6,058 matches
-
Veneții se conturase la sfârșitul secolului în plastica simbolistică, va căpăta noi dimensiuni la curentele înnoitoare de după 1900, în epocă deci"287. Mina Byk-Wepper este una dintre ilustratoarele constante ale poeziei eminesciene, realizează Călin (file din poveste) (1923), Strigoii și Luceafărul (1924). În general, ilustrațiile sunt însoțite de câteva versuri, precum în "Strigoii". Un tânăr stă la capul unei frumoase moarte așezate pe un pat, la celălalt capăt al patului se află strigoii: Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este insolitarea umanității în fața enigmei pe care o reprezintă sfinxul. Foarte posibil ca imaginea emblematică pentru acest profil reflexiv, cu un fel de tragism condensat, să-l constituie Eminescu și felul în care acesta utilizează tema geniului în poezii precum "Luceafărul", "Geniu pustiu", "Odă în metru antic" etc. Tânărul sfinx pare adâncit într-o contemplatio morosa, privirea sa nu este una frontală, ci are un mic unghi de înclinație care o scoate din sfera contingentului, focalizându-se asupra a ceva ce
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Limited, Londra, 1921 III. Publicistică, critică de artă în periodice Adevărul Adevărul literar și artistic Arhiva. Organul Societății Științifice și Literare din Iași Arta Art et Décoration Dilema Facla Ileana Ilustrațiunea Ilustrațiunea Română L'Indépendance Roumaine Literatura și Arta Română Luceafărul Noua Revistă Română Observatorul Rampa Revista orientală Revue des deux mondes Revue Roumaine d'Histoire de l'Art, Série Beaux-Arts Seara Steaua Studii și Cercetări de Istoria Artei (seria Artă Plastică) Viața românească Vremea Planșa 1: Himere (Colecție particulară) Planșa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1902-1920. 285 Mihai Eminescu, Poezii, cu o introducere și sub îngrijirea d-lui G. Murnu, cu 12 acuarele și numeroase desene de Ary Murnu, București, Editura "Naționala", S. Ciornei, 1929. 286 Mihai Eminescu, Luceafărul, Ilustrator Mișu Teișanu, București, Atelierele Societății "Luceafărul", (1921-1923), 22 de planșe color, (BAR AG IV 383). 287 Popescu-Gogan, op. cit., p. 34. 288 Adevărul literar și artistic, Anul V, nr. 164, duminică, 27 ianuarie 1924. 289 Idem, Anul V, nr. 166, duminică, 10 februarie 1924. 290 Idem, Anul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
specifice oricărei revoluții au trecut repede, făcându-și loc mesajele nuanțate ale celor ce prezervaseră puterea. S-a vorbit în continuare despre destinul european al României, dar direcțiile existente în cultura română din perioada comunistă (protocronismul cultivat de publicațiile Săptămâna, Luceafărul și Flacăra și modernismul cultivat de publicațiile România literară, Viața românească și Secolul 20) și-au refăcut imediat simțită prezența. După cum observa Vasile Pușcaș, după revoluție, unii români spuneau cu emfază "Noi suntem în Europa", iar alții că a venit
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
local nou care a dăinuit până în zilele noastre când, în 2004 a fost demolat, făcând loc unei construcții noi care astăzi adăpostește școala generală nr. 6 „Mihai Eminescu”. Imobilul istoric, mai există și astăzi și funcționează ca grădiniță cu numele „Luceafărul copiilor”. Mulți locuitori îl mai cunosc, însă, sub numele de „Casa Ghica”. În anul școlar 1924-1925 numărul profesorilor este deja mai mare decât la debutul din 1919. Astfel, consemnăm pe următorii: „...d-na Ecaterina D. Stati, directoare și profesoară de
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
dublată de talentul comercial. În anii '80, erau scriitori, unii chiar de prim plan, care începeau și terminau o carte exclusiv cu gândul la ce va spune Nicolae Manolescu despre ea. Tot așa, antinomiile Eugen Barbu Marin Preda, România literară Luceafărul, Gogu Rădulescu Eugen Florescu, sau ansamblul vieții scriitoricești versus jandarmeria de la Săptămâna, determinau decisiv existența, tensiunile, bioritmurile și trendurile literaturii. Ei bine, uitați-vă ce fenomene culturale de amploare națională au generat Gabriel Liiceanu cu Humanitas în anii '90 și
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
societății sînt datoare a-și boteza copiii cu nume străbune ca Caracala, ca Cornelia, ca Catone." În postura de spiritual spiritist (spre care îl îndemnase catastrofala moarte a Iuliei) lui Hasdeu i se dedică o Rugă a spiritistului, pastișă după Luceafărul ("Pe veci rămîne pur încai / Oriunde el va trece."), un reportaj despre castelul de la Cîmpina în care persiflează durerea venerabilului părinte ("La Cîmpina își construi, tot prin inspirație spiritistă, un castel de care rîse subțire Caragiale" apreciază Călinescu) și un
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
nu aceste aberații totale au caracterizat cele mai multe lucrări, ci o monotonă, morocănoasă mediocritate. Un stil școlăresc, cu stîngăcii de topică specifice unor oameni care n-au obișnuința scrisului. O scleroză intelectuală adîncă. Deși îl trec în "galeria marilor clasici" alături de "Luceafărul poeziei românești" și de "genialul povestitor din Humulești", profesorii ce doresc eternizarea pe post nu cunosc, de fapt, opera lui Caragiale. Și-atunci, ce le predau ei elevilor? E simplu: îi fac să treacă pe lîngă frumusețea literaturii, ca niște
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
e constant ironică, cititorul are surpriza să întâlnescă, foarte rar ce-i drept, pasaje de un lirism evident, pasaje care, desprinse din context, nu par să aparțină lui Creangă: „Nu trecu mult și ziua se călători. Ceriul era limpede și luceferii sclipitori râdeau la stele, iar luna scoțând capul de după dealuri, se legăna în văzduh, luminând pământul.”. (Dănilă Prepeleac, p.185) Fragmente ca acesta trec însă neobservate, în prim plan rămânând intenția autorului de a stârni râsul și de a crea
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
după cum anunța Slavici în articolul programatic Vorba de acasă cu care se deschidea această Tribună literară la mijlocul lui ianuarie al anului 1894. Abia în 1906, el se hotărăște să tipărească "novela" în volum la Institutul de arte grafice și editură Luceafărul din Budapesta. S-a păstrat o interesantă corespondență privind condițiile de tipărire și pașii ce au urmat în desfacerea volumelor 131. Cele 1200 de exemplare ale primei și singurei ediții scoase de această editură nu s-au vândut toate până în
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
nefiind, în nici un caz, sursa unor sentimente omenești, prea omenești pentru a se naște între ei. Sau admirat și s-au respectat reciproc, și-au intuit talentul deosebit și au devenit unul pentru altul profeții unui vis al ascensiunii spre luceferi. Nu întâmplătoare este zicerea ce a făcut istorie în literatura română și cea universală: EMINESCU „CEL MAI MARE POET AL ROMÂNILOR” și nu întâmplător este faptul că ea a fost emisă tocmai de Ion Creangă. Această afirmație se poate găsi
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
ci poate prin timp. Ce dovadă de supremă uniune sufletească e mai relevantă decât o moarte ce rimează cu alta, decât o moarte ca o chemare la vorbă „până la ziuă”. Vorbind sau tăcând până la lacrimi, trăind și murind până dincolo de luceferi, „ prietenie ca a acestor doi copii ai geniului moldovean nu a mai fost. Când tăceau ei, începeau să vorbească în interiorul lor amintirile.”(42, p.65 ) Cum putem, așadar, să nu vorbim despre o artă de a trăi a lui Creangă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
apropia timpul, anul, nefastul 1889. În a doua jumătate a lunii iunie sosi la Iași vestea morții lui Eminescu în sanatoriul doctorului Șuțu din București. Cum oare să primești vestea trecerii în Lumină a Prietenului? Cum să accepți apusul unui Luceafăr? Cum să concepi o lume a lui, fără el? Lumea lui Creangă era și lumea lui Eminescu, și absența lui însemna dispariția pentru totdeauna a liniștii, a visului. „Știrea cutremură sufletul bolnavului și Creangă plânse în hohote, deschizând și citind
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Poetul Gheorghe Andrei Neagu va reface povestea iubirii jertfelnice, după ritualul folcloric ancestral. Ne amintim de Fata în grădina de aur, unde eroul, un zmeu, va suferi din pricina iubirii neîmpărtășite și se va răzbuna pe rivalul său? Ne amintim de Luceafărul eminescian, cu un erou, făptură celestă care, îmbrăcând hlamidă mitologică, va transpare în dublă ipostază, cunoscând dezamăgirea? Ne amintim de-acel „Crai Cripto, inimă ascunsă”, „rigă spân” care e dispus să se smulgă din umbra-mpărăției sale pentru a-și
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
triumf al iubirii, devine, dintr-odat’, „ca de smoală”, adică o pădure îndoliată. Ce-au decis zeii? Ca el „Vă piară”. Momentul culminant este prefigurat de „gemetele” pădurii. „ritând de spaime”, el - să fie un astru-al nopții? - întrupându-se precum Luceafărul, sparge tăcerile, rostind: „Mireasa nunții o doresc!” și-ntr-o clipită, din brațul drept al mirelui „lucește lama de cuțit”. O mică secvență de dramă antică. Un gest „nesăbuit”, firește. Lama de cuțit e arma nechibzuinței, a lașității. Nu se
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
zi sfântă (zi de mare zbucium), la 25 decembrie 1941, și a plecat dintre noi, după o grea suferință, la 16 septembrie 2000, primind de la izvor să bea “paharul roditor în cruce...” (Imnul Testament) în prag de sfinte sărbători, și Luceafărul pare-a se-ntrista. „7ămâia sângeră-n altar / Smirna n cădelniți sângerează / Preotul sângeră-ntre sfinți / Sângerul sfânt ne luminează” (Sângeră candela). și tot pământul transilvan, „țărânile, țărânile” străbune „sângeră-n țâțâni / De dor și de singurătate...” întru amintirea lui
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
pare a fi «Ioannes de Campania subdiaconus et notarius noster...»; probabil este renumitul notar Giovanni din Campania, cel care a scris - după spusele lui Bernard din Bessa - o biografie a Sfântului Francisc care începe prin cuvintele „Quasi stella matutina” (Ca luceafărul dimineții). În primul fragment redat aici, autorul, cu siguranță, exagerează rolul lui Ugolino în întemeierea și organizarea Ordinului Clariselor și a Ordinului Secular al Pocăinței, pentru care va fi nevoie să se rectifice afirmațiile sale chiar prin cuvintele lui Grigore
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
său, îmbrăcat în straie prețioase și însoțit de onoratul colegiu al venerabililor cardinali și prelați, în mijlocul unei mulțimi provenind din toate colțurile lumii, cu ramuri de palmier și lumânări, a ținut un discurs profund, plecând tocmai de la aceste cuvinte: „Ca luceafărul de dimineață în mijlocul norilor, ca soarele strălucind în zilele sale, așa a strălucit el în casa Domnului” (cf. Sir 50,6). Apoi, în urma unei lecturi publice și o atentă proclamare a minunilor, preafericitul pontif, izbucnind în lacrimi, a stabilit ca
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Nicu Dumitrașcu, Patrologie. Manual pentru Seminariile teologice, București, 2004; Părinții greci ai Bisericii, Traducere din germană de Maria-Magdalena Anghelescu, Editura Humanitas, București, 2005. footnote> este recunoscut drept cel mai onorat dintre Părinții niceeni, pe drept cuvânt numit „Părintele Părinților” sau „Luceafărul Nyssei”. Face parte din treimea capadociană, alături de Sfinții Vasile cel Mare și Grigorie de Nazianz sau Teologul. Cei trei Capadocieni reprezintă „o splendidă constelație pe firmamentul Bisericii din Capadocia. S-a spus că, în această trinitate, sunt concentrate toate razele
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
aproape de ochii mei sunt astrele care nu se oglindesc în Ocean, mesajele noastre vor parcurge popoare imense și obiectul lamentării mele va fi cunoscut până la capătul lumii; tot ceea ce vom spune se va răspândi de la Occident la Orient; Aurora și Luceafărul vor fi martorii vocii mele; voi fi auzit dincolo de pământ, dincolo de valuri; ecoul geamătului meu se va duce tot mai departe. Nu numai secolul tău te va ști vinovat: vei fi obiectul acuzării unei posterități perene": Nec tua te sontem
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aplică cea mai mică pedeapsă prevăzută pentru această infracțiune, 16 ani închisoare. Cozma adună iarăși o ceată de mineri pentru a invada Bucureștii, dar este arestat în drum și marșul minerilor încetează brusc, punând capăt astfel și carierei politice a "Luceafărului huilei", și rolului ortacilor lui în subminarea democrației. O clipă, acest episod a revenit pe prima pagină a ziarelor în 2004, când Ion Iliescu, în ultimele zile de mandat prezidențial, îl grațiază pe Cozma cu acordul primului ministru Năstase, provocând
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în chip de eroi culturalizatori. Totul se constituia într-o familie închegată, avînd la bază o sursă comună. Domeniile ansamblului cosmic se împărțeau după criterii ale geografiei mitice și astrale: „sus”, „jos”, pămînt, cer, apă, văzduh, cu soare, lună și luceferi. Fiecare se afla în stăpînirea unuia dintre moștenitorii divinității pantocratoare, după funcții, ierarhii și autorități. Domeniile erau respectate fără abatere de la regulă, iar titularii, indiferent de statură, păstrau relații amicale și se întîlneau, cu înfrățire, în locuri consacrate, în Olimp
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
unele dialecte): italiana, franceza, spaniola, portugheza; iar înaintea tuturora, însăși limba mumă, latina. Apoi germanice (germană, engleză); slave (poloneză, slovenă, sîrbă, ucrainiană, rusă, bulgară. Se adaugă: greacă, letonă, finlandeză, maghiară, japoneză, arabă, idiș ș. a. Sub acest raport, Miorița se alătură Luceafărului. Și această capodoperă a cunoscut transpuneri aproape în toate limbile citate; 3. Miorița cîștigă la scor, privind indicele de frecvență, în limbile de circulație și în ordinea care urmează: 18 versiuni (-traduceri în etape istorice diferite, începînd cu generația Alecsandri-Jules
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
luă apărarea ștabul de la București, dacă n-ar fi urgente, am sta cu treaban loc. Știți, tovarăși, avem multe de făcut, și noi... L-am întrerupt prompt, pentru că ceea ce dorisem realizasem, adică am înșfăcat materialul, pe care strălucea ca un luceafăr semnătura mult încârligată a primului și am șters-o din fața lor, fără să mai mulțumesc. În fond, formalitatea se realizase, altfel nu se putea, vorba aceea, partidul e-n toate. Și uite așa mi-a mers în ziua aceea: am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]