4,594 matches
-
Rocher au continuat și fie extinse să și, aparate când au devenit o pană ce adăpostea 400 de trupe. Transformarea garnizoana din lentă reședința fortificata palat (ilustrația 7) a început în decursul acestei perioade, inițial cu construcția lui Lamberto Gromaldi, lord de Monaco (care în anii 1458 între 1494 a fost aun conducător notabil care a mânuit diplomația cu același talent cu care a mânuit sabia”), iar apoi a lui Jean și Ii-lea, fiul al. ÎI sau a fost Această
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
lui Honoré I, transformarea de la fortăreața la palat a fost continuată. La începutul domniei lui Honoré, Tratatul de la Trodesillas a clarificat poziția Monaco-ului că protectorat al Spaniei, iar mai târziu a Sfanțului Împărat Român Charles V. Această a oferit siguranță Lordului de Monaco și i-a permis să se concentreze pe aspectele comfortului reședinței sale, mai mult decât pe nevoia permanentă de a o apără. Curtea interioară a fost reconstruită, arhitectul Dominique Gallo a proiectat două arcade, intinzindu-se între punctele H
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
iar acestea la rândul lor au contestat identitatea lui Anderson. Litigiul a rămas nerezolvat timp de zeci de ani, devenind cel mai lung proces din istoria Germaniei; unele dintre cheltuielile de judecată împotriva lui Anderson au fost plătite și de Lordul Mountbatten. Anderson s-a întâlnit pentru ultima oară cu familia Schanzkowski în 1938. Gertrude Schanzkowska insista că Anderson e sora ei, Franziska, iar guvernul nazist a propus organizarea unei întâlniri pentru a determina identitatea Annei. În cazul în care s-
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
și-a pierdut și și-a respins identitatea de Schanzkowska. Și-a uitat complet această identitate și și-a asumat-o pe deplin pe cea nouă. Cred că a fost din întâmplare - a fost luată de un val de euforie.” Lordul Mountbatten, văr primar cu copiii țarului Nicolae al II-lea, considera că susținătorii lui Anderson vor doar să facă bani din cărți, articole, filme etc. despre ea. Prințul Mihail Romanov, nepot al Marii Ducese Xenia Alexandrovna a Rusiei, a declarat
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
complet era „O lege pentru încurajarea învățării prin oferirea de drepturi autorilor sau cumpărăturilor de copii ale cărților tipărite pentru perioada menționată aici.” (în ). Versiunea inițială a Statutului reginei Ana a fost modificată substanțial în timpul discuțiilor din parlamentul Marii Britanii, Camera lorzilor aducând cele mai importante amendamente. Versiunea propusă spre aprobare avea doar 6 articole și semăna mult cu licența din 1662. Se interzicea tipărirea, retipărirea sau importul oricărei cărți pe care "o va scrie de aici înainte orice autor" sau pe
Legea reginei Anna () [Corola-website/Science/322241_a_323570]
-
din cei 20 Old Wykehamists distinși) cel mai mare onor pe care îl putea acorda. După studii a lucrat ca analist pentru RAF Bomber Command la RAF Wyton în timpul celui De-Al Doilea Război Mondial. Acolo, împreună cu Patrick Blackett (ulterior Lord Blackett OM PRS), Cecil Gordon, C. H. Waddington, Owen Wansbrough-Jones, Frank Yates și Jacob Bronowski, a creat ceea ce va fi cunoscut mai târziu sub numele de cercetare operațională. După război, a obținut gradul BA în matematică de la Universitatea Cambridge (1945
Freeman J. Dyson () [Corola-website/Science/322273_a_323602]
-
(n. 8 octombrie 1919, Budești - d. 30 octombrie 1991, București) a fost un reputat violonist, dirijor și aranjor muzical, „lordul” muzicii populare românești. S-a născut la data de 8 octombrie 1919, într-o familie de muzicanți vestiți din comuna Budești, județul Ilfov. De le denumirea comunei și-a luat numele de „Budișteanu”. Tatăl său, Vasile Budișteanu, a cântat la
Ionel Budișteanu () [Corola-website/Science/329914_a_331243]
-
black metalului național socialist. Alte formații considerate ca fiind importante pentru scena târzie este Graveland și Veles (Polonia), Hate Forest (Ucraina) și Spear of Longinus (Australia). Una dintre primele materiale național socialiste lansate a fost demoul formației de origine poloneză Lord of Evil din 1994, având o svastică deformată drept copertă, grupul fiind influențat de Satanic Warmaster. În anii 90, unele formații de origine americană - Grand Belialas Key sau Judas Iscariot - s-au alăturat unei organizații internaționale a black metalului
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
numește aceeași ideologie drept o dezvoltare a sângelui și a solului, dintr-o perspectivă volkisch, diverse învățături oculte și idei nitzscheene legate de teoria evoluționistă a lui Darwin. Muzicianul de origine greacă, Magus Wampyr Daoloth, din Necromanția și Thou Art Lord, declara într-un interviu pentru Lords of Chaos că „daca consideri că fascismul și satanismul au multe în comun, ambele teorii militând pentru excelență fizică, spirituală și putere, responsabilitate, supraviețuirea celui mai adaptat, elitism etc., atunci este logic că unele
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
Volga și în țară cazacilor de pe Don, despre care a scris o carte suplimentară, care a s-a bucurat de succes și a fost publicată în 4 ediții consecutive. În ea sunt detailate impresiile sale din timpul Războiului Crimeei. După ce lordul Raglan i-a procurat un post la jurnalul național „Daily News”, o cunoștință a mamei sale, lordul Elgin, guvernatorul general al Canadei, l-a angajat că secretarul sau particular. În această calitate, l-a însoțit pe lord, la Washington în timpul
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
a bucurat de succes și a fost publicată în 4 ediții consecutive. În ea sunt detailate impresiile sale din timpul Războiului Crimeei. După ce lordul Raglan i-a procurat un post la jurnalul național „Daily News”, o cunoștință a mamei sale, lordul Elgin, guvernatorul general al Canadei, l-a angajat că secretarul sau particular. În această calitate, l-a însoțit pe lord, la Washington în timpul negocierii Tratatului reciprocității canado-american. Apoi l-a însoțit în Quebec. Acolo a fost angajat o vreme că
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
Războiului Crimeei. După ce lordul Raglan i-a procurat un post la jurnalul național „Daily News”, o cunoștință a mamei sale, lordul Elgin, guvernatorul general al Canadei, l-a angajat că secretarul sau particular. În această calitate, l-a însoțit pe lord, la Washington în timpul negocierii Tratatului reciprocității canado-american. Apoi l-a însoțit în Quebec. Acolo a fost angajat o vreme că „supraintendent pentru problemele indienilor”. A voiajat până la Lacul Superior, si apoi pe Mississippi și la Chicago, publicându-și notele de
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
de călătorie în cartea „Minnesota și Vestul Îndepărtat”.Deși vremea în Canada și S.U.A a petrecut-o în mod agreabil luând parte la serate dansante, voiajând și fiind implicat în viața publică locală, când la sfârșitul anului 1854 lordul Elgin s-a retras din oficiul de guvernator, nu a consimțit să rămână în post și sub succesorul acestuia, Șir Edmund Head. Întors în Anglia, unde se întorsese definitiv și tatăl său, a inițiat un plan bazat pe cunoștințele adunate
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
din aghiotanții acestuia,„naibul” din Caucazul de vest.Rodul acestor ultime experiențe a fost o nouă carte „Campania din Trancaucazia... sub Omar Pasă - o relatare personală”. Împreună cu tatăl său a plecat la Istanbul, unde a fost primit de ambasadorul britanic, lordul Stratford de Redcliffe (căruia îi fusese recomandat de ministrul de externe, lordul Clarendon) și i s-a asociat la o vizită în Crimeea. A asistat câtăva vreme la Asediul Sevastopolului (1854) și deși nu obținuse aprobarea pentru planurile sale, a
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
a fost o nouă carte „Campania din Trancaucazia... sub Omar Pasă - o relatare personală”. Împreună cu tatăl său a plecat la Istanbul, unde a fost primit de ambasadorul britanic, lordul Stratford de Redcliffe (căruia îi fusese recomandat de ministrul de externe, lordul Clarendon) și i s-a asociat la o vizită în Crimeea. A asistat câtăva vreme la Asediul Sevastopolului (1854) și deși nu obținuse aprobarea pentru planurile sale, a fost invitat de ducele de Newcastle să-l însoțească pe acesta la
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
William Walker care avea de gand să pună stăpânire pe Nicaragua. După cum a mărturisit Oliphant mai tarziu, a făcut-o din spirit de aventură și atras de posibilitatea dobândirii unor moșii „confiscate”. A existat și ipoteza unei misiuni secrete din partea lordului Palmerston. La gură rîului Sân Juan participanții la expediție au întâlnit un vas militar britanic numit „Cossack”. Căpitanul vaporului a evitat confruntarea și l-a primit pe cetățeanul britanic Oliphant că oaspete la bord. După încă vreo câteva călătorii, Oliphant
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
a revenit în Anglia și a scris cartea "Patriots and Filibusters: Incidents of Political and Exploratory Travel" („Patrioți și filibusteri: incidente ale unui voiaj politic și de explorare”) (1860). Iarăși ca secretar privat, în 1857 Oliphant l-a urmat pe lordul Elgin și în misiunea acestuia în Chină și Japonia. În India au aflat de izbucnirea Mării revolte a Șipailor. În cursul celui de-al Doilea Război al Opiului lordul Elgin a devenit comandantul forțelor britanice în Chină. Debarcați la Hong Kong
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
Iarăși ca secretar privat, în 1857 Oliphant l-a urmat pe lordul Elgin și în misiunea acestuia în Chină și Japonia. În India au aflat de izbucnirea Mării revolte a Șipailor. În cursul celui de-al Doilea Război al Opiului lordul Elgin a devenit comandantul forțelor britanice în Chină. Debarcați la Hong Kong, au fost prezenți la bombardarea Cantonului. Oliphant a luat parte la ocuparea Tianjinului. Însărcinat cu câteva misiuni minore, delegația lordului Elgin,a făcut o prima vizită de câteva săptămâni
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
În cursul celui de-al Doilea Război al Opiului lordul Elgin a devenit comandantul forțelor britanice în Chină. Debarcați la Hong Kong, au fost prezenți la bombardarea Cantonului. Oliphant a luat parte la ocuparea Tianjinului. Însărcinat cu câteva misiuni minore, delegația lordului Elgin,a făcut o prima vizită de câteva săptămâni în Japonia, de care Oliphant a fost cu totul fermecat. Acesta țară i-a lăsat o impresie de paradis, locuitorii ei părând fără prihana. În timpul sejurului în Japonia s-a semnat
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
care Oliphant a fost cu totul fermecat. Acesta țară i-a lăsat o impresie de paradis, locuitorii ei părând fără prihana. În timpul sejurului în Japonia s-a semnat un tratat anglo-japonez la Edo . În 1859 a publicat „Relatare a misiunii lordului Elgin în Chină și Japonia în anii 1857, 1858 și 1859”. Ediția franceză din 1860 a beneficiat de o prefață scrisă de François Guizot. În 1859, înainte de întoarcerea în Anglia, a aflat de moartea tatălui său, de care era foarte
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
golf și a convins pe comandantul ei, pe cai diplomatice, să se retragă.. Despre aventurile în Extremul Orient, Oliphant a publicat două volume de relatări în anii 1857 și 1859. Au urmat apoi, în Anglia, o vizită făcută la Broadlands lordului Palmerston, apoi în 1862 vizite în Corfu împreună cu prințul de Wales, cu care împărtășea interesul pentru aventuri cu femei atractive. apoi în Albania, Herțegovina și Munții Abruzzi. Din „considerente de familie” s-a retras din serviciul diplomatic. Dar interesul său
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
colonizare a evreilor în Palestina mai cu seamă în anii Războiului ruso-turc din anii 1877-1878. În 1878 i-a trimis primului ministru britanic de origine evreiască Benjamin Disraeli planul său de readucere a evreilor în Țară Sfântă. Acesta, ca și lordul Salisbury și ministrul de externe al Franței, William Henri Waddington, i-au dat recomandări pentru Poartă Otomană. Împreună cu un pumn de admiratori,în 1879 a plecat în Palestina, pe atunci otomană, stabilindu-se la Haifa.A parcurs Țară Sfântă în
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
Intrigile și scandalurile nu sunt ocolite, autorul având o opinie negativă față de cei mai mulți dintre contemporanii săi și atribuie intenții pline de infamie tuturor acțiunilor. Totuși, povestirea sa amănunțită este cu mult deasupra altora de același gen din epocă. Potrivit istoricului Lord Norwich, autorul ar putea "fi comparat cu Tacitus și Tucidide." Prima traducere în limba engleză a fost realizată de G. A. Loud și T. Wiedemann, fiind publicată în 1998.
Hugo Falcandus () [Corola-website/Science/328145_a_329474]
-
erau împărțiți la rândul lor în două grupuri: „războinicii castelului” (iobagiones castri), care puteau fi mobilizați în armata comitatului, și „poporul castelului” (cei care se ocupau de cultivarea pământului, fabricau uneltele și armele sau erau obligați să presteze alte servicii lordului castelului) . În plus, oamenii liberi plăteau o taxă specială direct visteriei monarhului, „mărunțișul omului liber”. A existat o clasă intermediară a țăranilor care nu erau șerbi, dar nici oameni în liberi în accepțiunea vremii, „udvornici” (din cuvântul slav „dvor”, curte
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Sava) și Dráva (Drava). La aflarea veștii că Andrei al III-lea a murit, Carol Robert de Anjou, fiul lui Carol Martel, s-a deplasat în mare grabă la Esztergom unde a fost încoronat ca rege. În ciuda încoronării sale, cei mai mulți lorzi maghiari s-au opus venirii sale pe tron, deoarece ei promiseseră deja coroana fiului regelui Boemiei Venceslau al II-lea, Venceslau al III-lea. Tânărul Wenceslaus nu a reușit să preia controlul asupra Ungariei și a renunțat de aceea în
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]