5,756 matches
-
Cu toate astea, pe când sărea de pe o mașină pe alta și, în săritură, mai făcea și figuri - se pricepea la asta -, capul lui ar fi fost lovit din spate de o cărămidă - sau a fost o piatră de caldarâm? Astfel, mânia concentrată și concertată a proprietarilor de mașini a pus capăt salturilor lui spre nicăieri. Mai târziu, când rana i s-a vindecat la suprafață, a fost adus la Grafenberg și internat cu forța, fiindcă avusese crize repetate. În anul de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de Schreiber, care au luat naștere în timpul prizonieratului său la englezi: peisaje de parc în tonuri deschise, dozate parcimonios. Mai târziu, când ne-am împrietenit, după trei-patru păhărele de rachiu dublu rafinat vorbea despre anii pierduți, se lăsa cuprins de mânie și dobora cu muchia palmei, în locul vinovaților, consumatori inofensivi. În timpul călătoriei la început, nu am schimbat prea multe cuvinte. Oare am dormit? Greu de crezut. Exista cumva în trenul interzonal un vagon-restaurant Mitropa? Nu. O dată - eram deja în Saxonia Inferioară, acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
suportat totul: nuvele și romane, ocazional poezii, în scop de recreere; pe urmă din nou discursuri de campanie electorală de o ariditate SPD-istă și - începând din 1989 - discursuri despre politica la preț redus a unității germane. Mi-am vărsat mânia pe ea, fără să vreau s-o lovesc. Și, când m-am trezit că am rămas cam singurul care considera că povestea cu custodia e o înșelăciune, după ce se stinseseră ecourile produse de Strigătele de cobe, m-am ținut strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
era pricina necazurilor de azi. Cum și ce fel nu-și închipuia, dar Mika-Le nu înlătura ca Hallipa presupunerile de rău. Le susținea pe toate, fără preciziune. Era punctul negru al vieții pacinice de acolo, limba de foc care ațâța mâniile mărunte pe locul domol! Era făptura pădureață care diferea total de loc; lucruri și oameni, cu chipul acela ciudat de faun. Cornițele răufăcătoare pluteau agale din vîlvoiul sălbatec și creț ca al negrilor, al părului ei care sta drept în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de o scrisoare, în care maica superioară povestea ce-ți spusei. Lăsase însă deoparte stilul pios și era drastică și plastică în explicații și păreri. Halii pi jignit în demnitatea lui, a fost foarte supărat, și a cutremurat locul cu mânia lui. Lenora, impulsivă, a călcat-o cu picioarele. Bine zici tu că Mika-Le are de-a face cu Egiptul. Are în ea suflet de pisică. O zvârli, o tăvălești și se scoală. De uitat n-a uitat bătaia mâncată de la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
al supărărei, ci numai primul semnal de alarmă al unei stări prelungite. Lenora urmase să aibă mult timp aceleași crize de inimă și de nervi și aceleași leșinuri ciudate. Erau însoțite, ca și atunci, de alternative de dragoste și de mânie pentru Doru, care era subiectul și obiectul principal al stărilor ei. Doru speriat chema mereu în ajutor pe Lina, care, în afară de valeriană și eter, nu putea lucru mare, deoarece predicele rămâneau fără de ecou. Un tratament de injecții neurotonice adusese totuși
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
repeta cu naivitate Lina. Din orișice sau din nimic, Lenora se enerva. Era o stare de furie aproape permanentă. Lui Doru nu-i spunea nimic de-a dreptul, dar era destul să dorească el ceva pentru ca iritarea ei să izbucnească. Mâniile astea erau urmate de accese de melancolie. Doru 92 vroise cu orice preț să ducă pe nevasta lui la Viena. îi răspunsese categoric: "Nu! Du-te dumneata singur!" - Auzi! să-i zică lui Doru "dumneata". Era nebună. . . Așa crezuse și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fiică legitimă și deci are drepturi. . . - Advocați destui! Ai văzut ce i-am făcut lui Greg!. Mini rămase amețită de vorbăria stacată, zgomotoasă, încîlcită a lui Nory. Atâta era precis, că Lenora dezvăluise "taina Castelului" - nu într-un acces de mânie, ci în plină conștiință. Spontan, e drept, dar cu o logică calculată parcă. Pentru asta avusese, fără îndoială, un motiv! Care?. Era ultima ei legătură cu trecutul, pe care o rupsese. Prin scena asta liminară lichidase romanul căsniciei ei. Cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
SOLARĂ M-am prăbușit într-o toamnă în cea mai mare prăpastie a suferinței, durerea mi se apropia de diferite chipuri ce-au existat de-a lungul anilor în sufletul meu. Mă avertizau în ochii mei obosiți și plini de mânia dezbrăcată în chinurile cerului. Îmi repetam că nu am decât 34 de ani și am încercat să-mi abandonez zorile pentru a distruge mutrele vinovaților ce mi-au rănit spovedaniile din cele mai sincere umbre... Ca un regat al urletului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
capăt de linie unde mormântul nesomnului închide gurile patimilor ce s-au amestecat cu puterile lumilor îndoliate. AMESTEC DE SUFLETE S-a lăsat noapte în sufletul meu. Liniștea iubirilor e în căutare de lume. Stelele întârziate își dezvelesc trupurile reci. Mânia e o ghilotină a umbrelor care nu poate să ierte toate aceste dureri. Poate cineva se mai gândește la mine și câtă răbdare în alegerea cântărilor de timp când gândul meu refuză fantasmele îmbătrânite. Poate cineva a încercat să-mi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și în liceu fusese foarte cuminte. Vă imaginați cât a recuperat gagica în numai doi ani, și, atenție, cu libertate redusă, nu ieșea când vroia ea și pierdea mult timp cu alibiurile, că Nadir era și gelos, și iute la mânie și nu de puține ori s-a ocupat personal de machiajul ei, un bleu permanent care ținea și câte două săptămâni și care nu o împiedica pe Moni Cuța să-și pună niște ochelari de soare și s-o taie
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
află la capătul unui șir de nouă imobile, la o intersecție? ― Este exact ― răspunse Nordegg ― dar probabil că-i fi trecut vreodată prin Cress Village, ori ai văzut vreo fotografie. Încăpățânarea celuilalt îl irită pe Gosseyn. Căutând să-și stăpânească mânia, adăugă: ― La vreo doi kilometri înspre vest de magazinul dumneavoastră se află, o casă cu o arhitectură mai degrabă ciudată. ― Casă! asta numește el casă! zise Nordegg. Conacul celebru în întreaga lume aparținând familiei Hardie. ― Hardie, răspunse Gosseyn, era numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
frunzișul și iarba. Valul luminos se revărsa din niște ferestre enorme practicate în trunchiul unui arbore situat la liziera pădurii. Gosseyn se opri în umbra protectoare a unui tufiș și privi la ferestrele supraînălțate. Încă din roboplan, în ciuda exploziei de mânie, se hotărâse să urmeze indicațiile Mașinii jocurilor. Acum, el aștepta, dorind mai întâi să vadă dacă pe sticla geamurilor se vor proiecta ceva umbre. Dar valul de lumină rămase constant. Nici o mișcare. Nemulțumit, dar totuși hotărât, Gosseyn păși în plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
fi rândul tău să intri în scenă. Și astfel, problema Gosseyn fu readusă rapid în actualitate. Gosseyn se instală comod în fotoliu. Era tulburat, iar emoția ce-o resimțea îl împiedica să gândească. Sufletul i se umpluse de ură și mânie la gândul acestui Imperiu Galactic care-și făcea jocurile politice mânuind vieți omenești. Ardea de dorința de a se dedica luptei, de a participa la sacrificiul suprem al propriei vieți, la fel cum o făcuseră și ceilalți. Nevoia de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de care se simți cuprins Gosseyn fu cu atât mai violentă, cu cât toate spusele fetei nu mai aveau nici o importanță acum, după ce el făptuise toate acele acte irevocabile. Dar, concentrându-și toate forțele, întreaga voință, reuși să-și stăvilească mânia. Patricia nu trebuia însă să bănuiască ce se întâmplase; nu înainte de a-i fi spus tot ce știa. ― Planul lui ce urmărește? ― întrebă el. De astă dată, el era cel ce vorbea în șoaptă. ― Moartea lui Thorson. Era evident. ― Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
sâcâitoare luptătorilor neînfricați. Două-trei sute dintre ei au rămas în ariergardă cu însărcinare specială de a bloca ieșirea garnizoanei din cetate sau de a o înstăpâni, dacă apărătorii vor hotărî să se predea. S-ar părea că ne-a pălit mânia lui Dumnezeu, a cugetat serenisimul sub coviltirul ce urma calea Nordului pe o vreme mai mult decât ostilă. * * * După ce a trecut prin trei foste capitale ale Moldovei, invincibila armată pospolită, hămesită, vlăguită și înfrigurată a ajuns la o așezare de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-l vor pune să țină și niște discursuri politice... Mai știi, Vetucă? Fantazia mulțimilor n-are bariere... Dar află de la mine că Papagalul pronunță doar trei-patru cuvinte: foame, frig, poc-poc, buf-buf... În rest, totul este numai scorneala gloatei înfierbântate de mânie. Burzuluiala-i mare și la Galați. Din Nord se așteaptă sosirea unor trenuri ticsite cu protestatari. Buboiul coace și în Transilvania... Peste tot, Vetucă, potera-i pe picior de război... Se pregătesc dulăii de marea confruntare cu Țara... Gloata nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și cei mai... va vsiom mire! îi atenționa Natașa Semenova pe cei 25 de pionieri ai grupului ei, veniți în vacanță pe meleaguri străine... Și îl admonesta, și îl critica, și îl înfiera, și îl batjocorea cu cea mai aspră mânie din lume pe unul Vova, un copil ce a dosit cutia cu bomboane încredințată spre a fi oferite celor veniți în întâmpinare cu flori și cu zâmbete pe buze. Tu ne-ai făcut un mare deserviciu, Vova! Ce vor crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai multe părți deodată, furtuna bătea cu putere în stânca golașă. Dar, ca prin minune, totul se manifesta numai pe văile Sucevei și Brodinei, în timp ce pădurile, fânețele, zmeurișurile, zona afinelor, așezările omenești și adăposturile animalelor erau în totalitate cruțate de mânia monstrului cu limbi de foc, devorator de viață și de părți din natură. Da-i-ar Dumnezeu sănătate să-i dea lui Băbălean, salvatorul nostru. Pentru asta tot am să-i dau câțiva galbeni și poate un huțul mai blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de lumină... desigur, candela luată de la icoană. Câinele nu a scos nici măcar un mârâit. Vasăzică sîntem de-ai casei! Și nu de ieri, de azi, Aritoane, Aritoane! Neghiob sadea ce ești! S-a îndârjit bărbatul înșelat, dar și-a stăpânit mânia pentru a-și ascuți cât mai bine auzul la cele ce urmează. Vezi, Năstăsie, c-am găsit bicicleta lui Ariton tocmai la poarta de la livadă, i-a spus silueta, cu glas șoptit, la geamul întredeschis... Știam că te-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cât am putut de tare: De ce, doamne Dumnezeule, m-ai lovit așa? Ce rău ți-am făcut? Ce rău ți-au făcut copiii, soția și tatăl socru? În loc de răspuns, Dumnezeu dezlănțuia și mai tare artileria de foc asupra ținutului. Când mânia cerului s-a potolit, au fost scoase din conacul ars trupurile carbonizate ale celor mai dragi ființe mie. Și atunci m-am mâniat și mai tare pe Cel Atotputernic strigându-i doar: De ce m-ai pedepsit în felul acesta? Tragedia
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
asta stupid! Mă duc să mă-mbrac. Făcu câțiva pași spre bucătărie, dar apoi păru să se răzgândească. Ieși în hol și urcă la etaj. Eleanor rămase o clipă locului, ținându-se de marginea mesei și simțind cum o apucă mânia. Pe urma porni să se învârtă încet prin cameră, de parcă ar fi căutat niște indicii. Zări reportofonul lui Fanny pe măsuța de cafea, îl lua și îl suci pe toate părțile, ca și cum s-ar fi întrebat ce-o fi conținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
din nou. — La revedere, apucă Fanny să mai spună și dispăru. O clipă mai tarziu Eleanor o auzi trântind ușa din față. Se așeza pe un scaun, la masa din sufragerie, si privi în gol - sau, cine știe, în viitor. Mânia îi dispăruse. Pe chipul ei se citeau acum doar remușcarea și teama. 4 Peste vreo alte două săptămâni, dis-de-dimineață, Eleanor ședea pe același scaun, aproape în aceeași poziție, doar că de data asta avea în fața ei, pe masă, o ceașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pe-aici. Dar bagă de seamă! Degeaba vorbești încet, să nu te audă nimeni. Oamenii de pe aici sunt mai sensibili ca animalele. Te simt că ți-e frică sau că-i disprețuiești după mirosul transpirației și atunci sunt iuți la mânie... Fii liniștit și savurează-ți în tihnă mâncarea și romul. Ai nevoie de ele. A fost o noapte lungă și încă nu s-a sfârșit. "Cât de sigur pe el e câteodată Filip", gândi Carol înfulecând cu poftă din bolurile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
care îl putea cuprinde cu privirea. Bătrânul era timorat. Avea el dreptul la o astfel de forță și clarviziune demiurgică? Satul sclipea acum în soare și oamenii își ridicau sticlele ochilor și dinții rânjiți spre el. Dar nu bucuria, ci mânia era cea care le anima ridurile fețelor. Urlete și grohăituri sălbatice se ridicau până la Bătrân din satele din vale. Sătenii agitau prin aer topoarele cu tăiș dublu și coadă scurtă. Privea uimit acest joc ciudat: țăranii se ordonau în cercuri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]