4,987 matches
-
Nimic nu mai e așa cum ar trebui să fie. Nu s-a mai pomenit un păzitor însurat cu o domniță a tăcerii. Te-ai gândit ce va fi pruncul vostru? Iar vorbești în dodii? Nu am de gând să mă mărit cu el. De unde ai scos treaba asta cu pruncul? Îl placi, se vede de la o poștă. Asta nu înseamnă nimic. Dacă îmi place un bărbat, nu înseamnă că mă și mărit cu el. Ca să faci copii nu-i nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
s-au petrecut toate nenorocirile, aurul acela e blestemat și trebuie să rămână acolo pentru totdeauna. A doua zi, am cunoscut-o pe domnița tăcerii de atunci, bunica dinspre mamă a Ilenei, Zamfira o chema. Era o femeie zdravănă, abia măritată cu un miner înstărit din partea locului. Era grea, o purta în burtă pe mama Ilenei. Bărbatu-său, om cumsecade de altfel, era cam gelos din fire și îți mărturisesc că mă cam temeam de el ca nu cumva să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acoperite cu brățări de aur, iar, pe cap, purta o coroană bătute cu smaralde și diamante. Cine tulbură liniștea regatului meu? Aah... îngăimă, speriat, moșneagul Nu mai ai grai, străinule? se răsti strania făptură. Îngăduie-mi să-ți cer iertare, mărită Regină! De unde mă cunoști? Spune, că de nu, îți voi lua lumina ochilor! Stăpână a Regatului Luminii, eu sunt un biet bătrân, care a avut norocul să te mai vadă o dată! spuse, printre suspine, bătrânul. Și n-ai orbit, biet
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
masa de prânz, ne-am așezat pe fotolii la desert și cafea și am stat de vorbă, pe Îndelete. - Haide, spune, te ascult! - Nici nu știu cu ce să Încep! Îl știi pe Nelu, cel cu care urma să mă mărit?! - Da, cum să nu, Îi cunosc și părinții: sunt niște oameni gospodari, de treabă. Chiar mă bucuram că faci o partidă bună, căsătorindu-te cu el. - Da, este adevărat dar pentru ei am fost o simplă răzbunare de familie! - Cum
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
căldură de toți colegii. Din mijlocul lor a venit spre mine un băiat, coleg de secție care mă plăcea foarte mult dar nu Îndrăznise să mă invite la vreo plimbare știind că am un prieten cu care urma să mă mărit. Mi-a luat mâinile amândouă, mi le-a sărutat și mia spus: - Victorița, eu te plac foarte mult și chiar vreau să mă căsătoresc cu tine! Toată lumea l-a aplaudat iar eu am rămas fără cuvinte. Acum este prietenul meu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
semne; noi, În limba română, el În engleză și ne traducea fata noastră. Acum, ginerele a Învățat românește și mamă-sa, adică, cuscra a luat cursuri de limba română. “Uite cât curaj la o fată crescută la țară, să se mărite cu un bărbat din altă țară”, mă gândeam eu 71 care, la vârsta ei mi-ar fi fost teamă, neîncredere, să fac acest pas. Există un destin pe care Dumnezeu Îl pune ca o pecete, la fiecare, când se naște
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
venit aseară mama...»“. „A venit aseară mama/ din sătucu-i de departe/ ca să-l vadă pe feciorul/ astăzi om cu multă carte.“ Și pe urmă se animau cu „A zis mama ca mi-o da/ văleleu, văleleu/ zestre când m-oi mărita/ văleleu văleleu...“ Ce mai chițcăială! Rodicuța s-ar fi măritat și mâine, mamă-sa o bătea la cap, taică-său îi aducea toți ofițerii neînsurați din cazarmă, ca să-i prezinte. Gabriel nu era iubirea vieții sale, o lega doar fluturatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
departe/ ca să-l vadă pe feciorul/ astăzi om cu multă carte.“ Și pe urmă se animau cu „A zis mama ca mi-o da/ văleleu, văleleu/ zestre când m-oi mărita/ văleleu văleleu...“ Ce mai chițcăială! Rodicuța s-ar fi măritat și mâine, mamă-sa o bătea la cap, taică-său îi aducea toți ofițerii neînsurați din cazarmă, ca să-i prezinte. Gabriel nu era iubirea vieții sale, o lega doar fluturatul acela al mâinii ca o zbatere de aripi și căutătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
-ți place, că el nu e artist, ar trebui să zdrăngăne două butoaie ca să-ți fie pe plac. Băiat bun, locotenent, are viitor... Dar la cine îmi răcesc eu gura de pomană?... Fie-ta-i cu mintea pe coclauri, Mario...“ „Măritat, atâta vor de la mine... Ca să ajung ca femeile astea amărâte, să nu știu cum să alerg după mâncare pentru copii ori după un bărbat bețiv, să-l culeg de prin crâșme sau chiar mai rău...“ Brrr... gândul fugar îi înnegură mintea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pe mine acum, unde am ajuns...“ Uite, e și tovarășa Maria aici, hai, fetelor, puțin antren. S-o zicem pe-aia cu «A zis mama ca mi-o da»“. „A zis mama că mi-o da/ zestre când m-o mărita./ două rațe crăcănate,/ astea cică-s vaci cu lapte.“ „Asta, știți, tovarășa directoare, nu intră în programul pentru tovarășa Găinușă. E doar așa, ca să vedeți ce voce frumoasă are Tanța și cât a exersat ea pentru ediția asta de la «Cântarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
scăpat: aveam 21 de ani atunci când, chipurile, comunismul a căzut și pe vremea mea te plimbai cu alesul câteva sute bune de kilometri, înainte de a trece la acțiune. Vremuri demodate... dar norocul meu, până la urmă. Plus că eu m-am măritat de foarte tânără și am făcut și un copil... pentru că l-am vrut. În al doilea rând, nu m-am plasat până acum niciodată pe baricada feminină pentru a judeca comunismul. Pentru mine, eram toți, bărbați și femei, la fel de amărâți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
bronșită ciudată. Nici un doctor n-a reușit să-i vină de hac. Tot revenea febra. Îmi plăcea de elevi. Țineau la mine. Eram tânără și, pentru ei, am purtat o vreme bijuterii (ieftine). Prin clasa a zecea, majoritatea fetelor se măritau. Scriau compuneri emoționante, cu multe greșeli de ortografie. I-am învățat să țină jurnal, să scrie acolo despre ei. Cei mai buni primeau multe pagini rupte din revistele lucioase pe care le aveam de la rudele noastre din străinătate. Fetele primeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
a fost niciodată o precupare intensă a familiei. Dar nunta exclusiv civilă n-a fost o alegere voluntară, ci un tribut plătit țării: bunicul meu lucra în Ministerul de Interne, la Securitate, iar fiica lui n-avea cum să se mărite cu preot. Câțiva ani mai târziu, mătușă-mea a făcut-o, ceea ce n-a împiedicat-o să divorțeze în 1989; Revoluția a prins-o inginer de șantier la București, singură într-un bloc în construcție din Centrul Civic, încălzindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
efectul pe care-l puteau avea cărțile lor povestite unor chirurgi prea obosiți ca să mai citească: trenuri de noapte mirosind mistic a trandafiri, doi soldați crescuți la casa de copii care se disecă reciproc, un agronom-meteorolog îndrăgostit de o actriță măritată cu un doctor, un tip care se leapădă de piele ca să poată iubi o tipă fără corp sau învierea recurentă a unor bărbați (terminați, de altfel) în luna iulie. Poemele, e drept, enervau fără excepție. Spre final, după ce mă „specializasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Eu făceam matematică-fizică, aveam în clasă optsprezece fete și tot atâția băieți și toți ne pregăteam de facultate (poate mai puțin colega cu părul lung, care se pregătea de măritiș, căci de mică îi spuseseră părinții că avea să se mărite la optsprezece ani cu un văr de-al treilea, ca să rămână averile în familie). Fetele de la pedagogic se pregăteau mai ales să devină educatoare și învățătoare imediat după liceu, prea puține plănuind să dea la facultate. Erau printre ele inteligențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
puțin exterior - care mie îmi stârnea angoase foarte asemănătoare cu cele din copilărie. Îmi amintesc exact că lucrul acesta s-a schimbat în 1990, primul an în care mai mult de jumătate dintre fetele de la pedagogic nu s-au mai măritat și au intrat fără probleme la facultățile pe care le aleseseră. Alături de tampoane, haine și pantofi „din ajutoare“, de alimente și muzică „la liber“, de traduceri în ediții uriașe, pe hârtie incredibil de proastă, de prezervative și țigări din import
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
întâlnise o dată pe președinte, în timpul unei vizite de lucru la oficiul de calcul unde era angajată. Acesta a dat mâna cu ea și a bătut-o pe umăr părintește. Cum se considera o femeie pricepută la bărbați (nu degeaba se măritase de trei ori), a zărit în ochii tânărului conducător o licărire de interes cu care era obișnuită. Amuzată, a povestit apoi tuturor că acesta i-a făcut ochi dulci. Ba chiar susținea că ar putea să se ducă oricând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pachetele de cafea nu au același miros al inaccesibilului. Impulse: Aveam o colecție inedită de deodorante și de sticle de parfum goale. Făceam rost de ele din diferite surse. Una dintre vecinele mele avea o soră mai mare ce se măritase cu un grec. De la ea proveneau majoritatea pieselor: Fa, Rexona, Impulse, Ro și câteva cutii goale de ciocolată străină. Nu-mi aduc aminte decât de un singur ambalaj auriu, marca Toffee. M-am chinuit ceva timp visând la gustul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și simplu. Dacă te invită la cină ai să-l cunoști. Dar ea face invitații doar la prânz, rareori la cină. E un tip foarte liniștit. Nu-l interesează câtuși de puțin literatura sau arta. — Oare de ce femeile cumsecade se mărită cu bărbați plicticoși? — Pentru că bărbații inteligenți nu vor să se însoare cu femei cumsecade. N-am fost în stare să găsesc nici o replică potrivită, așa că am întrebat-o dacă dna Strickland are copii. — Da, are un băiat și o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ani! — Care șaptesprezece ani? — Sunt căsătoriți de șaptesprezece ani, răbufni el. Niciodată nu mi-a fost simpatic. Bineînțeles, îmi era cumnat și am căutat să mă comport cât mai onorabil. Ai crezut că e un gentleman? Nu trebuia să se mărite cu el. — Dar chestiunea e absolut definitivă? — Lui Amy nu-i rămâne decât un lucru de făcut, și anume să divorțeze de el. Tocmai asta îi spuneam când ai intrat dumneata: „Bagă cerere de divorț, draga mea Amy“, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-l pronunța pompos. Dna Strickland continuă: — La urma urmei, dacă ar fi avut talent, eu aș fi fost prima care să-l încurajeze. N-aș fi ezitat s[ fac orice fel de sacrificiu. Aș fi preferat întru totul să fiu măritată cu un pictor decât cu un agent de bursă. Dacă n-ar fi copiii la mijloc n-aș avea nici cea mai mică obiecție. Aș putea fi la fel de fericită într-un atelier sărăcăcios din cartierul Chelsea ca și în apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
majorității femeilor acestea trec drept dragoste. Este un sentiment adormit capabil să fie stârnit de orice obiect, așa cum vița sălbatică poate să crească pe orice copac. Iar înțelepciunea lumii îi recunoaște forța atunci când o îndeamnă pe o fată să se mărite cu bărbatul care o vrea, dându-i asigurări că dragostea va veni de la sine. Este o emoție care vine din satisfacția unei vieți sigure, mândria proprietății, plăcerea de a fi dorită, mulțumirea căminului și doar datorită unui orgoliu benign femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
îi păstrează totdeauna o amintire tandră primului amant, dar poate că nu totdeauna ține minte cine era. — Tata era un om înțelept. Ce-a făcut? am întrebat-o. — M-a stâlcit în bătaie și apoi m-a pus să mă mărit cu căpitanul Johnson. N-am avut nimic împotrivă. Era, bineînțeles, mai în vârstă, dar destul de chipeș. Tiaré (taică-său îi dăduse numele florii aceleia albe, parfumate, despre care se spune că dacă ai mirosit-o o dată te va atrage întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
îmbăta nu-l mai puteai ține în nici un fel. Uneori umblam zile întregi cu vânătăi pe tot trupul. Doamne, ce-am mai plâns când a murit! Am crezut că n-o să-mi mai revin niciodată. Dar abia când m-am măritat cu George Rainey am știut ce am pierdut. Niciodată nu poți ști cum e un bărbat până când nu trăiești cu el. Nici unul nu m-a dezamăgit mai rău decât George Rainey. Era și el chipeș și cu o ținută frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ai sădit cu mâna ta. — Dați-mi voie să vă pun aceeași întrebare pe care i-ați pus-o și dumneavoastră lui Strickland: Nu regretați niciodată Franța și vechiul dumneavoastră cămin din Bretagne? — Într-o bună zi când s-o mărita fiică-mea, iar fiul meu și-o lua și el nevastă și vor putea să mă înlocuiască pe insulă, o să ne întoarcem în țară și o să ne sfârșim zilele în casa veche în care m-am născut. — O să puteți privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]