5,826 matches
-
Un copilaș care se privește în oglindă crede că aceasta arată chipul altui copil. El aleargă spre oglindă, vrea să intre acolo, să interacționeze cu micuțul pe care el îl percepe și, astfel, îi zâmbește, îi vorbește, întinde mâna în joacă. Copilul nu se recunoaște până ce nu învață că în oglindă este reflexia propriului chip. Senzația mea e că acest volum mă reflectă printr-o imagine unică, precum o face oglinda, ca o identificarea totală cu cele scrise. Retrăiesc, rând cu
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
al religiilor aferente culturilor aflate în procesul de comunicare. Comunicarea interculturală nu poate eluda, din punctul nostru de vedere, chestiunea religiosului, având în vedere faptul că cei mai mulți oameni sunt practicanți ai unei religii și faptul că în anumite culturi religiosul joacă un rol extrem de important, el modelând celelalte aspecte ale vieții. Legitimarea religioasă are un puternic impact identitar, iar doctrinele religioase (aplicate corect sau nu) au consecințe substanțiale pe planul deschiderii față de oameni care aparțin altor religii sau altor culturi. Distincția
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
ori că un șotron desenat pe podea lângă aceste rafturi îi țintuiește pe cumpărători, obținându-se astfel efectul scontat - faptul că aceștia zăbovesc mai mult în zona respectivă. Într-un magazin unde noi am făcut un studiu, timpul mediu de joacă pentru copii era de aproape paisprezece secunde - puțin probabil să stai atât de mult în fața unui raft plin cu cereale fără să cumperi măcar o cutie. Mariile minți ale comerțului cu amănuntul au încercat întotdeauna să găsească modalității de a
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
sau nu). Magazinele acestea nu vindeau scule, materiale, ci designuri de interior pentru case. Piața de desfacere a uneltelor și-a schimbat abordarea de la mentalitatea de gen „pentru inițiați”, la „hai să ne jucăm de-a casa”, de la locul de joacă exclusiv al băieților, la hai să ne jucăm împreună, băieți și fete. Schimbarea s-a produs și prin angajarea unor vânzători cunoscători și capabili de a da indicații și de a inspira încredere. Magazinele inspirate de noul curent în materie
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
dacă se comportă frumos și au răbdare o dimineață la mall vor lua prânzul la restaurant. McDonald’s a realizat destul de repede că dacă atrage copiii - nu numai prin meniul oferit, ci și prin jucăriile, cănile personalizate și locurile de joacă -, va aduce și părinții în localuri. Nu este o simplă coincidență că restaurantul de tip fast-food cel mai de succes este și cel preferat de copii. Dar nici chiar McDonald’s nu le face pe toate bine. O greșeală evidentă
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
a copiilor. Un angajat al Envirosell a povestit odată că într-o după-amiază stătea de vorbă cu un renumit designer de ecrane video interactive, care tocmai își prezenta cel mai recent prototip, un joc video, destinat testării în zona de joacă a copiilor de la un restaurant fast-food. Primii doi copii s-au jucat cu această invenție fără incidente. Al treilea băiețel și-a scos papuceii, s-a dat în jos pe fotoliu și apăsa butoanele de pe ecran cu degetele de la picioare
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
Într-un magazin mic, câteva jucării de plastic așezate într-un spațiu de un metru pătrat, care să poată fi sub ochii părințior din când în când, ar rezolva problema și ar fi suficient. Ikea este celebră pentru locul de joacă pentru copii, cu avalanșa de mingi de plastic colorate, care au devenit deja emblema magazinului. Nu este de mirare că un lanț de magazine suedez are întâietate în acest domeniu: europenii sunt mai puțin paranoici în privința siguranței copiilor și au
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
se lua custodia copilului. Din diverse motive, părinții americani sunt paranoici în privința copiilor. În Statele Unite magazinul Ikea a fost nevoit să instituie un sistem riguros de control al actelor de identitate ale părinților care își recuperau copiii din spațiul de joacă. Mulți părinți refuză să-i lase pe micuți într-un loc de joacă de unde nu-i pot vedea din magazin. Acum câțiva ani Blockbuster a creat un fel de cinematograf cu mașinuțe pentru copii, astfel încât cei mici puteau sta în
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
În Statele Unite magazinul Ikea a fost nevoit să instituie un sistem riguros de control al actelor de identitate ale părinților care își recuperau copiii din spațiul de joacă. Mulți părinți refuză să-i lase pe micuți într-un loc de joacă de unde nu-i pot vedea din magazin. Acum câțiva ani Blockbuster a creat un fel de cinematograf cu mașinuțe pentru copii, astfel încât cei mici puteau sta în ele și privi desenele animate. Din nefericire, spațiul se afla într-un colț
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
păstra și promova valorile umanității și ale olimpismului. Pentru tine am scris rândurile acestea. Și multe altele. Cu gândul la tine, Victor, adolescent cu pistrui pe nas, cu ochi de veveriță și păr castaniu, răvășit - poate de somn, poate din joacă. Poate nu te cheamă așa... te cheamă Radu sau Vladimir, Marius, Dan, Marian, Ivan, Răzvan sau Mihai, Iosif, Francisc, George sau Sorin... Sau Nadia, Elisabeta, Cătălina, Gabriela, Alina sau poate Laura, Camelia, Magda sau Olga... Porți toate numele astea și
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
se plece de la un model care nu se confundă cu nici unul dintre ele. Muzica muzicienilor nu este unica. Pruncul este legănat de cîntecele doicii. Mai tîrziu, repetă refrenele pe care părinții săi le fredonează în prezența lui. Există cîntece de joacă, precum și cîntece de muncă. Pe străzile marilor orașe cîntecele populare se transmit din gură-n gură, odinioară reproduse de flașnete, azi de gramofon. Melopeele vînzătorilor ambulanți, ariile care acompaniază dansurile umplu aerul de sunete și acorduri. Nu e obligatoriu ca
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
luam parte în noaptea Învierii la împușcăturile cu sacalușul din cimitirul care părea că arde de multiplele lumănări aprinse de pe morminte, iar după amiaza zilei de Paști, la toacă, ciocneam o sumedenie de ouă vopsite multicolor cu prietenii mei de joacă. La ora 24, la Înviere, când preotul apărea în ușa altarului, înalt cu barbă albă, îmbrăcat în odăjdii scumpe, cu plete bogate, cu figura lui blândă, cu vocea domoală parcă șoptită, mi se părea ca o făptură deosebită, iar bătrânii
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
aceste amintiri sufletești sunt mai șterse, altele mai vii, dar toate se trezesc și le retrăiesc puternic, emoționândumă prin farmecul, duioșia și chiar aspectul copilăresc și sentimental. Nu voi uita niciodată obiceiurile de iarnă, când mergeam cu prietenii mei la joacă, să colindăm de Crăciun prin sat, iar de Anul Nou cu plugușorul, unde de obicei aveam rolul de urător, de veneam dimineață răgușit, dar umplut de daruri. Dar ce folos că viața nu se întoarce înapoi!... Mai târziu, ca elev
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
împreună cu tata eram gata de plecare la examenul de admitere la liceul Eudoxiu Hurmuzachi din Rădăuți. Mama, blândă cum era, mă privea tristă, tata dădea mereu sfaturi, iar eu umblam mereu îngândurat și trist că mă despart de prietenii de joacă, despărțirea de casa părintească, de copilăria fericită, cu regretele ei cu tot. De pe culmea anilor gândurile se întorc la clasa unde existam și eu la liceul din Rădăuți. O văd și acum așa cum o vedeam și atunci, clasă disciplinată, formată
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
niciodată în viață. Nagy Stana - Brașov Pe toată perioada cât am lucrat și tratat pe acești copii cu deficiențe psihomotorii în orașul Siret, care se găsește în frumoasa grădină a Bucovinei, am vegheat ca Spitalul să fie leagănul de creștere, joacă, educare și muncă a acestor copii cu dezabilități de pe tot cuprinsul țării. Pot fi mulțumit acum la terminarea lucrării, deoarece am făcut-o cu plăcere. Noi, medicii, suntem obligați să găsim soluții, important este să le alegem pe cele mai
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
pește (care nu miroase a toate cele și pe care nu-l pescuiește oricine, oricând și oriunde), este zăgăzuit cu maluri zidite din piatră solidă, are o lim- pezime de cristal, nimeni nu aruncă nimic în el (nici măcar copiii, în joacă). Mai mult: este habitat ideal pentru rațele sălbatice, care viețuiesc și se înmulțesc nestingherite în plin oraș. - Sunt chiar prietenoase, aproape domestice!... - m-am mirat eu. - Cum să fie altfel, dacă nu le deranjează nimeni. Fac parte din ambianța noastră
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
dialogul astfel: - Hugo? Victor Hugo? Nu a fost, însă, cazul, fiindcă Hugo al meu avea doar vreo cinci anișori. Hugo pare ușor bondocel, dar e foarte vioi și, mai ales, teribil de rezistent la efort. Pentru el, totul este o joacă de... om se-rios. În autocar, nu stă pe scaun decât cât cioara-n par. Umblă în sus și-n jos pe potecuța dinte scaune și schimbă o vorbă-două doar cu cine îl provoacă. Spre deosebire de mine, care eram decanul de vârstă
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
alți patru-cinci. Tot cu teamă, au pipăit pielea mâinilor întinse ale soției. Îndată au demonstrat că și ei știu să râdă. Dar s-a mai petrecut ceva: Lamine a început să-i țină mai la distanță pe tovarășii lui de joacă și de suferin- ță. Se comporta ca și cum lumea pe care el o descoperise primul îi și aparținea numai lui. Acesta a fost primul pas în procesul de strângere a relațiilor noastre de prietenie. Prietenie care s-a cimentat din clipa
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
ce i-au zis / Pentru șlic. Am aflat numai Iupiter că tare-au râs.“ Fanteziile lui C. Negruzzi pălesc sensibil în fața unei inițiative contemporane, de un spirit practic mult mai ascuțit; ea aparține lui Vasile Porojan și tovarășului său de joacă, „cuconașul“ Alecsandri. „Pe la 1827 - își amintește cel de-al doilea - aveam de profesor pe călugărul Gherman, acel care a vândut lui Gr. Ghica-vodă manuscriptul lui Șincai. El ședea la noi și, afară de mine, avea și alți elevi externi, dintre care
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
respectivă și de încetinire a mișcărilor, de reducere a lor la minimum. Imaginii aparent angelice de la început, "Tramvaiul vechi era tras pe linia moartă,/ la o casă o fereastră era deschisă la etaj;/ era cald, prea cald și copiii de joacă obosiți/ ca îngerii ce se întorc cu stelele de la păscut/ așteptau să spună o poveste tramvaiul -/ tramvaiul în care o pisică a născut" îi corespunde o răsturnare de situație pe final, "era cald, prea cald, copiii supărați/ pe tramvaiul ce
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mici". Nu e o atmosferă bacoviană, ci mai degrabă un refuz al ei, o distanțare. Se remarcă dialogismul, pentru că trebuie să recunoaștem aici o trimitere la textele de tip Decor. Textul ca și universul exterior devine și el spațiu de joacă, retorismele sunt voit evidențiate tocmai pentru a face cu ochiul, tehnica se apropie mult de cea a lui Caragiale, cel atât de apreciat de postmoderni. În consecință, avantextul sau paratextul are tendința de a sublinia distanțarea aceasta autoironică și parodică
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
text se constituie din suprapunerea unor imagini fotografice, detalii surprinse în manieră caragialeană, ca în La Moși: "Tramvaiul vechi era tras pe linia moartă,/ la o casă o fereastră era deschisă la etaj;/ era cald, prea cald și copiii de joacă obosiți" (După-amiază). E o pendulare continuă între nuditatea expresiei și a imaginilor prezente-n aceste texte și răsturnările spectaculoase de perspectivă: "Erau maidane galbene ca niște pete de tutun" (Maidane galbene) sau "Ca o monedă de cinci într-o cutie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
observă fiecare, se controlează. Nume absolut noi, majoritatea scriitorilor acestui Cadran sunt studenți. Toți convinși că trebue să se critice cu sinceritate, cinstit, părăsind teme prăfuite și forme poleite, dar ieftine. Ne invităm unii pe alții să muncim nu în joacă, ci mai serioși, mai conștienți. Între revistele care apar astăzi - puține - unele dulcege, altele bazare, "Cadran" își propune să aducă scrisul proaspăt, critica nepărtinitoare a tineretului dedicat literelor, artei și realității românești. În ce măsură experiențele acestui laborator vor fi noui, cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Muzica sonoriza orice atom...”, generalizare de efect, deschidere largă către micro și macrounivers, manifestare de maximă acuitate a sensibilității, amestec subtil de reverie calmă și suferință discretă 10). Arghezi și Bacovia folosesc și cuvîntul „moleculă”. Autorul Cărticicăi de seară, în joacă, pentru a sugera miniaturalul: „Vrui, cititorule, să-ți fac un dar,/ O carte pentru buzunar,/ O carte mică, o cărticică./ Din slove am ales micile/ Și din înțelesuri furnicile./ Am voit să umplu celule/ Cu suflete de molecule”11). Bacovia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care sunt introduse zâmbetele minerilor, "largi și luminoase", cu care este salutat ghidul lui Crane. În această lumină de zâmbete albe în mijlocul întunericului, nu e de mirare că el va trage concluzia că "altercația" a fost la urma urmelor "o joacă". În al treilea rând ne spune că el "a trebuit să se uite de aproape ca să înțeleagă că cei doi nu aveau de gând să sară unul la beregata altuia". Un ziarist interesat să obțină efecte senzaționale ar fi dorit
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]