacă este o substituire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
a răspuns el. Nu e nevoie de felicitări. Dar m-am gândit că ar fi mai bine să-ți spun de vreme ce data trecută ai făcut atâta tămbălău. Cu un autocontrol monumental, am reușit să nu închid telefonul. —Mulțumesc, James, am izbutit să rostesc. Ai fost foarte amabil. Și-acum te rog să mă scuzi, dar trebuie să plec. Dar nu vrei să afli totul despre ea? a zis el repede. Nu, i-am răspuns. —Nu te deranjează? m-a întrebat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
română, Îmi citea din poeziile lui, Îndrumat de Marius cîntam acum blues, vroiam s-ajung Beethoven, lumea din jur cădea În tăcere, eram fascinat de minuni, de oamenii care le confecționau cu atîta ușurință, Îmi doream din tot sufletul să izbutesc ceva similar, să scriu o carte mare, să scap o ființă de la moarte, miracolul suprem, se pare, motivînd astfel și decizia unanimă a juriului Nobel, nu atît pentru a ajuta făptura În chestiune, cît, mai ales, pentru a mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nichel, crom, Crosby, Stills, Nash & Young În sistemul nostru osos. O altă zi În care-am simțit nevoia irepresibilă de a scrie ceva, porcării, recunosc, a fost aceea compusă din mai multe zile cînd Îi făceam curte Mașei și nu izbuteam s-o conving să trecem la deșucheate Îmbrățișări cu nimic, nu poți fermeca o fată adusă din Rusia prin trenul cu cunoștințele tale despre anatomie care-s și ale ei, nici cu cîntece, nici cu cărți scrise de alții. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ci la una cu mult mai Îndepărtată, pe care nici n-ai sperat s-o visezi, și dintr-odată să te oprești din drum este cu desăvîrșire aberant. Din portul Constanța s-a furat un vapor. Vasăzică atunci cînd am izbutit să ajung În, să-i spunem glorie, atît cît a fost, de-o mie cinci sute de cititori și strict autohtonă, adică mai nimic, dar totuși așezat cu mîinile pe piept sau pe pupitrul uneia dintre băncile onorabile ale scrisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trei ani am reușit să mă Împrietenesc oarecum cu Radu Sergiu Ruba, un scriitor (poetul care-mi place cel mai mult) și un om extraordinar, o prietenie de care mă simt onorat. Numai că fiind un individ sălbatic, n-am izbutit din nefericire să păstrez măcar conveniențele obișnuite În orice prietenie, indiferent de grad, cum ar fi un telefon, o scrisoare, o vizită, stă-n Pantelimon. Vizitele și telefoanele mă obosesc peste măsură. Evident că nimeni nu-nțelege asta. Și sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
developare. Spre disperarea artiștilor, lumea-n care ne facem că trăim se găsește Într-o permanentă agitație, se transformă de la o zi la alta, ba chiar de la oră la oră. Nu cunosc nici un scriitor cît de cît remarcabil care-a izbutit să scrie ceva cît de cît remarcabil Într-o societate aflată-n plină metamorfoză ca Frankenstein, din care-o să iasă Monica Bellucci În pagină. Poate fi și invers. SÎnt destul de ipocrit cînd Înșir lucrurile astea, fiindcă de regulă privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
poate de banale. Mi-am imaginat În unele zile disperate cum aș fi funcționat ca regizor (Mircea Horia mi-a spus de mai multe ori că aș fi, probabil, un regizor bun). Mi-ar fi plăcut, Însă n-aș fi izbutit să fac meseria asta. Gustul feciorelnic paranoic pentru precizie m-ar fi Împiedicat să realizez fie și un singur film În 20 de ani. Cum să alegi muzica, din atîtea mii de tone, cum să găsești peisajul potrivit pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că două, patru scene, Într-un mod minor antologice, dar. Toate acestea sînt ca și cum ai avea un valet și-un As de pică Într-o mînă c-un cinci, un șapte și un nouă. Și pentru că filmul zboară jos, nu izbutește deloc să ia Înălțime, cuibul de cuci nu se zărește. Cum nu se zărește nici măcar Balul pompierilor, poate cel mai bun film al său, făcut doar cu doi ani mai tîrziu. Și care e, deja, alt Milos. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Remington neagră, și, deasupra ei, atîrnată pe perete, o fotografie Înrămată Într-un desăvîrșit kitsch hollywoodian al anilor ’40: o femeie, În costum de baie, stînd cu spatele spre privitor pe plajă. Ceva nu-i priește lui Barton, deoarece nu izbutește să scrie nici un rînd. Începe să-și pună Întrebări, se agită, se frămîntă, Își pierde treptat entuziasmul, privește-n sus și vede cum, din cînd În cînd, tapetul transpiră și se dezlipește ca Într-un vis urît. Se-nvîrte prin cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
jenantă de a nu-l mai putea Împușca nicăieri. Robocopul se apucă imediat de lucru făcînd ravagii printre delincvenții din Detroit, care-ncep să se consume nervos, beau cafea, devin bîlbîiți, cad de la etaj, trag miliarde de gloanțe și nu izbutesc să perforeze și cu-atît mai puțin să corupă noul organ metalic de ordine. Și pentru ca acțiunea să prindă și la consumatorii de pentium, cuirasatul are-n creier un computer ce-i permite printre altele, nu prea multe, să localizeze, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
steaguri, dat cu piciorul pe sub masă, om bandajat, clopoțel și sticlă spartă. Emil Constantinescu pare cam nervos. În ce-l privește pe contracandidatul cîștigător, să remarcăm că are costume mai frumoase decît Emil și că, după mai multe Încercări, a izbutit să formuleze un enunț eliptic: „Izolați România În Europa”. De unde se vede că pentru domnul Iliescu România e un fel de sîrmă. Prin care poate trece ceva tehnic, electricitatea, de exemplu, apa nu, sau prin care poate să nu treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
1992”. Măcar de-am prinde alegerile. În publicațiile citite de mine În mod curent, nu se scrie nimic despre ce se petrece În profunzimile interstelare. Dar cînd vor afla, ne vor lămuri: e un asteroid evreiesc. Eu cred c-am izbuti să supraviețuim dezastrului ciocnirii dac-am urma sfatul unuia dintre eroii lui Dan Claudiu Tănăsescu, care locuiește pe planeta Sinet: „Hai să ne facem un bîrlog”. În revista Șopîrla amantelor citesc un desen c-o femeie ce poartă o pancartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă-sii, c-așa a și murit, cu paltonul pe el, galoșii pe care am refuzat să-i port, radioul cu galenă din copilărie, efectul razelor gama asupra anemonei care eram, unul miraculos, m-a transformat În zombie, așa am izbutit să supraviețuiesc și să invectivez cu răcnete de 10 ori pe zi de 35 de ani, gîndacii, o lume Înțesată de traseele lor roșii, mișunînd peste tot, În spitale, În cameră, prin crăpături, după cruci, simboluri ale vitalității, garsoniera cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
proporțiilor. Cu o mirare În plus, am mai constatat că belgienii Încă n-au inventat gardul. Am colindat toată Flandra Orientală și n-am zărit nicăieri asemenea Împrejmuiri, nici măcar o ulucă, nici măcar formală. Și azi mă mai Întreb uneori cum izbutesc să evite kitsch-ul, pentru că la oamenii cei mai obișnuiți te izbește eleganța interioarelor, bunul gust al decorațiunilor, lipsa artificialului și prețiozității, de unde toate astea, deoarece, mărturisesc chiar ei, fără urmă de complexe, de citit nu prea citesc, la teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de vie după ce-i dăduse să bea ceva, cloroform parcă, și-acum Își dorea să facă același lucru și cu Sutherland, În clipa asta nu mai știu exact dacă-i chiar așa dar În memoria mea s-a păstrat că izbutește, deoarece finalul te pune pe gînduri, Donald se trezește În sicriu, e Întuneric, e cuprins de groază și aprinde bricheta, rîcÎie pereții de lemn, se zbate, scena pare filmată chiar În coșciug, simți teroarea din acel loc sinistru și strîmt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]