5,147 matches
-
deja de partea complotiștilor. Gersdorff a fost trimis să-l viziteze pe feldmareșalul Erich von Manstein, coamandantul Grupului de Armate Sud din Ucraina. Manstein era de acord că Hitler conducea Germania la dezastru, dar i-a spus lui Gersdorff că „mareșalii prusaci nu se răzvrătesc”. Feldmareșalul Gerd von Rundstedt, care comanda armatele germane din vest a dat un răspuns asemănător. Posibilitatea unui complot anti-Hitler, la care să participe armata ca un tot, părea mai depărtată ca niciodată. În mod demn de
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Balcani. Pe timpul războiului rece, cele mai multe țări ale regiunii au fost conduse de guverne pro-sovietice. În ciuda faptului că aveau guverne comuniste, Republica Socialistă Federală Iugoslavia (în 1948) și Albania (în 1961) au ieșit din sfera de influență sovietică. Iugoslavia, condusă de Mareșalul Josip Broz Tito (1892-1980), după ce la început a propus, ca mai apoi să respingă unirea într-o federație a slavilor de sud cu Bulgaria, a căutat să strângă relațiile cu țările capitaliste vestice, ajunds în cele din urmă să se
Istoria Balcanilor () [Corola-website/Science/310619_a_311948]
-
nu a funcționat. A eșuat de asemenea o încercare de asasinare a lui Hitler în timpul vizitării unei expoziții de armament sovietic capturat. Eșecurile au demoralizat conspiratorii. În 1943, ei au încercat fără succes să recruteze comandanți de pe front importanți, precum mareșalul Erich von Manstein și mareșalul Gerd von Rundstedt. Până pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a schimbat decisiv în defavoarea Germaniei. Complotiștii din rândurile armatei și aliații lor civili ajunseseră la concluzia că numai asasinarea lui Hitler ar fi putut deschide
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
de asemenea o încercare de asasinare a lui Hitler în timpul vizitării unei expoziții de armament sovietic capturat. Eșecurile au demoralizat conspiratorii. În 1943, ei au încercat fără succes să recruteze comandanți de pe front importanți, precum mareșalul Erich von Manstein și mareșalul Gerd von Rundstedt. Până pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a schimbat decisiv în defavoarea Germaniei. Complotiștii din rândurile armatei și aliații lor civili ajunseseră la concluzia că numai asasinarea lui Hitler ar fi putut deschide drumul către formarea unui guvern
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
de la aeroport anunțând moartea lui Hitler. Complotiștii nu mai știau pe cine să creadă. În cele din urmă, la ora 16:00, Olbricht a dat ordinul de declanșare a Operațiunii „Walküre” și începerea mobilizării. Șovăielnicul general Fromm i-a telefonat mareșalului Wilhelm Keitel pentru a se asigura că Hitler este în viață. Keitel i-a cerut lui Fromm să-l găsească pe Stauffenberg. Keitel i-a spus lui Fromm că toate ițele complotul duc la cartierul lui general și că se
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
cerut retragerea militarilor danzei din Jutland, dar operațiunile de spionaj au continuat, de data aceasta cu ajutorul ofițerilor rezerviști sau a personalului civil danez angajat de unitățile germane, aceste categorii de persoane nefiind cuprinse în ordinul de evacuare. După eliberarea Danemarcei, mareșalul britanic Bernard Law Montgomery a descris informațiile obținute în Danemarca ca fiid „second to none” (fără egal). Odată cu trecerea anilor, numărul actelor de sabotaj și a altor violențe a crescut. În 1943, acest număr a crescut exponențial, până la punctul în
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
baptist prin Legea cultelor din 1928, baptiștii și-au construit actuala biserică din "Hudița Piștii". În 1930 numărul baptiștilor era de 69, în 1932 de 68 iar în 1940 aceștia erau reprezentați de 31 de familii. Un decret promulgat de mareșalul Ion Antonescu în 1943, a interzis din nou practicarea cultului baptist pe întreg cuprinsul țării, comunităților baptiste confiscându-li-se averile și sigilându-li-se bisericile. Ca urmare, baptiștilor racoviceni li s-au confiscat și înstrăinat toate instrumentele muzicale care
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
În luna noiembrie 1934 a apărut un număr în care articolul de fond al revistei era semnat de Nicolae Iorga și era dedicat regelui Alexandru al Iugoslaviei, recent decedat. Alte numere importante ale revistei au fost dedicate Reginei Carmen Sylva, Mareșalului Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, Regelui Carol al II-lea al României, precum și fenomenelor culturale ale epocii. În 1939, după revenirea în țară, Nicolae Steinhardt a lucrat ca redactor la "Revista Fundațiilor Regale" de unde a fost înlăaturat în anul 1940 în cadrul acțiunii
Revista Fundațiilor Regale () [Corola-website/Science/310759_a_312088]
-
fiind persecutat, arestat pentru câteva zile, dar a rămas activ în vizitațiile canonice și a încurajat poporul discriminat, dându-i speranța eliberării de sub jugul străin. În anul 1942, a mers cu pașaport la București, unde a avut o întrevedere cu mareșalul Ion Antonescu. În octombrie 1944, în condițiile derutei în care se aflau trupele horthyste și hitleriste, ca urmare a avansării Armatelor Române și Sovietice, în Ardeal, pentru eliberarea teritoriului și poporului român de sub jugul străin, un grup de ofițeri horthyști
Ioan Suciu (episcop) () [Corola-website/Science/308832_a_310161]
-
tatăl său Fred a fost un adevărat magnat imobiliar din New York, și a acumulat o uriașă avere familială care a transmis-o fiului său. Donald Trump a spus că este mândru de originea sa germană; el a participat în calitate de mare mareșal în 1999 la parada germano-americană Steuben din orașul New York. "Drumpf", numele ancestral al familiei, s-a schimbat în "Trump" în timpul războiului de treizeci de ani din secolul al 17-lea. Donald Trump nu a știut întotdeauna că avea origini germane
Donald Trump () [Corola-website/Science/308771_a_310100]
-
japoneze este, totuși, denumită colectiv ca bătălia pentru Manciuria. De asemenea, operațiunea este cunoscută și cu numele de cod sovietic, Furtună de august, sau cu numele alternative Bătălia pentru Manciukuo ori Bătălia pentru nordul Chinei. Comandamentul Orientului Îndepărtat, sub comanda mareșalului Alexandr Mihailovici Vasilevski, a planificat și condus atacul la scară mare. În regiune au acționat trei fronturi ale Armatei Roșii: Armata din Kwantung a Armatei Imperiale Japoneze se afla sub comanda generalului Otsuzo Yamada, fiind forța care a trebuit să
Operațiunea Furtună de august () [Corola-website/Science/308915_a_310244]
-
ordin a fost din 1980 președintele României, Nicolae Ceaușescu, a cărui placată a fost retrasă imediat după revoluția din decembrie 1989. Palatul Wrangel este cel mai mare palat nobiliar ridicat în secolul 17 în Stockholm. El a fost construit de mareșalul Carl Gustaf Wrangel după planurile arhitectului Nicodemus Tessin cel bătrân. Lucrările s-au terminat în 1660. Marea parte a valoroasei sale decorații s-a pierdut într-un incendiu 1694. După ce castelul regal „Trei Coroane” a fost devastat de un incendiu
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
este cel mai bine conservat palat nobiliar de pe Riddarholmen. El a fost ridicat de sfetnicul regal Fredric Stenbock și soția sa Katarina de le Gardie între 1645-49. Palatul a fost modernizat și extins trei decenii mai târziu de fiul lor, mareșalul Johan Gabriel Stenbock, prin arhitectul Nicodemus Tessin cel bătrân. Palatul a fost achiziționat de stat în 1772 și transformat în sediul Colegiului de Comerț. Arhivele Naționale și-au mutat sediul în palat în 1865. Acestea s-au extins într-un
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
cultivați, posesori de educație muzicală, aflată în relații de rudenie cu dinastia de nobili Lubicz. Tatăl, Czeslaw Moniuszko, s-a stabilit în regiune după ce a servit drept comandant al unei unități de călăreți polonezi - lituanieni pe langă statul major al mareșalului francez Murat în timpul campaniei lui Napoleon în Rusia. Stanislaw a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Varșovia și la Minsk. Primele lecții de pian și de muzică le-a luat de la mama sa, Jelizaweta, apoi a invatat cu
Stanisław Moniuszko () [Corola-website/Science/309861_a_311190]
-
Lille, apoi obține scrisori de serviciu pentru Saint-Domingue, unde îl chemau probleme de familie. Acolo, se căsătorește cu domnișoara "de Fontenelle", de la care are o fiică, și revine în Franța în 1782. În același an, cumpără funcția de locotenent al mareșalilor Franței din "Dammarie-les-Lys", aproape de Melun și își achiziționează o casă în regiune. Atribuțiunile acestei funcții de locotenent constau în concilierea gentilomilor în caz de litigiu, fapt ce-i permite să fie cunoscut de mulți dintre aristocrații regiunii. Funcția îi lasă
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
cu entuziasm forțele coalizate. Menținut prefect de Moselle în timpul primei Restaurații, este promovat ofițer al Legiunii de Onoare, la 23 august 1814. La reîntoarcerea lui Napoleon, rămâne prefect în speranța păstrării Metzului pentru Ludovic al XVIII-lea, unde încearcă cu mareșalul Oudinot, guvernator militar al orașului Metz, să împiedice ralierile bonapartiste. Un ordin de arestare publicat de mareșalul Davout, în "Monitorul Universal", îl constrânge să fugă spre Luxemburg, pentru a i se alătura lui Ludovic al XVIII-lea la Gand, unde
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
Onoare, la 23 august 1814. La reîntoarcerea lui Napoleon, rămâne prefect în speranța păstrării Metzului pentru Ludovic al XVIII-lea, unde încearcă cu mareșalul Oudinot, guvernator militar al orașului Metz, să împiedice ralierile bonapartiste. Un ordin de arestare publicat de mareșalul Davout, în "Monitorul Universal", îl constrânge să fugă spre Luxemburg, pentru a i se alătura lui Ludovic al XVIII-lea la Gand, unde acesta era refugiat. Anecdota îl arată spunând ofițerului stânjenit că trebuie să-l aresteze:iar Vaublanc îl
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
de Vitrolles", el controlează o parte din presa ultra-regalistă, începând cu "La Quotidienne" și "Le Drapeau Blanc". În ianuarie 1823, se pronunță în favoarea "Expediției din Spania" și este numit membru al comisiei de anchetă cerută de Rege și prezidată de mareșalul Macdonald, pentru a examina "exacțiunile" comise. Este din nou numit în "Consiliul de Stat" la 25 iulie 1830, cu promisiunea scrisă să fie numit în „"pairie"” când ar fi publicate ordonanțele din iulie 1830, pe care nu le-a dorit
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
din închisoarea Santé. Statutul legal al miliției nu a fost niciodată scris în mod oficial. Miliția opera în paralel cu poliția vichyistă. Acțiunile milițienilor au fost în afara oricărei legi și nu au fost supuse nicioadată controlului judiciar. În august 1944, mareșalul Philippe Pétain, temându-se pe bună dreptate că va fi făcut vinovat de crimele milițienilor, a încercat în mod stângaci să se distanțeze de acțiunile acestora din urmă. Mareșalul a scris o scrisoare aspră lui Darnand, în care îl critica
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
și nu au fost supuse nicioadată controlului judiciar. În august 1944, mareșalul Philippe Pétain, temându-se pe bună dreptate că va fi făcut vinovat de crimele milițienilor, a încercat în mod stângaci să se distanțeze de acțiunile acestora din urmă. Mareșalul a scris o scrisoare aspră lui Darnand, în care îl critica pentru organizarea unor „excese”. Darnand i-a trimis o scrisoare sarcastică de răspuns mareșalului, în care aprecia că Pétain ar fi trebuit să-și facă auzit protestul mai înainte
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
crimele milițienilor, a încercat în mod stângaci să se distanțeze de acțiunile acestora din urmă. Mareșalul a scris o scrisoare aspră lui Darnand, în care îl critica pentru organizarea unor „excese”. Darnand i-a trimis o scrisoare sarcastică de răspuns mareșalului, în care aprecia că Pétain ar fi trebuit să-și facă auzit protestul mai înainte. Efectivele organizație sunt apreciate la 25.000 - 35.000 de oameni în momentul declanșării debarcării din Normandia (iunie 1944). Numărul total al membrilor a scăzut
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
(Henri Philippe Benoni Omer Joseph Pétain) (n. 24 aprilie 1856 - d. 23 iulie 1951) a fost un mareșal al Franței care a ocupat funcția de șef al statului în Regimul de la Vichy "(Chef de l'État Français)" din 1940 până în 1944. Pétain, care în 1940 avea 84 de ani, a fost cel mai în vârstă șef al statului
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
din subordine să cadă victime ale bombardamentului inițial masiv al germanilor. La sfârșitul aceluiași an, Pétain a fost trecut sub ordinele lui Foch, care și-a asumat treptat responsabilitatea pentru conducerea ofensivelor aliate. Pétain a fost avansat la gradul de mareșal în noiembrie 1918. Pétain nu s-a căsătorit decât după război. Despre el au circulat zvonuri că ar fi fost un afemeiat, iar, în momentul declanșării bătăliei de la Verdun, ar fi fost adus pe front direct din alcovul uneia dintre
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
nord, alături de aliații britanici. Pétain a refuzat să părăsească țara, iar impasul în care a intrat cabinetul a fost dezamorsat numai de demisia lui Reynaud și de numirea de către președintele Albert Lebrun ca nou prim-ministru a lui Pétain. Bătrânul mareșal a primit puteri excepționale din parte șefului statului. Constituționalitatea acestor schimbări a fost contestată de Charles de Gaulle, dar, în acele momente, Pétain a fost considerat de mulți francezi ca salvator providențial al patriei. Pe 22 iunie, Pétain a semnat
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
ori François Darlan nu s-a opus cererilor Germaniei pentru sprijinirea indirectă a Axei. Se amintește că totuși, atunci când Hitler s-a întâlnit cu Pétain la Montoire în octombrie 1940 pentru discuții pe tema rolului Franței în noua „ordine europeană”, mareșalul „l-a ascultat pe Hitler în tăcere. Nici măcar o dată nu a rostit un cuvânt de simpatie pentru Germania”. Cu toate acestea, Regimul de la Vichy a rămas un stat neutru, dar în conflict cu Franța Liberă. După ce britanicii au atacat și
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]