5,217 matches
-
paraliza. Pedipalpi sunt alcătuiți din 6 articole. Articolul bazal, situate lângă orificiul bucal, posedă proeminențe care reprezintă plăcile chitinoase zimțate utilizate pentru a fărâmița hrana, numite coxe sau maxile. Pedipalpii au funcție tactilă, iar la masculi și de organ copulator. Masculii au organe filiere speciale în apropierea orificiului genital. Membrele locomotoare sunt formate din 7 articole, ultimul articol se termină cu gheare. Aceste gheare sunt folosite la deplasare pe suprafețe verticale. Opistosoma este acoperită cu o chitină mai subțire. Pe parte
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
esofag; intestin mediu, în care are loc absorbția; rect dilatat, în care se deschid tuburile lui Malpighi și anus. Excreția se realizează prin 1 - 2 perechi de tuburile lui Malpighi, puternic ramificate. Unele specii de tarantula manifestă un dimorfism pronunațat. Masculii tind să fie mai mici (în special mărimea opistosomei). Masculii maturi pot avea cârlige tibiale pe picioarele din față, care sunt folosite pentru a restrânge colții femelei în timpul acopulației. Ei se maturizează mai devreme decât femelele. Când se întâlnesc, atât
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
în care se deschid tuburile lui Malpighi și anus. Excreția se realizează prin 1 - 2 perechi de tuburile lui Malpighi, puternic ramificate. Unele specii de tarantula manifestă un dimorfism pronunațat. Masculii tind să fie mai mici (în special mărimea opistosomei). Masculii maturi pot avea cârlige tibiale pe picioarele din față, care sunt folosite pentru a restrânge colții femelei în timpul acopulației. Ei se maturizează mai devreme decât femelele. Când se întâlnesc, atât femela cât și masculul execută un ritual, cu scopul de
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
mai mici (în special mărimea opistosomei). Masculii maturi pot avea cârlige tibiale pe picioarele din față, care sunt folosite pentru a restrânge colții femelei în timpul acopulației. Ei se maturizează mai devreme decât femelele. Când se întâlnesc, atât femela cât și masculul execută un ritual, cu scopul de a afla dacă aparțin uneia și aceleiași specii. Acuplația este aceeași ca și la majoritatea păianjenilor. Deși femelele pot avea un comportament agresiv, după împerechere, masculii rareori devine o masă. Femelele depun în jur
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
femelele. Când se întâlnesc, atât femela cât și masculul execută un ritual, cu scopul de a afla dacă aparțin uneia și aceleiași specii. Acuplația este aceeași ca și la majoritatea păianjenilor. Deși femelele pot avea un comportament agresiv, după împerechere, masculii rareori devine o masă. Femelele depun în jur 50 - 2000 ouă, în funcție de specie, într-un cocon de mătase . Coconul este păzit timp de 6 - 7 săptămâni. În acest timp, femela va rămâne în apropiere de sacul cu ouă și devine
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
este o familie de păianjeni din subordinul Mygalomorphae. Se deosebesc prin chelicerele masive. Masculii au o colorație vie, femele sunt de culoare roșie sau brună. Păianjenii (numiți și tarantule atipice) construiesc vizuini cu o adâncime de cca 8 cm. Pereții sunt tapetați cu mătase care continuă, în formă de tub, deasupra vizuinii până la înălțimea
Atypidae () [Corola-website/Science/318410_a_319739]
-
el se repezește spre victimă și o aduce în vizuină. În cază de pericol se retrage sau atacă inamicul cu chelicerele puternice. Dimorfismul sexual este evidențiat în dimensiunle corpului. Femelele genului "Atypus" au o lungime de 7 - 21 mm, iar masculii 12 mm; femelele gen. "Calommata" au 23 - 30 mm, masculii aproximativ 7 mm. Toamna, în perioada împerecherii, masculii părăsesc vizuinele în căutarea femelei. După acuplație, masculul și femele trăiesc împreună câteva luni, până la moarte mascului. Apoi, femela se hrănește cu
Atypidae () [Corola-website/Science/318410_a_319739]
-
În cază de pericol se retrage sau atacă inamicul cu chelicerele puternice. Dimorfismul sexual este evidențiat în dimensiunle corpului. Femelele genului "Atypus" au o lungime de 7 - 21 mm, iar masculii 12 mm; femelele gen. "Calommata" au 23 - 30 mm, masculii aproximativ 7 mm. Toamna, în perioada împerecherii, masculii părăsesc vizuinele în căutarea femelei. După acuplație, masculul și femele trăiesc împreună câteva luni, până la moarte mascului. Apoi, femela se hrănește cu trupul mascului. Femela depune coconul cu ouă în vizuină. Peste
Atypidae () [Corola-website/Science/318410_a_319739]
-
inamicul cu chelicerele puternice. Dimorfismul sexual este evidențiat în dimensiunle corpului. Femelele genului "Atypus" au o lungime de 7 - 21 mm, iar masculii 12 mm; femelele gen. "Calommata" au 23 - 30 mm, masculii aproximativ 7 mm. Toamna, în perioada împerecherii, masculii părăsesc vizuinele în căutarea femelei. După acuplație, masculul și femele trăiesc împreună câteva luni, până la moarte mascului. Apoi, femela se hrănește cu trupul mascului. Femela depune coconul cu ouă în vizuină. Peste un an de la eclozare, juvenilii ajung la dimensiunele
Atypidae () [Corola-website/Science/318410_a_319739]
-
în dimensiunle corpului. Femelele genului "Atypus" au o lungime de 7 - 21 mm, iar masculii 12 mm; femelele gen. "Calommata" au 23 - 30 mm, masculii aproximativ 7 mm. Toamna, în perioada împerecherii, masculii părăsesc vizuinele în căutarea femelei. După acuplație, masculul și femele trăiesc împreună câteva luni, până la moarte mascului. Apoi, femela se hrănește cu trupul mascului. Femela depune coconul cu ouă în vizuină. Peste un an de la eclozare, juvenilii ajung la dimensiunele adulților, iar peste patru ani devin maturi sexual
Atypidae () [Corola-website/Science/318410_a_319739]
-
care apare la multe alte păsări, lipsește la această specie migratoare. Descrisă prima dată în 1773, găinușa de stepă este de talie mijlocie măsurând dimensiuni între 30 și 40 cm, cu o greutate variind între 250 și 300 de grame. Masculii au penajul mai deschis, iar capul și pieptul sunt dungate, cu dungi alternative, mai dechise și mai întunecate. trăiește în cârduri în regiunile de stepă și semideșert din Asia Centrală pânâ în nord-estul Chinei. În timpul invaziei (circa 10.000 de păsări
Găinușa de stepă () [Corola-website/Science/320489_a_321818]
-
la monogononte este format dintr-un un singur ovar sincițial și un vitelariu (germovitelariu) alcătuit din ovogonii degenerate, care se continuă cu un oviduct ce se deschide în cloacă, înaintea orificiului excretor; bdeloidele au germovitelariu pereche și un oviduct comun. Masculii nu se cunosc la bdeloide, la monogononte masculii sunt pigmei și au un singur testicul, un conduct spermatic, un gonopor și un cir sau penis. La seisonide masculii și femelele sunt aproape identici, gonadele sunt perechi la masculi și la
Rotifera () [Corola-website/Science/317912_a_319241]
-
ovar sincițial și un vitelariu (germovitelariu) alcătuit din ovogonii degenerate, care se continuă cu un oviduct ce se deschide în cloacă, înaintea orificiului excretor; bdeloidele au germovitelariu pereche și un oviduct comun. Masculii nu se cunosc la bdeloide, la monogononte masculii sunt pigmei și au un singur testicul, un conduct spermatic, un gonopor și un cir sau penis. La seisonide masculii și femelele sunt aproape identici, gonadele sunt perechi la masculi și la femele; ovarele sunt lipsite de vitelariu. Fecundația se
Rotifera () [Corola-website/Science/317912_a_319241]
-
cloacă, înaintea orificiului excretor; bdeloidele au germovitelariu pereche și un oviduct comun. Masculii nu se cunosc la bdeloide, la monogononte masculii sunt pigmei și au un singur testicul, un conduct spermatic, un gonopor și un cir sau penis. La seisonide masculii și femelele sunt aproape identici, gonadele sunt perechi la masculi și la femele; ovarele sunt lipsite de vitelariu. Fecundația se face prin impregnare hipodermică: penisul înțeapă corpul femelei într-un punct oarecare, injectând sperma în pseudocel. Rotiferele au o durată
Rotifera () [Corola-website/Science/317912_a_319241]
-
oviduct comun. Masculii nu se cunosc la bdeloide, la monogononte masculii sunt pigmei și au un singur testicul, un conduct spermatic, un gonopor și un cir sau penis. La seisonide masculii și femelele sunt aproape identici, gonadele sunt perechi la masculi și la femele; ovarele sunt lipsite de vitelariu. Fecundația se face prin impregnare hipodermică: penisul înțeapă corpul femelei într-un punct oarecare, injectând sperma în pseudocel. Rotiferele au o durată de viață scurta, de 2-3 săptămâni. În perioada caldă a
Rotifera () [Corola-website/Science/317912_a_319241]
-
În perioada caldă a anului se dezvoltă mai multe generații succesive. Iarna sau în timpul secetei rezistă sub formă de ouă. Din astfel de ouă, numite ouă durabile, ies primăvara numai femele, care se înmulțesc toată vara partenogenetic, adică fără prezența masculilor. Când condițiile de mediu se schimbă, în special când temperatura apei ajunge maximă, ceea ce se întâmplă de obicei vara, tot partenogenetic apar și masculii care se împerechează imediat cu femelele generației care le-au dat naștere. Ouăle rezultate în urma fecundării
Rotifera () [Corola-website/Science/317912_a_319241]
-
numite ouă durabile, ies primăvara numai femele, care se înmulțesc toată vara partenogenetic, adică fără prezența masculilor. Când condițiile de mediu se schimbă, în special când temperatura apei ajunge maximă, ceea ce se întâmplă de obicei vara, tot partenogenetic apar și masculii care se împerechează imediat cu femelele generației care le-au dat naștere. Ouăle rezultate în urma fecundării rezistă peste iarnă, din ele se dezvoltă o nouă generație de femele în primăvara următoare. Hrana rotiferelor constă din microorganisme vegetale sau animale, care
Rotifera () [Corola-website/Science/317912_a_319241]
-
de companie, pentru că sunt destul de receptivi la dresajul de maniere și au un nivel de activitate redus. În România rasa a pătruns mai exact în anul 1991, atunci când canisa Chaitan Legend Chow, a importat la acea vreme, din Rusia, un mascul negru. Canise serioase de Chow Chow sunt puține în România, dintre acestea putând fi enumerate doar patru: Chaitan Legend Chow, Monasim de România, Majestic Sandial și God Stones.
Chow chow () [Corola-website/Science/317970_a_319299]
-
o lungime între 50 - 70 cm, în cazuri de excepție putând atinge lungimea de 90 de cm. Cele mai mari exemplare au fost întâlnite în Europa de nord, Finlanda (94 cm), Suedia (104 cm). Femela este mult mai mare ca masculul care nu depășește de regulă lungimea de 60 cm. Coada însă, raportată la lungimea corpului, este mai lungă la mascul. Greutatea viperelor este între 100 - 200 g, femelele fecundate pot atinge 300 de grame. Capul viperei este teșit, botul rotunjit
Vipera berus () [Corola-website/Science/317989_a_319318]
-
exemplare au fost întâlnite în Europa de nord, Finlanda (94 cm), Suedia (104 cm). Femela este mult mai mare ca masculul care nu depășește de regulă lungimea de 60 cm. Coada însă, raportată la lungimea corpului, este mai lungă la mascul. Greutatea viperelor este între 100 - 200 g, femelele fecundate pot atinge 300 de grame. Capul viperei este teșit, botul rotunjit, partea dorsală fiind ovală, la baza maxilarelor este mai lat aici găsindu-se glanda cu venin. Ca toate reptilele necesită
Vipera berus () [Corola-website/Science/317989_a_319318]
-
temperaturii corporale. Culoarea viperelor din această specie este variată, de la o culoare cenușie-argintie la galben, roșiatic, cenușiu brun, până la negru (întâlnite în peșteri la vipere în Alpi). Vipere cu nuanțe de culoare mai închisă se întâlnesc în regiunile mai reci. Masculii au culori mai variate, cu un contrast mai evident a dungii dorsale în formă de zigzag de culoare mai închisă, decât femelele, care în general au culoare brună. Pe cap șerpii pot să aibă un desen de culoare mai închisă
Vipera berus () [Corola-website/Science/317989_a_319318]
-
fulgerător, animalele mari sau omul numai când se simte amenințată și se apără. În perioada de iarnă hibernează în funcție de latitudea unde se află între 4 - 8 luni. În Germania de exemplu este activă în general între lunile aprilie și octombrie, masculii devin activi mai repede ca femelele cu ca. 2 săptămâni. Hrana viperelor constă din mamifere mici ("Muridae"), rozătoare ("Microtus agrestis"; "Clethrionomys glareolus"), șopârle ("Lacertidae"), broaște ("Rana temporaria"; "Rana arvalis"). Pe care le pândesc și le mușcă injectând veninul care va
Vipera berus () [Corola-website/Science/317989_a_319318]
-
rozătoare ("Microtus agrestis"; "Clethrionomys glareolus"), șopârle ("Lacertidae"), broaște ("Rana temporaria"; "Rana arvalis"). Pe care le pândesc și le mușcă injectând veninul care va paraliza prada. Perioada de reproducere a lor are loc primăvara în aprilie - mai, având loc lupte între masculi. Vipera berus este ovovivipar, cea ce înseamnă că femela clocește ouăle în corp, puii eclozionați părăsind corpul mamei în lunile august - octombrie. Prima năpârlire urmează la scurt timp după naștere, după care șerpii devin activi. Viperele sunt apte de reproducție
Vipera berus () [Corola-website/Science/317989_a_319318]
-
Prima năpârlire urmează la scurt timp după naștere, după care șerpii devin activi. Viperele sunt apte de reproducție la vârsta de 3 - 4 ani, puii având cca 16 cm lungime. De regula femelele nasc serii: sau doar femele, sau doar masculi, sexul puilor fiind definit de mai mulți factori, precum temperatura la care sta femela în perioada de gestatie. Dușmanii naturali ai acesor vipere sunt păsările răpitoare ("Buteo buteo"; "Circus pygargus"; "Circus aeruginosus"; "Milvus migrans"; "Aquila clanga"; "Aquila pomarina" și "Circaetus
Vipera berus () [Corola-website/Science/317989_a_319318]
-
se pot dovedi prea energici și entuziaști în joaca lor cu aceștia, putând să-i rănească. Sunt foarte dedicați și muncitori când li se încredințează o sarcină de lucru, sunt autoritari și dominanți în relația cu alte animale, în special masculii. Este foarte vigilent în relația cu persoanele străine, rămânând mereu reticent față de străini. Are un puternic simț al teritorialității. Uneori poate da dovadă de agresivitate, de aceea trebuie educat și socializat de timpuriu, pentru ca aceste tendințe să fie reprimate și
Schnauzer uriaș () [Corola-website/Science/323466_a_324795]