5,675 matches
-
au articulat atât de bine demonstrația încât cei ce au mai abordat subiectul nu s-au putut ralia cu fermitate de partea unuia sau a celuilalt. Au urmat alte studii despre cântecele bătrânești: Considerații critice asupra genezei și răspândirii baladei Meșterului Manole în Balcani; Cântecul nunului. Din perspectiva originii, genezei și funcției sale. Contribuție comparatistă la studiul epicii populare în versuri; Asupra originii și genezei unor balade populare sud-est europene având ca subiect fapte extraordinare, toate apărute în publicații periodice. Prin
CARAMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
beschreven en taegelicht door, Haarlem, [1886]; Schmitz (Maximilian), Carmen Sylva (Königin Elisabeth von Rumänien) und ihre Werke, Berlin, 1889; E. Sergy, Carmen Sylva Elisabeth, Paris, 1890; Blanche Roosevelt, Elisabeth of Roumania. Londra, 1891; Barbu Delavrancea, Carmen Sylva, Neagoe Basarab și Meșterul Manole. Carmen Sylva și românii, București, 1892; Benno Diederich, Carmen Sylva (Königin Elisabeth von Rumänien), Leipzig, 1893; Alex. P. Vojen, Carmen Sylva, Arad, 1904; Georges Bengesco, Carmen Sylva (Sa Majesté La Reine Elisabeth de Roumanie). Bibliographie et ses oeuvres, Bruxelles
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
în toate domeniile artei, făcând aproape risipă de varii cunoștințe, convinge mai puțin cu volumul Pygmanolion (1982), apelând din titlu la un joc de cuvinte care are ca punct de plecare numele a două mituri supuse analizei comparative: Pygmalion și Meșterul Manole. Asociațiile par pe alocuri forțate și servind numai în parte argumentația. Volumele Pentru contra (1991) și Râsete în Parlament (1994) relevă, primul, un îndemânatic versificator, autor de spumoase cronici rimate și de poezii ocazionale, nu o dată cu substrat satiric, al
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
3 mai, Metamorfoza și poezie de Ion Oana; 14 mai, Un mare romancier - Hortensia Papadat-Bengescu de Ion Negoițescu; 17 mai, Teatrul lui Lucian Blaga de Petre Hossu; 21 mai, Bovarismul lui Flaubert de I. D. Sarbu. Numeroase reviste („Revista Fundațiilor Regale”, „Meșterul Manole”, „Universul literar” ș.a.), recunoscând valoarea scrierilor studenților membri ai Cercului, vor solicita textele și le vor publica în paginile lor. Vor fi oferite, de către rectorat și decanatele universitare, numeroase premii creațiilor literare realizate sub auspiciile Cercului. P.D.
CERCUL LITERAR „OCTAVIAN GOGA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286170_a_287499]
-
atestă nebănuite aptitudini dramaturgice. Volumul este alcătuit din trilogia dedicată lui Eminescu, Steaua singurătății, ale cărei piese componente sunt Fuga sau Lada de zestre, Încotro, dragul meu rătăcitor? și La capătul pustiului, precum și din piesele Fântâna din lacrimă (unde mitul Meșterului Manole este reinterpretat: nu Ana cu pruncul nenăscut vor fi sacrificați, ci Manole) și Dumnezeu umblă pe jos (o frumoasă poveste de dragoste între Brâncuși și Domnișoara Pogany). SCRIERI: Agora, București, 1969; Orientalia, Cluj, 1970; Fiul, Iași, 1972; Semnul unei
CHIRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
divinității; când, în cele din urmă, căutarea își află împlinirea în chiar sufletul său, intervine neputința ființei de a suporta atâta adevăr (Trup sfânt). Alteori, se pleacă de la motivele baladelor populare, ca în Legendă, unde se face aluzie la drama Meșterului Manole, apropiată de condiția stihuitorului care clădește „din flori și fărâme” ce se năruie întruna. Concomitent, C. folosește ritmul și rima specifice poeziei populare (Umbre de baladă, Singuraticul pom). Domină cuvinte precum „duh”, „tăcere”, „fum”, „ceață”, sugerând o lume greu
CHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
revista „Frize” (1934-1935), în care îi apar o serie de proze scurte. Va continua cu același gen de colaborări, dar, mai ales, cu articole, recenzii și eseuri critice și la alte periodice („Brașovul literar”, „Jurnalul literar”, „Însemnări ieșene”, „Lanuri”, „Litere”, „Meșterul Manole”, „Porunca vremii”, „Sfarmă-Piatră”, „Vremea”, „Tribuna literară”, „Pământul”, „Tribuna Transilvaniei”, „Universul literar”, „Viața” ș.a.), unde mai semna uneori și cu pseudonimele Melania Chirnoagă, Emanoil Radian sau Teodor Chiru. A publicat volumul de nuvele Carte de dragoste (1935), romanul Logodna (1940
CHIRNOAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286212_a_287541]
-
numeroase traduceri din diverse literaturi, transpuse în românește de redactorul Frédéric Damé, care este și proprietarul acestei gazete ce continuă publicația omonimă din 1882-1884 și 1890-1891. Așa, de pildă, se publică în foileton romanele Copilă fără noroc de Jules Mary, Meșter în crimă de O. Ottolenghi, Răsplata urei de Georges Ohnet, urmate de numeroase nuvele de Maupassant, H. Sudermann, Matilde Serao, Estera de Suze, Maurice Level, J. Rosny, Henry Hirsch, Jean Cadrat, F. Duquesnel ș.a. Numai sectorul de poezie este ilustrat
CIMPOIUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286229_a_287558]
-
totul se interiorizează, devenind peisaj sufletesc. Plopii de cronică, componentă independentă în ansamblul volumului, este o evocare a Tețcanilor lui George Enescu. Descripția transpune acum o geografie imaginară cu ecou de letopiseț, iar legenda capătă înțelesuri noi în grupajul închinat Meșterului Manole. Formal, poezia lui C. continuă să evolueze spre o severitate geometrică în Infranord (1981). Ciclul Înveșmântarea cu țărmul este un ecran, ce se vrea neutru, al zbuciumului sufletesc întru recuperarea purității mereu visate. Motivul, abia enunțat, devine temei pentru
CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286242_a_287571]
-
dezvoltat ca teză de doctorat și publicat în 1979: Motivul creației în literatura română. Colaborează la „Analele Universității din București”, „Revista de folclor”, „Limbă și literatură” ș.a. C. cercetează pentru întâia dată în mod sistematic valorificarea mitului jertfei creatoare (motivul „Meșterul Manole”) în literatura scrisă, identificându-l în peste trei sute de texte inspirate de balada populară. O primă etapă (1845-1920) se caracterizează prin „pastișe facile”, o a doua (1920-1945), care se dovedește și cea mai importantă valoric, explorează și interpretează dimensiunile
CIOMPEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286264_a_287593]
-
la raportul antume-postume. SCRIERI: Motivul creației în literatura română, București, 1979. Antologii: Mihai Eminescu interpretat de..., I-III, pref. edit., București, 1983-1990. Repere bibliografice: Nicolae Ciobanu, Mitul creației, LCF, 1979, 20; Dumitru Micu, Motivul creației, LL, 1979, 3; V. Fanache, Meșterul Manole, contemporanul nostru, ST, 1979, 11; Laurențiu Ulici, Mitul creației, RL, 1980, 32; Alex. Ștefănescu, Întoarcerea la text, RL, 1991, 3. N.M.
CIOMPEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286264_a_287593]
-
dovedește receptivitate față de reliefurile marcante ale unui moment artistic. Astfel, în anii ’20 publică tălmăciri din Tudor Arghezi, G. Bacovia, Nichifor Crainic, Adrian Maniu, Ion Pillat ș.a.; transpune (împreună cu Hortensia Mateescu), pentru eventuale prezentări pe scene germane, piesele Tulburarea apelor, Meșterul Manole și Daria ale lui Lucian Blaga, prieten și coleg în serviciul diplomației române. Se orientează spre fizionomiile artistice și operele reprezentative, dând dovadă de gust estetic, de siguranță în alegere. În perioada regimului de „democrație populară”, vădește însă și
CISEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286277_a_287606]
-
sentimentului frust se face însă dintr-o perspectivă intelectualizată, în care situațiile cotidiene sunt transfigurate printr-un joc metaforic savant, împins uneori până la supraabundență. Prima carte, Un șir de zile (1966), ilustrează nostalgia umbroasă a originilor (Amurg la Agapia Veche, Meșteri în ploaie), laolaltă cu bucuria reamintirii, în versuri ludice, a jocurilor copilăriei (Săritură-ntr-un picior) și cu elogiul vieții simple, în acord cu ritmurile naturale (Țapinarii). De cealaltă parte, influența livrescului apare, în finalul culegerii, în versuri care celebrează
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
lui I. L. Caragiale. În 1966, pe parcursul a două luni, predă la Viena un curs de artă scenică, la Seminarul „Max Reinhardt”. A mai fost, în ultima parte a vieții, director al Teatrului Dramatic din Brașov, care acum îi poartă numele. „Meșterul”, „Patronul”, „Stăpânul”, „Decanul”, cum i se spunea în lumea teatrului, a fost un animator de cursă lungă. A descoperit și a lansat interpreți (Gr. Vasiliu Birlic, Marcel Anghelescu, Radu Beligan ș.a.), a încurajat și a promovat dramaturgi (Tudor Mușatescu, Mircea
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
crescători de vite, trăind lângă tâmpla verde a codrilor un timp ce se măsura nu cu minutul și secunda, ci cu marile diviziuni ale anotimpurilor de care depindeau muncile specifice agriculturii și păstoritului, românii și-au selecționat în timp, prin intermediul meșterilor creatori de frumos (oameni simpli, înzestrați cu talent și spirit de observație, proveniți în cea mai mare parte din rândurile păturilor mici și mijlocii ale societății medievale), repertoriul de forme și de modele potrivit preferințelor afective, gustului lor pentru frumos
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ale tinerei. Dar să nu ne grăbim, ar fi păcat... Biruința are, în pofida perfecțiunii sale fizice, un neajuns: este sterilă. Hameleonul, ființă lipsită de sânge, care se hrănește cu aer, este și el devitalizat, deci tot steril. Vraja Apariului, mare meșter în ale farmecelor, o leagă pe juna nubilă, ca în Tristan și Isolda, de grotescul târâtor: În scurt, pe Biruință dragostele o biruiră, și Diana Afroditis a să face priimi"48. Doar că, știe bine versatul vrăjitor, există un singur
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
figuri animaliere în ornamentica unor biserici și mânăstiri precum cele din Vieroș, Golești, Mărgineni, Colțea, Horez, punându-le în legătură cu descrierea lor în variantele Fiziologului care au circulat în spațiul românesc; concluzia este de bun-simț: "... mai toți contemporanii străbunilor noștri, ctitori, meșteri și credincioși, desprindeau fără sforțare înțelesul simbolic ce se cuprindea în reprezentările care aveau o dublă misiune, aceea de a împodobi și aceea de a fi un îndemn spre viața spirituală". Într-un singur loc nu pot fi de acord
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
figuri animaliere în ornamentica unor biserici și mânăstiri precum cele din Vieroș, Golești, Mărgineni, Colțea, Horez, punându-le în legătură cu descrierea lor în variantele Fiziologului care au circulat în spațiul românesc; concluzia este de bun-simț: "... mai toți contemporanii străbunilor noștri, ctitori, meșteri și credincioși, desprindeau fără sforțare înțelesul simbolic ce se cuprindea în reprezentările care aveau o dublă misiune, aceea de a împodobi și aceea de a fi un îndemn spre viața spirituală". Într-un singur loc nu pot fi de acord
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
respectul pământului și a omului. Plecatul, și el un fel de voievod al locurilor, stăpânul pământurilor din zonă, „coconul" era adesea nașul mai a tuturor celor care îl conduceau la locul de veci. Biserica era clădită tot de dânsul cu meșteri străini ori cu stăruința localnicilor, care și ei se aciuaseră în vale sau pe la strașina dealurilor, feriți de bătaia vânturilor și de zloata timpurilor neprielnice, zidindu-și bordeiele în margine de pădure, din care vor mușca încet, încet bucățelele din
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
domnească de pe întreg botul dealului ce domina orașul, modul cum era asigurată apărarea ei, relațiile comerciale stabilite în acea vreme cu vecinii dar și cu târgurile din interior sunt dovezi ale progresului. Curtea de la Vaslui arăta și existența și îndemânarea meșterilor localipietrari, lemnari, zidari, dar și hărnicia agricultorilor care asigurau hrană locuitorilor târgului. Târgul Vaslui, în afară de ocolul ascultător la interior, dispunea de întinse suprafețe agricole, de iazuri, de mori și prisăci: „prisaca lui Fertea în hotarul târgului Vaslui și un loc
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
său, încât mai încoace de Ghica decapitatul nu se mai pomenește nimica despre o breaslă specială a străinilor". Educația breslașilor era o îndatorire care folosea tot consumatorilor. Maistrul avea sarcina să supravegheze dezvoltarea ucenicului pentru a ajunge calfă și apoi meșter. Atunci când ucenicul își termina învățătura și stagiul de calfă, maistrul avea obligația să-l ducă la adunarea breslei „ca să fie cercetat" și după „examenul" de admitere era înscris în catastih. Exista ideea că „fieștecare trebuie să se poată hrăni cu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
prețul, ca „fiecare să poată cumpăra după puterile sale", fără ca unul să „plătească mai puțin decât altul", toți maiștrii aveau obligația „să dea aceleași salarii calfelor". Era interzis să se „smonească mușteriii altui maistru", și de aceea calfa care ieșea meșter nu-și putea deschide atelier în apropierea fostului său stăpân. Firește, breslele au avut un caracter rutinar. În toate hrisoavele se poruncea să „se lucreze după obiceiu" și se prescria forma și materialul obiectelor în mod precis. Nici un produs al
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
naționale închise, să permită și străinilor să intre în ele, uneori străinii înlocuind meseriașii autohtoni, se surpă însăși temelia existenței breslelor, dar se introduce noul spirit capitalist. Raportul dintre meseriaș și consumator se schimbă, calfa nu mai lucrează doar pentru meșterul său și nici meșterul pentru un cerc restrâns de consumatori. La sfârșitul veacului al XVIII-lea negustorii dau de lucru la meseriași, iar de la începutul secolului al XIXlea meseriașii se înmulțesc, mahalalele au meșterii „la casele lor", care lucrează pentru
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și străinilor să intre în ele, uneori străinii înlocuind meseriașii autohtoni, se surpă însăși temelia existenței breslelor, dar se introduce noul spirit capitalist. Raportul dintre meseriaș și consumator se schimbă, calfa nu mai lucrează doar pentru meșterul său și nici meșterul pentru un cerc restrâns de consumatori. La sfârșitul veacului al XVIII-lea negustorii dau de lucru la meseriași, iar de la începutul secolului al XIXlea meseriașii se înmulțesc, mahalalele au meșterii „la casele lor", care lucrează pentru negustorii locali dar și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în limba română pentru „stâlpitul și alesul hotarului", punând semne, hotărând că „acel sat ce se cheamă Broscenii cu mori și cu tot venitul să fie a Sfintei Episcopii". Domnul Alexandru, la cererea episcopului Mitrofan, la 29 decembrie, confirmă scutirea meșterilor ce erau dați în serviciul Episcopiei, dând ordin deșugubinarilor să nu se amestece la satele episcopiei, respectând „cărțile Domnilor de mai înainte". Dregătorilor de Huși și Stănilești li se dădea ordin „a lăsa în pace satele Episcopiei, cum au fost
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]