4,492 matches
-
invizibil", sau de metafora nietzscheană a supraomului, evocată în prologul la Also sprach Zarathustra / Așa grăit-a Zarathustra: Omul este ceva ce trebuie depășit. Ce e maimuța pentru om? [...] Așa trebuie să fie și omul pentru Supraom [...]. Cândva ați fost maimuțe"123. 4.1. Mutanți și extratereștri Imaginea mutantului permite SF-ului să exploreze aproape exhaustiv atât posibilitățile factuale, narative, cât și simbolice ale unui imaginar bazat pe cunoștințe biologice recente și aflat într-o evoluție rapidă. Mutantul se deosebește de
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
imunochimic pentru SM Pentru a găsi un model experimental cât mai apropiat de bolile demielinizante umane, cercetătorii au studiat posibilitatea producerii encefalitei alergice experimentale (EAE) pe diferite specii de animale. Astfel EAE a fost produsă la iepuri, cobai, șobolani albi, maimuță, etc., prin administrarea de emulsie de creier, la care s-a adăugat adjuvant FREUD, format din microbacterii omorâte și amestecate cu ulei de parafină MISKOLCZY și colaboratorii (1962) dovedesc acțiunea adjuvantă a vaccinului antipertusis, care administrat înaintea amestecului encefalitogen măresc
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
Nu există o unitate naratologică, lipsește, aparent, “autorul”. Adică principiul discriminant: prezent și trecut, viață și moarte, discursuri, sens și non-sens, totul se acumulează monstruos ca Într-un cazan infernal pe punctul de a deborda. Le nom des singes (Numele maimuțelor, 1994) brodează pe marginea unui dialog aflat la granița dintre interogatoriu politic și terapie psihanalitică un destin greu de recompus din piese a căror ordine n-o mai știe nici eroul. Jungla roade orașul Puesto Libertad În timp ce Fabian Golpiez recurge
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
capătul unei pagini ți-e teamă că, recitind-o, nu o vei mai recunoaște). Titlul romanului nu este Întîmplător: autorul face dovada unor bogate cunoștințe de zoonimie cînd, la un moment dat, enumerarea celor mai exotice nume de specii de maimuțe face aluzie la haosul deopotrivă psihic, narativ și fizic, referențial. Gonșalves Își primește pacientul În cabinetul unui dentist internaționalist care colecționa vocabule indigene pentru a redacta un dicționar: denumiri de copaci, de furnici, de maimuțe. Un proiect babilonian care redă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
exotice nume de specii de maimuțe face aluzie la haosul deopotrivă psihic, narativ și fizic, referențial. Gonșalves Își primește pacientul În cabinetul unui dentist internaționalist care colecționa vocabule indigene pentru a redacta un dicționar: denumiri de copaci, de furnici, de maimuțe. Un proiect babilonian care redă metonimic proiectul auctorial: acela de a demonstra că sensul a dispărut dintr-un limbaj lipsit de regulă (Dumnezeu), cu sintaxă inexpresivă, produs al cumulării haotice de cuvinte. Un destin frînt este trasat și În Le
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
construcție a romanelor sale. Experiența scriiturii “post-exotice” este una limitei, așa cum experiențele personajelor sale desfid moartea la fiecare pas. Poate că literatura și viața sunt consubstanțiale În contingență și exces, iar scrisul este, poate, ca Într-o scenă din Numele maimuțelor, un act sexual consumat, printre salve de mitralieră, În obscuritatea fetidă a unui spital de campanie dezafectat. Emmanuel Adely vreau să-l sărut să-l ling să-l mângâi să-l sug dar mai Întâi nu ascultați-mă nu mă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
falsă, datorită căreia este în măsură să facă descoperiri cu consecințe întotdeauna complexe: Mercur, în Amphitryon - de la greci până la Molière sau Kleist -, sau Clarin, într-o piesă mai puțin cunoscută a lui Calderón, El Mejor enconto Amor, unde, metamorfozat în maimuță, surprinde faptele lui Leporello. Simulare sau substituire - iată două procedee legate de schimbările identitare la care se apelează în cazul operațiilor de supraveghere, ludică sau nu. Ele se înscriu în aceeași sferă ca și practicile travestirii, atât de frecvente în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
picturii ca un alt spațiu închis, delimitând întreaga scenă și blocând orice acțiune conținută. Nu toate împărțirile sunt colectoare. Scena de gen japoneză din figura 114 se desfășoară înăuntru, părând însă esențial deschisă. Ea se organizează în jurul personajului central al maimuței ce dă spectacol și al ecranului mai proeminent aflat dinaintea unuia dintre grupurile de personaje. Ecranul traversează axa principală a scenei, conexiunea diagonală dintre femei și bărbați. În loc să susțină ambiental nucleul scenei, ecranul aduce spațiului tridimensional tipul de împărțire centrală
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
îi sîngera. (p 2) În șaua din care aproape că nu se zărea, tras în spate de o valiză și avînd în față o geantă mare de scrisori trecută pe după armătură, stăpînul său stătea sus cățărat și ghemuit precum o maimuță. (p 3) Mutra mică, cu fire de păr blond și rar, uscat și ridat ca o stafidă, era ascuns de o pălărie de pînză ceruită și căptușită cu pîslă; un fel de mantou din doc gri se ridica pînă la
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
b) La nivelul organizării secvenței, se vede că (p 1) descrie mîrțoaga atribuindu-i PROPRIETĂȚI ("lungă", "cu picioarele împleticite", "deși-rată" etc.) și PĂRȚI ("pofil", "potcoave", "coadă", "crupă" etc.); (p 2) arată poziția stăpînului și îl compară în general cu o maimuță; (p 3) descrie anumite PĂRȚI ale corpului cavalerului ("cap" și "gambe"), cît și îmbrăcăminte ("pălărie", "mantou", "pantaloni", "ciorapi", "papuci"). În final, (p 4) descrie în alternanță mîrțoaga și călărețul, amestecînd atributele. Mîrțoaga și cavalerul sînt desemnați succesiv prin nume, apoi
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
os și abia suflînd puțind și asudînd tremurînd cu biciul său Ultima izotopie este argumentativă: întreaga secvență argumentativă urmărește să arate cît de lamentabilă este starea poștei d'Auray. Semnalăm în special cele două COMPARAȚII atribuite cavalerului: ghemuit ca o maimuță, ridat și uscat ca o stafidă, cîteva PROPRIETĂȚI ale mîrțoagei: cu picioarele împleticite, slăbănoagă și, în final, atributele celor doi "actori", în cea de-a doua parte: petece, pete, zdrențe, bălegar, praf, jeg, rîie etc. 1. Cu toate că nivelul lexical este
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
titlul antifrastic Luminile paradisului. Unul din personajele principale e un savant angajat în serviciul răului. Simbolic, laboratorul său e instalat pe o cocină, în care va fi în cele din urmă aruncat. Moartea psihică lentă, cadaverizarea progresivă e tema piesei Maimuța nudă sau Războiul de la 8 la 10. Un arbore nesfârșit simbolizează timpul, iar cineva spune că doar cel ce reușește să urce pe el fără oprire se poate sustrage mortificării psihice. Când nu denunță alienări ale psihicului uman, dramaturgul semnalează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
ample investigații. Ideile pe care le avansează constituie încă o modalitate de a înțelege învățarea, de a înțelege direcțiile fructuoase ale unor viitoare cercetări. 15.4. Instrucția ca organizare a relațiilor de întărire Efectuînd numeroase experimente cu animale (porumbei, șoareci, maimuțe etc.), psihologul nord-american B. F. SKINNER a ajuns la concluzia că învățarea are loc atunci cînd o acțiune (sau, cu un termen utilizat de el, un "operant") este imediat urmată de o recompensă oarecare (hrană sau apă). Succesul este explicat
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
instrument al Omului, ale cărui progrese dezvoltă tocmai sfera superioară în care Omul-subiect stă-pînește Lumea. În momentul în care se va impune teoria evoluției biologice, Umanismul va lega de aceasta nu doar destinul natural al omului și înrudirea sa cu maimuța, ci și eliberarea sa de Natură și poziția sa superioară de Homo Sapiens și Faber, rod ultim și finalitate supremă a Evoluției Lumii. Umanismul va fi deopotrivă frămîntat de contra-dicția dintre principiul său universal, valabil pentru toți oamenii, și eurocentrismul
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
48 de minute. Turtirea este mai mare decât cea terestră, dar mai redusă decât la celelalte planete joviene. Este mai mică ca Saturn, dar are o masă mult mai mare cu toate că densitatea sa nu atinge nici jumătate din densitatea planetei maimuțelor. De la descoperirea planetei, încă nu a reușit să efectueze o revoluție completă pe orbită. Planeta primește de 900 de ori mai puțină lumină și căldură, decât Pământul, motiv pentru care vizibilă cu ochiul liber, având la suprafață o temperatură de
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
vă satisfaceți o nevoie umană fundamentală: cea de a citi bârfe și zvonuri. O astfel de nevoie, potrivit unor experiment, este bine fixată în creierul nostru de câteva mii de ani. Psihologul R. Dunbar a studiat comportamentul diverselor specii de maimuțe, măsurând doi parametri: pe de o parte, mărimea grupurilor în care trăiau și, pe de alta, volumul crierului lor. A constatat că fiecare specie de maimuță are o mărime diferită a creierului și trăiește în grupuri variabile ca mărime. Comparând
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
de câteva mii de ani. Psihologul R. Dunbar a studiat comportamentul diverselor specii de maimuțe, măsurând doi parametri: pe de o parte, mărimea grupurilor în care trăiau și, pe de alta, volumul crierului lor. A constatat că fiecare specie de maimuță are o mărime diferită a creierului și trăiește în grupuri variabile ca mărime. Comparând mărimea creierului cu cea a grupurilor a constatat existența unei corelații simple. Cu cât creierul speciei este mai mare, cu atât maimuțele formează grupuri mai numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
că fiecare specie de maimuță are o mărime diferită a creierului și trăiește în grupuri variabile ca mărime. Comparând mărimea creierului cu cea a grupurilor a constatat existența unei corelații simple. Cu cât creierul speciei este mai mare, cu atât maimuțele formează grupuri mai numeroase. Maimuțele cu creierul mai mic trăiesc în grupuri mai puțin numeroase decât maimuțele cu creier mediu (macaci), care, la rândul lor, formează grupuri mai puțin numeroase decât maimuțele cu creier mare (cimpanzeii). Mărimea grupului pare a
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
are o mărime diferită a creierului și trăiește în grupuri variabile ca mărime. Comparând mărimea creierului cu cea a grupurilor a constatat existența unei corelații simple. Cu cât creierul speciei este mai mare, cu atât maimuțele formează grupuri mai numeroase. Maimuțele cu creierul mai mic trăiesc în grupuri mai puțin numeroase decât maimuțele cu creier mediu (macaci), care, la rândul lor, formează grupuri mai puțin numeroase decât maimuțele cu creier mare (cimpanzeii). Mărimea grupului pare a fi legată de cea a
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
mărime. Comparând mărimea creierului cu cea a grupurilor a constatat existența unei corelații simple. Cu cât creierul speciei este mai mare, cu atât maimuțele formează grupuri mai numeroase. Maimuțele cu creierul mai mic trăiesc în grupuri mai puțin numeroase decât maimuțele cu creier mediu (macaci), care, la rândul lor, formează grupuri mai puțin numeroase decât maimuțele cu creier mare (cimpanzeii). Mărimea grupului pare a fi legată de cea a creierului. R. Dunbar consideră că explicația este următoarea: un creier mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
cât creierul speciei este mai mare, cu atât maimuțele formează grupuri mai numeroase. Maimuțele cu creierul mai mic trăiesc în grupuri mai puțin numeroase decât maimuțele cu creier mediu (macaci), care, la rândul lor, formează grupuri mai puțin numeroase decât maimuțele cu creier mare (cimpanzeii). Mărimea grupului pare a fi legată de cea a creierului. R. Dunbar consideră că explicația este următoarea: un creier mai mare permite întreținerea relațiilor sociale cu congeneri mai numeroși, memorarea caracteristicilor unui număr mai mare de
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
de cea a creierului. R. Dunbar consideră că explicația este următoarea: un creier mai mare permite întreținerea relațiilor sociale cu congeneri mai numeroși, memorarea caracteristicilor unui număr mai mare de semeni. R. Dunbar a dus studiul și mai departe: la maimuțe, legăturile sociale sunt menținute de practica despăducherii. Maimuțele se întâlnesc două câte două și se caută de păduchi, apoi trec la un alt semen și o iau de la capăt. Ele consacră mai multe ore zilnic acestei activități. Cu cât maimuțele
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
explicația este următoarea: un creier mai mare permite întreținerea relațiilor sociale cu congeneri mai numeroși, memorarea caracteristicilor unui număr mai mare de semeni. R. Dunbar a dus studiul și mai departe: la maimuțe, legăturile sociale sunt menținute de practica despăducherii. Maimuțele se întâlnesc două câte două și se caută de păduchi, apoi trec la un alt semen și o iau de la capăt. Ele consacră mai multe ore zilnic acestei activități. Cu cât maimuțele au un creier mai voluminos, cu atât au
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
maimuțe, legăturile sociale sunt menținute de practica despăducherii. Maimuțele se întâlnesc două câte două și se caută de păduchi, apoi trec la un alt semen și o iau de la capăt. Ele consacră mai multe ore zilnic acestei activități. Cu cât maimuțele au un creier mai voluminos, cu atât au capacitatea de a memora caracteristicile unui număr mai mare de semne și de a repeta zi de zi despăducherea, menținând relațiile cu aceiași semeni. Altfel spus, cu atât mai mult se integrează
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Edward Vessel au prezentat unor voluntari o serie de fotografii pe care aceștia din urmă trebuiau să le claseze în ordinea preferinței. În aceste imagini apăreau scene naturale (de exemplu un fulger lovind un munte, peisaje cu lacuri și păduri, maimuțe prin copaci), medii umane compuse din elemente complexe (canale sinuoase șerpuind printre lacustre) și medii urbane moderne, cu linii mai uniforme (parcări, fațade văruite etc.. Oamenii de știință au constatat că imaginile preferate ale participanților erau cel mai adesea scene
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]