24,388 matches
-
sau cu ochi goi pe ceilalți specatori scena rămâne goală și așteaptă alte focuri până atunci artificiile se aprind afară în stradă e bine să știi să fii fericit în fiecare fragment de timp să lași cale bucuriei să umple izvorul cu pietre albe le șlefuiești tu după pofta inimii și a sufletului... pe o pânză albă, reflectoarele lasă jocul existenței să continue gândurile își spun fiecare povestea legenda întregului arată uimitor de frumos doar că se numește valea lesturilor umanului
TEATRUL AUREI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350211_a_351540]
-
A abisului, Rătăcind pe un tărâm Unde stăpâni Sunt liliecii Și noaptea cea mai adâncă, Paralizat de frică, Precum o insectă prinsă Într-o pânză de păianjen, Să rostești, simplu: „Cred” Și să te întorci la lumină. Acolo unde primăvara, Izvoarele reci și pure Și piscurile munților Sunt eterne... Sursa foto: By Francesco Botticini - http://www.nationalgallery.org.uk, Public Domain, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=1195274 Referință Bibliografică: REÎNTOARCERE / Mihai Iunian Gîndu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
REÎNTOARCERE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350233_a_351562]
-
ecourile florilor de ieri încearcă un joc nou umbrele și-au luat haine ivory așa cum toamna mai lasă soarele câte-un ceas la vedere. știu că merită să trăiesc chiar și numai dacă odată aș putea ademeni spre tine un izvor de liniște acum că au plecat toate măștile la cuștile lor și redesenăm ploaia pe chip. Referință Bibliografică: Cântec japonez / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2107, Anul VI, 07 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandru
CÂNTEC JAPONEZ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350246_a_351575]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ISPITĂ Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 2107 din 07 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Șoaptele orologiului se pierd în miez de noapte, iar ochii-nlăcrimați se-adapă din izvorul gândului. Povestea lunii duce mai departe leagănul stelelor pe aripile vântului. Noi, uitați printre meandre, visăm la nemurirea Sufletului. În negura albastră a strălucirilor de-o clipă simțim durerea ca pe o ispită, o-nchidem între filele destinului ca s-
ISPITĂ de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350243_a_351572]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > - TU - Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Tu-mi ești izvor de taină și cugetul din creste, Și înger și femeie, și viață neumbrită, Un ideal ce-mi umblă în sferele celeste, Purta-voi a ta șoaptă din gura ta iubită. Și va veni o zi, și va veni secunda, Când
de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350248_a_351577]
-
către progres, către perfecționare. Or, aceasta era adevărata cale ce duce către succes. Însă Radu era și o fire sensibilă, romantică, și nimic nu putea înlocui, în cazul său, bucuria vacanțelor la mare și la munte, scăldatul în apa de izvor, jocurile copilăriei, momentele în care rătăcea prin grădini imense cu flori superbe împreună cu mătușile sale și cu bunica sa, serile în care privea visător stelele și când citea la lumina veiozei cărțile care îi ghidau primii pași în viață. Să
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
și-n buzunare fân de uimire doamnele erau să calce trenul la barieră lângă parc ZBOR dac-aș fi cer aș declina cu norii mi-aș dezbrăca speranța în stropii de ploaie dac-aș dansa sub lună cu picior de izvor aș descânta deșertul din noi cu livezi dac-aș răsări dimineața aș avea mireasmă de tei toamna aș înfrunzi în țipăt de cocori primăvara m-aș ofili de gând în ghiocei dac-aș fi ghimpe mi-aș sfâșia noaptea cu
ÎNTR-UN ASFINŢIT OARECARE (POEME) de DACINA DAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350259_a_351588]
-
aur și din argint, iar tablourile pe care le putea vedea erau de-a dreptul uluitoare. Pe unele le mai văzuse în albumele de artă ale părinților, altele îi erau însă complet necunoscute. Erau douăsprezece mari intrări. Camera pădurilor, Camera izvoarelor, Camera munților, Camera Greciei antice o așteptau. Văzu ceea ce n-ar fi crezut că ar putea cuprinde într-o viață. Frumuseți de vis ale naturii, peisaje mirifice, cascade uluitoare și râuri străvezii ca cristalul, păduri pline de un verde magic
MICUŢA LOUISE ŞI PALATUL MIRACOLELOR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350216_a_351545]
-
ghidați de un trai egoist, Doar Tu Te-ai oprit, mi-ai dat mâna, mi-ai spus: "Dragul meu, nu fii trist!" În duh să așterni simfonie, să cânți când speranțele mor, Așterne-ți genunchii pe glie, te-adapă-n al Vieții Izvor, Iar ruga să-ți fie-nălțarea! De-aripa e frântă, Eu știu! Să nu uiți nicicând, niciodată: Isus, Domnul tău, este viu!" 17/10/13, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Când speranțele mor / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2107
CÂND SPERANȚELE MOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350257_a_351586]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > LEGENDA PRINȚESEI ZALA Autor: Mihai Iunian Gîndu Publicat în: Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului ...Pe meleaguri îndepărtate, la capătul lumii cunoscute, într-un peisaj feeric, dominat de munți majestuoși și izvoare cristaline, în Palatul Violet, trăia o prințesă nemaiîntâlnit de frumoasă și de bogată, pe nume Zala. Nu-i lipsea, din cele îndeobște necesare, nimic, dar era nefericită, simțea că îi mai trebuie ceva ca să se simtă împlinită. Zilele curgeau, egale
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
din mândrie prințesa Zala refuzase orice ajutor. Încerca să se descurce singură. Își ducea mai departe strania existență: sclipitor de frumoasă, de bogată și de inteligentă, dar singură. Nopțile cu Lună plină, plimbările prin pădure, scăldatul în apa rece de izvor și Tarotul erau companionii săi cei mai de preț. La sfârșit de săptămână, intra în biblioteca Palatului și citea acolo fie din scrierile învățaților, fie romane de dragoste sau de aventuri. Câte și mai câte nu se întâmplau în filele
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
iubirea alături de frumosul prinț Ter și să dăruiască familiei un moștenitor. * A trecut însă mult timp și prințesa nu mai primea nicio veste de la cel care se părea că era ursitul ei. Se plimba în continuare prin pădure, asculta susurul izvoarelor și privea cerul, dar nimic nu mai era ca înainte. Avea o premoniție că ceva nu era în regulă, dar nu avea curajul să rostească acest lucru cu voce tare. Anotimpurile au trecut, ținuturile magice au înflorit - dar, într-o
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
Zalei nu conta decât fericirea fetei lor. Lunile au trecut, prințesa nu ieșea, în continuare, decât noaptea și părea a avea sufletul încărcat de suferință, dar și de ură. Să știe că nu poate privi nici măcar în apa limpede a izvorului, pentru a nu-și vedea înfățișarea atât de respingătoare! Și toate acestea, din cauza rivalei pe care o trimisese în moarte! Iar de la prințul Ter, firește, putea să-și ia adio! Nici măcar nu știa ce mai făcuse acesta. Miracol însă! După
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
doar zeilor, dar frumusețea ți-o vei primi înapoi negreșit”. Și Zala a redevenit frumoasă, recăpătându-și aspectul dinainte. A putut să meargă din nou ziua în pădure, să alerge desculță pe poteci și să asculte trilurile păsărelelor și susurul izvoarelor, iar părinții săi au fost iar mândri de ea. Și a trăit încă mulți ani fericiți la palat. A lăsat în urma ei doar o legendă, care-i poartă numele. Și, pentru frumusețea acestei legende, ca și pentru a ști că
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
în depărtare o siluetă apropiindu-se. O privește cu atenție - era Rashia. Fata lui Rashid zâmbea - și s-au urcat amândouă pe un covor fermecat și și-au luat zborul către înălțimi... Când s-a trezit, a alergat repede la izvorul pe care îl descoperise de curând și s-a privit din nou în el. Nu mai vedea nimic, absolut nimic - și s-a temut că ar putea să moară. Regele era plecat la vânătoare și, când s-a întors, după ce
O NOUĂ ŞEHEREZADA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350222_a_351551]
-
dragoste curată , credință nevinovată . Mulți huroni acum se-arată , se dau bine , beau în șoaptă , Prin palate de cristal , la ziare-n plan local , Pe la sedii de partid , se dau triști , în gând au vid . De ce pana corbului vreți moartea izvorului ? De ce mereu voi clamați că sunteți cei mai curați ? Sunteți biete animale , dezertori , gușați , satane . Multe curve-n societate , puse-n funcții peste noapte , Dau din buze , scriu din șoapte , fură bani și dau din coate , Scriu și cărți , fură
PRINTRE ÎNGERI de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350264_a_351593]
-
Privește în jurul tău, înțelege și retrăiește atât drama omului simplu, cât și a geniului... Fii în locul țăranului, dar și al lui Picasso, fii tot ce îți permite imaginația să fii... Admiră frumusețea de nedescris a naturii, a văilor, munților și izvoarelor, dar lasă să treacă prin tine și suferința umană, mitul lui Icar sau al lui Dedal... Înțelege lumea, tânjește după eternitate, fii însetat de absolut... Când vei redeschide ochii și te vei așeza în fața colii de hârtie, vei ști singur
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
în trei. Eu aduc vântul și ploaia și roua pe flori și tot eu aduc creșterea și nașterea pământeasca și chinul de-a fi muritori. Când cei opt zei ai pământului au răpit Marelui Zeu pe Marea Zeița, al cărui izvor al laptelui da tineretze veșnică, aceasta a cerut drept jertfă viața primilor șase copii proveniți din pântecele Marilor Mame rămase pe pământ. Și când puternicul sfânt, a cărui suprapământeasca forță se întrece cu forța nucleară a zeilor numere înlănțuit în
ALEXANDRU SI LUCIAN de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361769_a_363098]
-
continental sălbatic “, “Reântoarcerea și praznicul de nuntă “,”Nașterea primilor cosmopământeni “, “Planul și realitatea “și “Reântoarcerealui “Homo Sapiens “pe pământ “, cartea o putem așeza în “spațiul“științific-fantastic în care descoperim atât un filon științific, dar și unul al fanteziei al cărui izvor se poate descoperii în Sfintele Scripturi. Citind acest poem-roman mi-am adus aminte de “Divina Comedie “ a lui Dante Aligheri. Dacă în această capodoperă marele scriitor face o călătorie imaginară în cele trei compartimente ale lumii de după moarte, în cartea
UN ROMAN CA HERMENEUTICĂ INTERPRETATIVĂ A SEMNELOR VIEŢII PE PĂMÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361776_a_363105]
-
Și alergăm după avere Confortul tot mai multe cere În budoare de mătase Dar ce folos să-ntindem mâna Numai la cele pentru trai? Palpăm ca orbii literele Braille Și totul ni se ia cu anasâna Se usucă sufletele noastre Izvoarele de apă vie seacă În alcoolul nostru din cinzeacă Purtătorii veșnic de dezastre Referință Bibliografică: Viață îngustă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 374, Anul II, 09 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile
VIAŢĂ ÎNGUSTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361804_a_363133]
-
izbuti, mai sunt și riscurile... Suntem doi nebuni... -Hai să înnoptăm aici! -De acord și vom coborâ în zori. Instalăm cortul între cele două stânci... -Gândește-te la cină, eu dau o raită prin preajmă, cred că nu departe există un izvor... Ascultă! Ca un susur de apă, nu?... -Chiar și în aer se simte umiditate... Să nu te depărtezi prea mult... Mi se pare cam cald.... -Și mie, parcă nefiresc la o asemenea altitudine. Platoul îngust, suspendat pe coasta versantului, era
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
de fotbal și înveșmântat de o vegetație ciudat de bogată și variată: speciicare îl contrariau cu cât înainta... Temperatura aerului creștea evident. Se strecura prin desiș urmărind susurul care se amplifica. Auzea inconfundabil apa curgând și simțea aburi, condens...” Un izvor termal” s-a gândit, „o zonă vulcanică neadormită”... Înainta mânat de descoperire. „Totuși, și-a amintit, harta nu specifică acest relief, zona e nudă, nici versantul nu apare”... un pâlc în fața lui, s-a aplecat să se strecoare... Nădușea, aburii
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > FLORI Autor: Angheluță Lupu Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Izvor al liniștii depline Florile, cele de viață pline, Ti-aduc în dar nenumărate visuri Și-a lor color te scoate, din cele mai adânci abisuri. Iubesc tot ce e viu în lumea-nconjuratoare, Iubesc și florile cu mult încântătoare. Dar
FLORI de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361832_a_363161]
-
e lovit, Neamului în jale, bietul, Fiindcă i-a plecat Poetul. Neamul meu basarabean În vesminte de mirean, În purtare - sacerdot Coborât din Sabaot. Dezunit și împărțit, Neamul mamei cel iubit, Neamul înecat de plâns Floare de opaiț stâns. Plâng izvoarele în clocot Plâng și limbile de clopot, Plânge iarbă în otava Subțireaua și firava, Plâng și floarea și ninsoarea De pe iarbă plânge boarea, Plânge - azurie - zarea, Plâng și muntele și marea, Plânge codrul în desime Plânge și nu-l știe
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]
-
marea, Plânge codrul în desime Plânge și nu-l știe nime’. Plânge frunză gălbenea, Plânge iarbă mititea, Plânge-n carte Albinuța Fiindcă tatăl ei, fuguța, A plecat tăcut pe-o stea Stea de roua și de nea. Plângeți, surioarelor, Apelor, izvoarelor, Munților, câmpiilor, Plângi, tu, floarea viilor. Plânge lamura de grâu, N-are cine-o ține-n frâu. Hohotesc pădurile, Cască toate gurile, Scorburile, șurile; Plânge vântul morilor, Țipatul cocorilor. Plâng Lipcanii, Pererita, Si Soroca-și cerne sita, Basarabia - cernita, România - înrudită
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]