4,819 matches
-
că, din punct de vedere legal, statul era constituit din două părți distincte, se mai utilizează și denumirea "Dubla Monarhie"; această denumire nu are nici o legătură cu vulturul cu două capete împărătesc, care nu a fost niciodată un simbol al maghiarilor. În fine, cum Dunărea străbătea Dubla Monarhie pe o distanță de circa 1300 km constituind principalul său curs de apă, i se mai spunea și "Monarhia Dunăreană". Până în 1915, "Austria imperială" a fost numită în general și oficial "Regatele și
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Pe de altă parte, Dubla Monarhie a prosperat ca spațiu economic comun, cu o monedă unică. În Cisleithania, unde toate naționalitățile aveau cel puțin de jure drepturi egale, naționalitățile negermane aveau condiții simțitor mai bune decât nemaghiarii din Transleithania (unde maghiarii se puseseră pe maghiarizarea celeilalte jumătăți a populației). Aceste condiții mai bune au privit înainte de toate educația în limba maternă (deși școlile în care învățământul superior se făcea într-o altă limbă decât germana aveau adesea de luptat), utilizarea limbii
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
echidistant cele două jumătăți ale monarhiei. Această preocupare a mers atât de departe încât a privit până și alegerea numelor pentru noile nave ale Marinei k. u. k.: Francisc Iosif I a refuzat propunerile de nume care ar fi discriminat maghiarii. Cu toate acestea, desemnat urmaș la tron după sinuciderea prințului moștenitor Rudolf din 1889 și după moartea tatălui său din 1896, arhiducele Francisc Ferdinand nu și-a ascuns aversiunea față de clasa conducătoare a Ungariei și de politicile ei de maghiarizare
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Cisleithaniei. Acest manifest trebuia să impulsioneze transformarea jumătății austriece a Dublei Monarhii într-o confederație a popoarelor libere sub umbrela protectoare a împăratului. Naționalitățile Cisleithaniei au fost astfel invitate să-și constituie propriile consilii și adunări naționale reprezentative (diete). Guvernul maghiar Wekerle, care aprecia greșit situația, a refuzat hotărît manifestul; cu toate acestea, în 18 octombrie, cu acordul regelui Carol al IV-lea, a anunțat în Dieta Ungariei o propunere de lege pentru intrarea într-o uniune personală cu țările austriece
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
18 octombrie, cu acordul regelui Carol al IV-lea, a anunțat în Dieta Ungariei o propunere de lege pentru intrarea într-o uniune personală cu țările austriece. Uniunea reală care exista de la compromisul din 1867 urma să fie astfel terminată; maghiarii voiau să desfacă toate legăturile politice cu țările austriece. Problema naționalităților Cisleithaniei nu putea fi însă separată de aceea a Transleithaniei: croații din Dalmația austriacă voiau să fondeze statul slavilor de sud împreună cu croații ungurești, cehii austrieci voiau să creeze
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
în care "königlich" ("crăiesc, regal") se referea la coroana regală a Boemiei pe care Împăratul Austriei o avea de asemenea. Guvernul și instituțiile jumătății ungare a Dublei Monarhii aveau apelativul „m. kir.“ („magyar királyi”) sau „kgl. ung.“ („königlich ungarisch” — „regal maghiar”). După Compromisul din 1867, în 14 noiembrie 1868, Împăratul și Regele a stabilit titlul monarhului și numele statului: Numele "Austria" a fost utilizat cu parcimonie în practica administrației de stat din interiorul granițelor, probabil din considerație pentru majoritatea negermană din
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
comune erau subordonate Ministerului Imperial și Regal de Război, iar conducera tehnică era asigurată de șeful Comandamentului suprem, care raporta direct monarhului. Cele două forțe de apărare (k.k. Landwehr și Honvéd) erau subordonate Ministerului apărării cezaro-crăiesc, respectiv Ministerului regal maghiar al apărării. O amplă restructurare a Armatei Comune a avut loc pentru prima dată în timpul Primului Război Mondial, între 1914 și 1918. Forțele armate austro-ungare s-au dezintegrat în același timp cu Dubla Monarhie în 1918. În 31 octombrie 1918, Ungaria a
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Austria după înfrângerile din războiul italian și din războiul austro-prusac. Spre deosebire de unificarea Germaniei și de unificarea Italiei prin care au apărut două noi state naționale, în cazul Monarhiei Dunărene s-a implementat doar un pur compromis la nivelul puterii cu maghiarii. Puterea asupra celorlalte popoare ale monarhiei, care constituiau o majoritate în cadrul populației totale, era împărțită între Viena și Budapesta. Maghiarii au dobândit astfel, ca națiunea "cea mai dezvoltată" pe lângă nemți, și o poziție dominantă pe care, în deceniile care au
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
apărut două noi state naționale, în cazul Monarhiei Dunărene s-a implementat doar un pur compromis la nivelul puterii cu maghiarii. Puterea asupra celorlalte popoare ale monarhiei, care constituiau o majoritate în cadrul populației totale, era împărțită între Viena și Budapesta. Maghiarii au dobândit astfel, ca națiunea "cea mai dezvoltată" pe lângă nemți, și o poziție dominantă pe care, în deceniile care au urmat, au apărat-o cu maximă dâzenie și inflexibiltate. Până la prăbușirea finală a monarhiei, prin politicile sale de maghiarizare forțată
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
tensiunile dintre diversele grupuri etnice s-au acutizat. La baza încordării relațiilor s-a găsit atât politica de maghiarizare a guvernului ungar, cât și creșterea intoleranței între diversele naționalități. Spre deosebire de minoritățile slovace și române care trăiau în Regatul Ungariei, naționalismul maghiarilor avea de partea sa puterea statului, ceea ce îi dădea o poziție de forță superioară, deși etnicii maghiari nu reprezentau decât jumătate din populație. Într-o astfel de atmosferă, transplantarea legislației referitoare la minorități nu avea nici un succes. Legea naționalităților din
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
de ani". Încă din anul 1848, membrii slovaci ai Parlamentului maghiar au luat inițiativa de a se ridica, sprijinindu-l pe împărat, împotriva politicii de maghiarizare. O declarație intitulată „Cererile națiunii slovace“ a fost înaintată împăratului și guvernului național revoluționar maghiar. Se susținea federalizarea Ungariei, constituirea unei unități etno-politice, stabilirea granițelor slovace, o dietă proprie, o gardă națională slovacă, simboluri naționale, dreptul de a utiliza limba slovacă în administrație, sufragiu universal și o reprezentare cu drepturi egale celorlalți aleși în Dieta
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
constituirea unei unități etno-politice, stabilirea granițelor slovace, o dietă proprie, o gardă națională slovacă, simboluri naționale, dreptul de a utiliza limba slovacă în administrație, sufragiu universal și o reprezentare cu drepturi egale celorlalți aleși în Dieta Ungariei. În aceste condiții, maghiarii și-au văzut pusă în pericol puterea în Ungaria de Sus, cum numeau atunci Slovacia de astăzi, și au reacționat prin legea marțială și prin ordine de arestare împotriva conducatorilor slovaci. În Viena și în Boemia s-au format guverne
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Franței actuale, teritoriu ale cărui frontiere au fluctuat puțin până la sfârșitul Evului Mediu. Noul regat a trebuit, totuși, să înfrunte, în secolele al IX-lea și al X-lea, trei valuri de invazii diferite: ale musulmanilor, ale vikingilor și ale maghiarilor. În același timp, puterile foștilor conți au continuat să crească, în timp ce puterea regelui scădea; relațiile sociale au început să capete caracter feudal, caracterizat prin împărțirea societății în trei clase: clerul, nobilimea și „starea a treia”. În 987, Hugo Capet a
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
bombardamente, populația Ploieștiului s-a refăcut rapid, înregistrând 95.632 de locuitori în ianuarie 1948. În anul 1930 municipiul avea o populație de 79.149 locuitori, dintre care 69.139 români (87,3%), 3.708 evrei (4,6%), 1.591 maghiari (2,0%), 1.307 germani (1,6%) ș.a. Din punct de vedere confesional populația era alcătuită din 69.458 ortodocși (87,7%), 3.843 mozaici (4,8%), 2.629 romano-catolici (3,3%), 1.115 luterani (1,4%), 1.076 greco-catolici
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
de trecere la economia de piață, aderarea la NATO și UE cu asumarea valorilor și obiectivelor acestor organizații. Copreședinți ai partidului sunt Alina Gorghiu (de la vechiul PNL adică PNL-ul pre-fuziune) și Vasile Blaga (de la fostul PDL). Uniunea Democrată a Maghiarilor din România - (Romániai Magyar Demokrata Szövetség - UDMR/RMDSZ) - Este o organizație civică și politică a maghiarilor din România. În rândul ei se manifestă mai multe curente politice, dar în general dominant a fost cel de centru-dreapta. Uniunea Democrată Maghiară din
Politica României () [Corola-website/Science/296708_a_298037]
-
acestor organizații. Copreședinți ai partidului sunt Alina Gorghiu (de la vechiul PNL adică PNL-ul pre-fuziune) și Vasile Blaga (de la fostul PDL). Uniunea Democrată a Maghiarilor din România - (Romániai Magyar Demokrata Szövetség - UDMR/RMDSZ) - Este o organizație civică și politică a maghiarilor din România. În rândul ei se manifestă mai multe curente politice, dar în general dominant a fost cel de centru-dreapta. Uniunea Democrată Maghiară din România este membră a Uniunii Democrate Europene (EDU), al Uniunii Federale a Comunităților Etnice Europene (FUEV
Politica României () [Corola-website/Science/296708_a_298037]
-
în perioadele 1997-2000 (cu CDR, PD și PSDR), 2001-2004 (susținând guvernul minoritar PSD), 2004-2008 (aliată cu PNL), 2009-2012 (alături de PDL și UNPR) și între 2012-2014 (alături de PSD, PC, UNPR și, până în 2014, PNL). Obiectivul lor este conservarea identității culturale a maghiarilor din România, iar mijlocul de acțiune este obținerea treptat de mici concesii care să amelioreze statutul minorității pe care o reprezintă; un deziderat maximal al său este obținerea autonomiei administrative a teritoriilor din România în care maghiarii sunt majoritari. Actualul
Politica României () [Corola-website/Science/296708_a_298037]
-
identității culturale a maghiarilor din România, iar mijlocul de acțiune este obținerea treptat de mici concesii care să amelioreze statutul minorității pe care o reprezintă; un deziderat maximal al său este obținerea autonomiei administrative a teritoriilor din România în care maghiarii sunt majoritari. Actualul președinte al partidului este Hunor Kelemen. Uniunea Națională pentru Progresul României (UNPR) - Partid politic parlamentar înființat în 2010, prin unirea majorității grupului parlamentar al independenților într-o singură formațiune. Conține foști membrii PSD, PNL, PC, iar în
Politica României () [Corola-website/Science/296708_a_298037]
-
despre așezările medievale de la Piatra-Neamț - Bâtca Doamnei și Pietricica. Astfel, primele mențiuni scrise despre Piatra Neamț se întâlnesc în Cronica rusească (cca. 1387-1392) sub numele de Kamena (Piatra) - în "Lista orașelor valahe de la Dunare" și în documentele asociate cu expediția regelui maghiar Sigismund de Luxemburg în Moldova în anul 1395, cand apare prima mențiune maghiară a localității: Karácsonkő: „in terra nostra Molduana ante villam Karácsonkő.”. În actul din 31 iulie 1431 prin care Alexandru cel Bun a dat Mănăstirii Bistrița două prisăci
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
lui Crăciun de la Piatra". Dreptul de târg este atestat din evul mediu, însă statutul de târg domnesc îl primește doar în anul 1453. Conform datelor strânse în Codex Bandini (sec. al XVII-lea), Piatra a fost locuită în majoritate de maghiari și de sași. Cu timpul Târgul Piatra capătă o mai mare importanță, aceasta și datorită constituirii aici (estimată a fi între 1468-1475) a unei Curți Domnești (menționată ulterior în mai multe rânduri - 1552, 1570, 1594), de către Ștefan cel Mare. Aceasta
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
cavalerilor ioaniți" din 1247 este un act de danie al regelui Béla al IV-lea al Ungariei către Cavalerii Ioaniți, oferindu-le „țara Severinului” și „toată Cumania”. Cavalerii își asumau responsabilitatea să apere granițele acestor regiuni și să asigure extinderea maghiarilor în ținuturile dintre Dunăre și Carpați. Diploma atestă primele formațiuni prestatale românești la sud de lanțul muntos carpatic. Voievodatul lui Litovoi era situat în marea depresiune a Târgu-Jiului, străbătută de râul Jiu, prelungindu-se spre apus până la depresiunea Tismaniei și
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]
-
aprilie 1941 cu aparate modernee: Macchi C.200, Messerschmitt Bf 109 și Bf 110. Primul client extern care și-a exprimat dorința să achiziționeze avionul Fiat CR.42 a fost Forțele Aeriene Regale Maghiare ("Magyar Királyi Honvéd Légierő", ori MKHL). Maghiarii au făcut in 1938 o comandă de 52 de aparate. Ungurii, deși erau conștienți de faptul că Fiat CR.42 avea un proiect depășit din punct de vedere conceptual, erau dornici să-și reechipeze rapid forțele aeriene. Guvernul italian și-
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
depășit din punct de vedere conceptual, erau dornici să-și reechipeze rapid forțele aeriene. Guvernul italian și-a exprimat disponibilitatea să-și încetinească propriul program de dotare pentru a permite onorarea comenzii ungurilor. Până la sfârșitul anului 1939, au fost livrate maghiarilor 17 avioane, cu care a fost dotată 1. „Vadász Ezred” (Regimentul I de vânătoare), ai cărui piloți zburaseră până atunci pe avioane italiene Fiat CR.32. Cele două grupuri de câte două escadrile, 1./I „Vadász Osztály” de la Szolnok și
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
în proprietatea Mănăstirii Ilișești. În anul 1775, Bucovina este anexată de Imperiul Habsburgic. Dintr-un uric al domnitorului Grigore Ghica al III-lea din anul 1776 aflăm că jumătate din sat se afla în stăpânirea mazilului Alexandru Vasilco. Conform cărții "„Maghiarii în Bucovina, 1774-1941”" scrisă de dr. Daniel Hrenciuc și publicată în 2006, în anul 1776 s-au stabilit în satul Iacobești secui emigrați din Transilvania. După Masacrul de la Siculeni (1764), secuii din localitățile de frontieră au fugit în Bucovina și
Biserica de lemn din Iacobești () [Corola-website/Science/317154_a_318483]
-
deținute în zonă, fondează "Marca de Est", nucleul viitorului Imperiu Austriac și astfel trasează o graniță în regiunea Austriei Inferioare de astăzi pentru a stopa avansarea slavilor și avarilor în est. Pentru o scurtă perioadă, acesta zonă intră sub dominația maghiarilor, dar în 955, Otto I, împaratul Sfântului Imperiu Roman, îi învinge în bătălia de la Lechfeld și restaureaza independența Mărcii de est, ca bastion al populației germanofone. Ulterior, în 976 (dupa alte surse în 973,) teritoriul Austriei de azi, cunoscut ca
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]