5,303 matches
-
am luat legătura, la Suceava, cu Doina Boghian, cu red. șef Mihai Teodorescu de la „Crai Nou”. Am găsit toată înțelegerea și sprijinul cuvenit. Am mers cu ziarista Doina Boghian la autoritățile locale și până seara, în jurul orelor 17, crucea din marmură albă a fost gata. Bucuria a fost deosebită, văzând că românul cu bani și cu suflet mare, Mihai Ungurașu, a pus la dispoziție mașină pentru transportarea crucii de la Suceava până la Taxobeni. Fapta de suflet al acestor oameni va fi cu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
aventurat pe mare, observă că velele iahtului său „Teignmouth Electron” (numele portului de plecare combinat cu pasiunea lui pentru electronică) nu sunt la locul lor. Ușor rușinat, se întoarce la debarcader și face ultima revizie. Apoi, în sfârșit, ridică ancora. Marmura Acropolei moare încet. Lustrul marmurei de pe Acropole se stinge încet-încet - din cauza fumului industrial, a vaporilor de benzină, din cauza uzurii în timp. Noaptea, umiditatea intră în porii pietrelor, cristalizează acolo, îmbolnăvește piatra; dimineața, când soarele arde orașul, picăturile microscopice de apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
velele iahtului său „Teignmouth Electron” (numele portului de plecare combinat cu pasiunea lui pentru electronică) nu sunt la locul lor. Ușor rușinat, se întoarce la debarcader și face ultima revizie. Apoi, în sfârșit, ridică ancora. Marmura Acropolei moare încet. Lustrul marmurei de pe Acropole se stinge încet-încet - din cauza fumului industrial, a vaporilor de benzină, din cauza uzurii în timp. Noaptea, umiditatea intră în porii pietrelor, cristalizează acolo, îmbolnăvește piatra; dimineața, când soarele arde orașul, picăturile microscopice de apă se evaporă și lasă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
din cauza uzurii în timp. Noaptea, umiditatea intră în porii pietrelor, cristalizează acolo, îmbolnăvește piatra; dimineața, când soarele arde orașul, picăturile microscopice de apă se evaporă și lasă în pori goluri, carii, caverne minuscule. Colții de fier, de mult bătuți în marmură, ruginesc. Vin peste cariatide nori de praf, vânturi sărate, boli și ierburi abundente, serviciile de anastiloză fac radiografii ale pietrei, tubaje, analize. Pe urmă sunt avioanele cu reacție care fac să vibreze îndelung și periculos pilonii, coloanele bătrâne, fragile, anemiate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
interior a colților de fier ruginiți cu colți de oțel inoxidabil. Dar Parthenonul e bolnav: de bătrânețe, de timp, de ateroscleroză. Când poveștile cu oameni - prea multe, prea vesele, prea triste, prea frumoase, prea urâte - mă plictisesc, mă gândesc la marmură, la Acropole. NOIEMBRIE ’68 1: „Sunt bolnav... Cred că o nevroză mă va răpune...” (Crowhurst - în jurnalul de bord). 2: Iarba din plastic - spune un prospect comercial american - e superioară ierbii vândute la metru, în mochete groase, pentru spațiile mici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mărimea third eye*. Descuie visul, închide Atlasul, pricepe extazul, dă-mi înapoi macazul și-ntinde obrazul. Răbdare. Mâine începe legarea-dezlegarea, pândirea-găsirea, prăjirea-nemurirea, oul-găina, râsul-idioțenia. Început de excursie de european integral: mizerie, puzderie, migrene, egzeme, lepră, igienă, hienă, indigenă. Calcă pe marmură, șterge numele, ia floarea, schimbă-ți culoarea, întinde mâna, alungă furtuna. Puja*, mantra*, chakra*, mudra*. Shiva cu dreadlocks, cercei, șerpi, zmei. Mai vrei? Scoate-te din tipare, partituri, ocolituri, șuierături. Caută cardul, scoate banul, aruncă cu rupia, smulge cămașa, ia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
-și schimbe cămașa și lenjeria, să strângă prosoapele din bucătărie și să le lase pe toate la spălătorie În drum. Când intră În bucătărie să ia prosopul din cui văzu că chiuveta era plină de vase murdare, pe blatul de marmură zăcea o tigaie plină cu resturi de la prăjit, iar pe masă dulceața se uscase Într-un borcan care rămăsese fără capac. Un măr putrezit atrăgea roiuri de muște pe pervaz. Fima Îl prinse cu atenție Între degetul mare și arătător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
asculți. Poate că intru În prea multe amănunte? Apoi persoana asta de nădejde e numită adjunctul șefului secției. Începe să primească acasă pacienți particulari. Așa că visul casei și al grădinii din Mevaseret Începe să devină real. Ajungem amândoi specialiști În marmură, ceramică și olane, dacă Înțelegi la ce mă refer. În toți acești ani, În afara unor certuri superficiale, viața noastră n-a fost umbrită de nimic. Fiecare discuție se termina cu scuze reciproce. El spunea că-i pare rău, eu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se opri, neștiind ce să facă mai Întâi. După o clipă de ezitare ridică receptorul și-i spuse tatălui său: —Un moment, Baruch. Mi se arde ceva În bucătărie. Fugi și găsi ceainicul bine sănătos strălucind fericit pe blatul de marmură. Încă o alarmă falsă. Dar În grabă lovi radiotranzistorul negru, care căzu de pe raft și se sparse. Când se Întoarse gâfâind la telefon, spuse: — Totul e În regulă. Ascult. Se lămuri că bătrânul găsise pentru Fima niște meseriași care vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de paie. Încă puțin și va trebui să primești numai pe bază de programare. Porni către bucătărie și scoase din sacoșă o pungă plină de spray-uri și lichide de curățat, pe care le așeză deocamdată pe marginea blatului de marmură. Lui Fima i se părea că buzele ei strânse În jurul mucului de țigară tremurau. Apoi scoase din sacoșă alimentele pe care i le cumpărase, deschise frigiderul, se Îngrozi de ce văzu și strigă: —Ce-i mizeria asta? Fima se justifică neconvingător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
caldă. Yael Îi spuse: Ești nebun, Efraim, lasă-le, oricum după prânz am să le pun În mașina de spălat vase. Dar nu o ascultă, ci Începu să le spele cu entuziasm și să Întindă detergentul pe tot blatul de marmură. — Mă calmează, spuse. Termin În cinci minute, cu condiția să vină puțină apă caldă. Vă scutesc cu plăcere de nevoia de-a porni mașina, vasele vor ieși și ele mult mai curate, iar Între timp vom mai vorbi puțin. Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
știe mai bine. Tati nu e supărat pe voi. M-am ridicat și am dat iar volumul mai tare. Când mi-am ridicat privirea, după câteva minute, fiicele mele stăteau în capul scărilor. Ochii lor erau ca niște bucățele de marmură, plini de neîncredere, iar gurițele ca niște fante înguste, strânse într-o expresie bănuitoare. Haideți, am spus, veniți să îmi țineți companie. Betsy cea aventuroasă făcu doar un pas ezitant. Abigail nu se lăsă păcălită și rămase pe loc. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
-i ceva la ureche. M-am oprit și am așteptat. Inima îmi bătea frenetic, eram sigur că se vedea de sub cămașă, sacou și palton. Se apropia acum. Îmi doream să își ridice privirea. Își ridică privirea de la podeaua zgâriată de marmură. Mi-am ținut răsuflarea. Se uită prin mine. Aș fi putut foarte bine să nu exist. Am rămas cu gura deschisă, dar nu am reușit să îi spun numele. Trecu de mine. M-am uitat la spatele său drept de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mâinile. Mi-am eliberat brațul drept. —Eu sunt Peter van Pels, l-am avertizat, în timp ce pumnul meu se îndrepta spre falca lui. Am simțit ceva tare și dur în stomac. Eu sunt Peter van Pels, i-am mărturisit podelei de marmură, când am luat contact cu ea. Cine naiba e Peter van Pels? l-am auzit pe unul dintre gardieni întrebând înainte să mă lovesc cu capul de suprafața dură. „Fusese bătut de SS și spunea că își jurase să răzbune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
este lectura una dintre acestea (s.m.Ă? Uneori îmi închipui, cel puțin, că, atunci când va sosi Judecata de Apoi și când marii cuceritori, oamenii legii și politicienii, vor veni să-și primească răsplata - coroanele, laurii, numele gravate pentru totdeauna în marmura nepieritoare -, Atotputernicul se va întoarce către Petru și va spune, nu fără o anume invidie, văzându-ne cum ne înfățișăm cu cărțile sub braț: Iată, aceștia nu au nevoie de nici o răsplată. Aici nu avem nimic să le dăm. Lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
lui onest. Ii făcea plăcere că Elena e frumoasă 214 prin diferență și era mândru că e soțul surorei celei regale. Către Mika-Le se simțea superior, nu-1 paraliza admirația și era totuși o soră, o parcelă care nu-1 înmărmurea din marmura superbă a acelei soții. Simțindu-se în largul lui către Mika-Le, i se părea poate că nu e strâmtorat nici cu Elena. Fu cel dinții care îi spuse Norica, și se deprinse să o vadă în birou, de unde Mika-Le nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
tot facă auzit, de peste o sută de ani. Simularea emot ´ iei Hârtia grea și lucioasă face ca volumul de versuri al lui Valentin Marica Aluviuni / Alluvia (ediție bilingvă româno-engleză, traducere de Virgil Stanciu, Dacia, Cluj-Napoca, 2001) să pară confecționat din marmură. Versurile sunt tipărite cu caractere gotice, ca inscripțiile sacre. Există și numeroase ilustrații. În plus, fiecare poem are alături traducerea lui în engleză, ca să poată fi citit de cât mai mulți locuitori ai planetei. Din nefericire, tot acest fast tipografic
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
așa ceva. Viziunea este, dimpotrivă, flagrant demodată. Poeta își alintă iubitul în văzul lumii, copleșindu-l cu drăgălășenii: „Iubitule, ascultă ce-ți spun: / tu ești un crin / și eu o margaretă, / ochii tăi sunt de smarald, / gura de rubin, / mâinile de marmură caldă“ etc. În plus, ea se alintă, vorbind peltic și punând la cale pozne pe care le consideră înduioșătoare: „O să mă strecor într-o zi/ ca un hoț / să-ți răsfoiesc gândurile, / să-ți citesc inima, cuvânt cu cuvânt. /... Până la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
usturau, respirație subțire, durere la inimă, minte Înlemnită și - o! - o golire temporară de spirit. Ca ecranul de televizor din hol, alb și gri, bâzâind fără imagine. Între cap și pernă, fusese intercalat un dreptunghi tare, cartonul cu model de marmură al unui caiet, verde ca marea. O bucată de hârtie era atașată cu scotch. Trăgând-o la lumină, plimbând-o aproape de ochi, și cu buze ce silabiseau mut, amar, se forță să citească literele separate. Biletul era de la S (ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Un om de cultură fizică (tenis, ridicat greutăți). Înalt, din California, dinți minunați. În casa lui existau aparate de gimnastică. Angela descrise planul Înclinat pentru abdomene, cu legături pentru picioare, bara de oțel din ușă pentru ridicări. Și mobila de marmură rece, cu metal cromat, benzile de piele și șezlongurile ofițerești britanice, objets d’art op și pop, lumina indirectă și prevalența oglinzilor. Horricker era frumos. Sammler era de acord. Vesel, oarecum necopt Încă, Horricker era probabil lăsat de la natură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ușor chinul spiritual pe care trebuie să vi-l fi provocat. La femei sentimentul cel mai ascuțit al faptei rele pare a fi Într-un loc diferit. Caietul șade În fața mea chiar În acest moment. Este din carton verde ca marmura, iar cerneala este maro și irizată, aproape ca bronzul. Pot fi găsit la orice oră a nopții la numărul de sub data de mai sus. Sluga dumneavoastră supusă, Artur Sammler — Margotte, spuse el, părăsind biroul. Stătea singură, mâncând În sufragerie, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
există alta mai bună. Wallace, prin urmare, avusese dreptate despre tatăl lui. Făcuse favoruri Mafiei. Făcuse anumite operații. Banii existau cu adevărat. Nu avea timp să se gândească la toate astea, Însă. Închise telefonul și Întorcându-se de la tejgheaua de marmură descoperi că doctorul Cosbie Îl aștepta. Fostul fotbalist de succes cu halatul lui alb strângea din buze. Fața golită de sânge și ochii de un albastru impersonal erau antrenați să transmită mesaje de chirurg. Mesajul era clar. Se terminase. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sufletul lui Îl copleșea. Încălecă. Pipăi mânerul buzduganului din dreapta șeii. Se asigură că are spada la centură. Calul fornăi, lovind pământul cu copita dreaptă din față. Se uită spre fratele lui. Chipul lui Ștefănel era de nerecunoscut. Alb. Inexpresiv. De marmură. Marmura morții. Departe, În locul unde se afla voievodul, se vedea cu greu o mantie albă. Tatăl lor. Trupele intrau În noul dispozitiv. * Voievodul privi cu Îngrijorare umărul drept al lui Cosmin Oană. În mod vizibil, căpitanul avea dureri. Ajunsese până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui Îl copleșea. Încălecă. Pipăi mânerul buzduganului din dreapta șeii. Se asigură că are spada la centură. Calul fornăi, lovind pământul cu copita dreaptă din față. Se uită spre fratele lui. Chipul lui Ștefănel era de nerecunoscut. Alb. Inexpresiv. De marmură. Marmura morții. Departe, În locul unde se afla voievodul, se vedea cu greu o mantie albă. Tatăl lor. Trupele intrau În noul dispozitiv. * Voievodul privi cu Îngrijorare umărul drept al lui Cosmin Oană. În mod vizibil, căpitanul avea dureri. Ajunsese până acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
castanii și cu ochii albaștri ca ai tatălui său. Nu am remarcat nimic din trăsăturile contesei Frassetti. Alessandro Îi semăna, fizic, mamei sale. Stefano, nu. Pe fața lui nu se putea desluși nici o emoție. Era un fel de chip de marmură, așa cum sunt statuetele care ne vin din Îndepărtatul Orient, pe Drumul Mătăsii. Căpitanul Oană a ridicat spada cu mâna dreaptă, pe care știam că n-o poate mișca. A dat un ordin pe care nu l-am auzit. Dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]