4,750 matches
-
Mucilagii formate din acid galacturonic; ramnoză; galactoză; xiloză și arabinoză; lipide formate din trigliceride ale acizilor oleic, stearic, miristic și în special linoleic; protide; un heterozid cianogenetic-linamarozidul care se dedublează în acid cianhidric, glucoză și acetonă; săruri de potasiu și magneziu.
In () [Corola-website/Science/307791_a_309120]
-
pe bază de plumb de aceeași greutate. . Mărimi critice reprezintă în acest caz temperatura și presiunea de adsorbție și cedare a hidrogenului, precum și greutatea rezervorului. Printre hidrurile ce se intenționează a fi utilizate în industria hidrogenului menționăm hidruri simple de magneziu sau metale de tranziție respective hidruri complexe conținând sodiu, litiu sau calciu și aluminiu sau bor.Deseori hidrurile reacționează violent le expunerea la aer umed, și unele sunt toxice la contactul cu pielea sau ochii, de aceea manipularea lor este
Stocarea hidrogenului () [Corola-website/Science/307832_a_309161]
-
sal digestibus Sylvii - sarea lui Sylvius” această denumire este dată după numele fizicianului și chimistului olandez François Sylvius de le Boë (1614-1672). Silvina ia naștere prin sedimentare și evaporarea apei marine. Se gaseste asociată cu halitul și carnalitul (clorura de magneziu și potasiu). A fost găsit la „Staßfurt”, „Wathlingen”, „Neuhof-Ellers” și alte locuri cu zăcăminte de săruri de potasiu din Germania. De asemenea se găsește în „Berezniki”, „Solikamsk” în Rusia, „Kalush” în Ucraina că și la „Salton Șea” în California. Mineralul
Silvină () [Corola-website/Science/308392_a_309721]
-
deosebirea dintre roca dolomit și rocile calcaroase din Dolomiți. Singura varietate de mineral care conține rar ioni străini este „dolomitul-cobalt” și care datorită conținutului în cobalt are o culoare roză. Dolomitul ia naștere prin combinarea alternativă a soluțiilor bogate în magneziu cu sedimentele de calcită din calcar coraligen, astfel au luat naștere munții Dolomiți din nordul Italiei. Cele mai frumoase cristale de dolomit provin din Sankt Gotthard, pasul Brenner, Alpii din Tirol și Traversella din Piemontul italian. Alte locuri unde s-
Dolomit (mineral) () [Corola-website/Science/308396_a_309725]
-
ul este un mineral răspândit din clasa silicaților și germanaților, cristalizează frecvent în sistemul monoclinic. Poate conține cantități mici de fier, magneziu sau aluminiu, care de fapt apar prin substituția altor elemente, raportul acestor metale influențează nuanțele de culoare a mineralului. ul datorită clivajului bun este mai puțin folosit ca piatră prețioasă. Culorile tipice a mineralului sunt galben-brun sau verde închis. Cristalele
Epidot () [Corola-website/Science/308423_a_309752]
-
unde ajunge prin apele de infiltrație. Pe când apa potabilă are un conținut mai redus în acid silicic. Pământul de Kieselgur(numit și făină fosilă sau pământ de diatomee) este compus din 94 % bioxid de siliciu, cantități mici de fier, calciu, magneziu, fosfor și aluminiu, ia naștere din sedimentarea scheletelor unor fosile numite diatomee. Unii folosesc pământul de Kieselgur în scopuri terapeutice, tratamentul nefiind documentat din punct de vedere științific. Din punct de vedere industrial produse tehnice ale acidului silicic, se folosesc
Acid silicic () [Corola-website/Science/308471_a_309800]
-
vezico-vaginale, recto-vezicale și în cistoplastii; mastoplastie cu epiploon, histerectomie supraradicală, etc. Dintre realizările științifice se pot aminti: o nouă metodă de diagnostic citologic al cancerului colului uterin prin autorecoltare; diagnosticul biochimic al tumorilor maligne prin studierea modului de eliminare a magneziului din organism; studiul modificărilor metabolice după procedeele oncologice; lucrări experimentale în domeniul grefelor de organe și altele. Institutul de Oncologie din Cluj îi poartă azi numele "Institutul de Oncologie Profesor Ion Chiricuță". Profesorului Ion Chiricuță s-a remarcat și prin
Ion Chiricuță () [Corola-website/Science/303020_a_304349]
-
William Ramsay a arătat că această diferență de densitate se datorează prezenței, în azotul atmosferic, în proporție mică a unui gaz cu densitate mai mare decât azotul pur. Pentru izolarea acestui gaz, Ramsay a trecut azot obținut din aer peste magneziu metalic, încălzit la roșu. Acest metal se combină cu urmele de oxigen, formând oxid de magneziu (MgO), și cu azotul dând nitrura de magneziu (MgN). Gazul rezidual s-a dovedit a fi complet inert din punct de vedere chimic; el
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
proporție mică a unui gaz cu densitate mai mare decât azotul pur. Pentru izolarea acestui gaz, Ramsay a trecut azot obținut din aer peste magneziu metalic, încălzit la roșu. Acest metal se combină cu urmele de oxigen, formând oxid de magneziu (MgO), și cu azotul dând nitrura de magneziu (MgN). Gazul rezidual s-a dovedit a fi complet inert din punct de vedere chimic; el avea densitatea mai mare decât azotul și prezenta un spectru caracteristic, deosebit de al elementelor cunoscute. Noul
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
mare decât azotul pur. Pentru izolarea acestui gaz, Ramsay a trecut azot obținut din aer peste magneziu metalic, încălzit la roșu. Acest metal se combină cu urmele de oxigen, formând oxid de magneziu (MgO), și cu azotul dând nitrura de magneziu (MgN). Gazul rezidual s-a dovedit a fi complet inert din punct de vedere chimic; el avea densitatea mai mare decât azotul și prezenta un spectru caracteristic, deosebit de al elementelor cunoscute. Noul element a fost numit argon (= inactiv) (Ramsay, 1894
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
lichefiază mai greu. Aerul lichid obținut conține argonul și gazele rare mai grele. Prin distilări fracționate repetate, se obține un concentrat în gaze rare. Din acesta, oxigenul și micile cantități de azot rămase se îndepărtează pe cale chimică, prin combinare cu magneziu, calciu metalic sau un amestec de oxid de calciu, magneziu și sodiu metalic. Se obține astfel un amestec de argon, kripton și xenon, care pentru multe scopuri practice se utilizează ca atare. (ca materie primă pentru acest amestec se poate
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
rare mai grele. Prin distilări fracționate repetate, se obține un concentrat în gaze rare. Din acesta, oxigenul și micile cantități de azot rămase se îndepărtează pe cale chimică, prin combinare cu magneziu, calciu metalic sau un amestec de oxid de calciu, magneziu și sodiu metalic. Se obține astfel un amestec de argon, kripton și xenon, care pentru multe scopuri practice se utilizează ca atare. (ca materie primă pentru acest amestec se poate folosi și gazul rezidual de la fabricarea amoniacului). Pentru a izola
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
plante. De aici provine si denumirea alternativă de "mazăre a berbecilor". Turmele de oi ale mocanilor transilvăneni care transhumau în Dobrogea provocau adesea pagube acestei culturi, fiind hrana preferată a berbecilor. Năutul este bogat în proteine, săruri minerale (fosfor, potasiu, magneziu, calciu, fier) și în complexul de vitamine B. Având o concentrație ridicată de proteine (24%), la care se adaugă și un procent consistent de hidrați de carbon și grăsimi, năutul are o valoare alimentară deosebită, înlocuind în buna parte proteinele
Năut () [Corola-website/Science/303111_a_304440]
-
aparițiile de izvoare termale. Din punct de vedere al compoziției chimice a lacului se remarcă printr-o mare diferență față de celelalte lacuri ale Europei Centrale. Principalii anioni sau componente chimice încărcate negativ sunt: carbonații și sulfații, în timp ce cationii corespondenți sunt: magneziul, calciul și sodiul. Principalii ioni sunt reprezentați de Că Mg și HCO. pH-ul are o valoare de 8.4 atingând cifre mai mari datorită producției primare intensive din regiune. Lacul Balaton a fost în centrul mai multor studii hidrobiologice
Lacul Balaton () [Corola-website/Science/303221_a_304550]
-
stâncoase din interiorul sistemului solar (între Soare și centura de asteroizi). Galileo a mai observat efectele unei erupții majore la Pillan Patera și a confirmat că erupțiile vulcanice sunt compuse din magme silicate, cu compoziții mafice și ultra-mafice bogate în magneziu, cu sulfură și dioxid de sulf ce servesc un rol asemănător apei și dioxidului de carbon pe Pământ. După prăbușirea navetei "Galileo" în atmosfera planetei Jupiter în septembrie 2003, alte observații asupra vulcanismului lui Io au fost făcute cu telescoapele
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
dacă este compus în principal din fier, sau 550-900 km dacă conține și sulf. Magnetometrul lui "Galileo" nu a depistat nici un câmp magnetic, ce indică faptul că miezul satelitului nu se rotește. Mantaua este alcătuită 75% din mineralul bogat în magneziu fosterit. Pentru a suporta fluxul de căldură observat pe Io, 10-20% din mantaua lui Io poate fi topită, deși regiunile în care a fost observat vulcanismul cu o temperatură ridicată poat avea fracții mai mari de topire. Litosfera lui Io
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
centre vulcanice și curgeri de lavă extinse. În timpul unei erupții puternice, se pot produce scurgeri de lavă lungi de zeci sau sute de kilometri lungime, fiind de cele mai multe ori din lavă silicat-bazaltică fie cu compoși mafici sau ultra-mafici (bogați în magneziu). Un alt produs al acestei activătăți este sulful, gazul de dioxid de sulf și materiale piroclastice din silicați (cum ar fi cenușă) sunt aruncate la o înălțime de 200 km în spațiu, producând nori largi în formă de umbrelă, care
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
vegetariana. Datorită timpului de fierbere redus, lintea este o excelentă alternativă la fasole, în preparate pasate, în supă, în asociație cu orez, carne și legume. a este catalogata că aliment de grad nutrițional A datorită conținutului ridicat de fibre, fier, magneziu, fosfor și proteină și conținutului extrem de scăzut de grăsimi. Lintea nu conține colesterol și aduce un aport caloric de cca 110-160 kcal/100g, în funcție de varietatea preparată și modul de preparare. Lintea este o plantă originară din Orientul Apropiat și a
Linte () [Corola-website/Science/302378_a_303707]
-
de absorbție atomică (E'lectroThermalAtomic Absorbtion Spectroscopy) poate fi folosită. Litiul pur este un metal foarte moale, care nu poate fi utilizat în industria uneltelor. Pentru a i se mari rezistență, alte metale sunt adăugate; când este în combinație cu magneziul, cele 2 metale formează un aliaj foarte usor și puternic, comparativ cu fierul sau cuprul. Această duritate este măsurată în scală Mohs, iar litiul prezintă duritatea 0.6 în această scală. Sub flacăra, litiul luminează cu flacără albă și fără
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
folosit pentru decolorarea sticlei și este ceea ce se numește azi piroluzit, bioxid de mangan. În secolul al 16-lea se făcea o distincție între magnesia negra (piroluzitul) și magnesia alba, un alt minereu din zona Magnesiei (de fapt oxid de magneziu). Italianul Michele Mercati a transformat denumirea de magnesia negra în "manganesa" iar metalul izolat ulterior din ea a primit denumirea de mangan. Numele de magnesia a fost apoi folosit doar pentru magnesia alba și a dus la denumirea de "magneziu
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
magneziu). Italianul Michele Mercati a transformat denumirea de magnesia negra în "manganesa" iar metalul izolat ulterior din ea a primit denumirea de mangan. Numele de magnesia a fost apoi folosit doar pentru magnesia alba și a dus la denumirea de "magneziu" pentru elementul izolat din ea. În natură există un singur izotop stabil de mangan; Mn. Sunt cunoscuți 18 radioizotopi, cu mase atomice de la 46 unități atomice (Mn) până la 65 unități atomice (Mn). Cei mai stabili dintre aceștia sunt Mn cu
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
cu timpul de înjumătățire de 100 ani și Ni cu timp de înjumătățire de 6 zile, ceilalți izotopi radioactivi având timpi de înjumătățire cuprinși între 60 de ore și 30 de secunde. Principalele elemente de aliere sunt titanul, cromul, aluminiul, magneziul.
Nichel () [Corola-website/Science/302788_a_304117]
-
unul de reducere. În anul 1800, William Nicholson și Johann Ritter au descompus apa în hidrogen și oxigen. În 1807, au fost descoperite 5 metale folosindu-se electroliza, de către savantul Humphry Davy. Aceste metale sunt: potasiul, sodiul, bariul, calciul și magneziul. După aceea, în 1875, Paul Emile Lecoq de Boisbaudran a descoperit galiul folosind electroliza, iar în 1886, Henri Moissan descopera fluorul, tot prin intermediul aceluiași procedeu. Electroliza este un pasaj de curent electric direct printr-o substanță ionică care este fie
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
C prin procesul Hunter. Metalul nu a fost utilizat în afara laboratorului până în 1932, când William Justin Kroll a dovedit că poate fi produs prin reducerea tetraclorurii de titan în prezența calciului. Opt ani mai târziu, el a perfecționat procesul, folosind magneziu sau chiar sodiu în ceea ce a devenit cunoscut ca procesul Kroll. Deși cercetările asupra unor procese mai eficiente și mai ieftine continuă (ex. FFC Cambridge), procesul Kroll este încă folosit pentru producții comerciale. Titanul de puritate înaltă a fost fabricat
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
similari inclusiv celor de la procariote. Diferitele tipuri de ribozomi au însă o structură comună, indiferent de diferențele mari de dimensiuni. Ribozomii sunt alcătuiți din 2 subunități suprapuse: subunitatea mică, bilobata(s) și subunitatea mare, hemisferica(l). În prezența ionilor de magneziu, cele 2 subunități se mențin asociate (concentrație 0.001 moli/moleculă). Sub această concentrație, cele 2 subunități disociază reversibil în cele 2 particule. La concentrații mai mari de 0.1 M(molara) și PH=7, ribozomii se asociază și formează
Ribozom () [Corola-website/Science/304483_a_305812]