4,697 matches
-
de „promisiuni” obscure. Cu prietena mea Hedi Fried la centrul unde se adună toți supraviețuitorii lagărelor de concentrare, ea însăși, cu sora ei, Lavinia, născute la Sighet, sunt supraviețuitoare de la Auschwitz. Fețe de melancolie, adâncite într-un fel de totală melancolie. Pe brațele lor subțiri se văd numerele albastre tatuate de istoria necruțătoare. Bărbații îmi fac complimente, și femeile mă invită la ele acasă, toți emană o căldură autentică, ce lipsește altor locuri unde se adună bătrânii care au dus o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
serviciul funebru, apoi la masa oferită generos. Erau toți vecinii de față, s-a vorbit mult despre Sigurd, care împreună cu Ebba au fost portarii casei noastre, îngerii păzitori, cei care ne spuneau bună ziua și bună seara, întrebându-ne de sănătate. Melancolia separării, dragostea mea pentru oamenii bătrâni, pentru timpul conținut în persoanele lor inefabile. Sunt atașată acum de toți - ca pasagerii unui vapor, care-l lasă pe fiecare la „portul său” sau la „steaua lui”. August A apărut în Lyrikvännen eseul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
bibliile în toate limbile pe care le cunoaște, hainele, vestele de catifea, cravatele de pastor, tot, tot! Mă miram, dar nu vroiam să-l supăr spunându-i că trebuie să coboare cu un bagaj ușor. M-am trezit brusc, cu melancolie - nu-mi aminteam dacă l-am îmbrățișat sau nu. Mai târziu, după o zi pierdută în bla, bla, bla, la Centrul de Presă, am aflat că minerii din România au făcut o nouă grevă. Se pare că foștii comuniști și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și furculițele care se transformaseră în aur și argint. René râdea și mă îmbrățișa plin de dragoste. Am simțit mirosul lui plăcut când m-am trezit, ca și cum el ar fi într-adevăr cu mine, comunicând căldura binefăcătoare a iubirii. Iulie Melancolie, paralizie a voinței de a scrie - moartea lui Lionel mi-a secătuit parcă entuziasmul creator. Atât de fragilă mă face iubirea pentru semenii mei. Oare ce iubesc eu la aceste ființe, pentru care m-aș arunca în foc numai ca să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
zi, aflând că e „exilat” chiar de colegii lui, din pricină că nu e „evreu”. NATO a bombardat posturile militare din jurul orașului Sarajevo. Masacru, sânge, deznădejde, întuneric. Șisoarele răsărind încă peste crime și suferințe, strălucitor. Septembrie A venit toamna. Plouă tot timpul. Melancolie. În curând va veni întunericul și cu el acea stare de imobilitate trezind însă voința de a nu mânca pâinea lenei și a încerca cu orice preț să mă țin vie în curentul timpului. Boni (Herlin) a venit foarte gânditor
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
farfurie! Am refuzat să mănânc, cerând o porție simplă de orez, mândră ca un samurai. Și acest „festin” mi se arătase în visul de la Stockholm. Beuvry e ca un oraș mic sau un sat pierdut într-un orizont plin de melancolia nordului. Mi-a plăcut că dragul de Cezar stătea mai mult în cameră, scriind și citind, refuzând să cânte balade unice, cu care ne-a vrăjit pe mine și pe Nichita în tinerețea noastră. E multă mândrie aristocratică în el
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lumea în care mă aflam. Oare călătoresc în căutarea iubirii, a lui René, în spațiul infinit al oniricului? Cum? Cu ce mijloc? Nu știu nimic. Există în mine o altă ființă, dincolo de cunoștințe și sentimente. Citesc din nou, cu extremă melancolie, ultimele scrisori ale lui René din anul greu, 1974. Mă răscolesc percepțiile trăirilor de atunci: primisem un refuz net din partea autorităților române. Mi s-a sugerat că nu voi pleca niciodată din țară. Chiar Nichita îi trimitea pe prietenii lui
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
totuși este luna mea cea mai frumoasă. Sub semnul zăpezii, sub semnul lui Victor, al Victoriei asupra negrelor sentimente ale tristeții din care mulți se înfruptă și rămân acolo. Un fel de bulimie pe care n-o accept niciodată. Accept melancolia, chiar nostalgia de a nu fi sigură de nimic, nici de iubire, sigură doar de acea iubire care nu cere nimic. Mă ridic sau încerc să mă ridic din toate tristețile, cu un efort al inimii, e un impuls ciudat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mort. Un fel de mesager din netimp, cu voce din timp, o comunicare infratemporală. Tonul era bun și căldura din cuvintele suedeze, cu o valoare uimitor de cognitivă, venind din neputința poetului de a nu putea să-și ascundă profunda melancolie și neglijența de a nu fi răspuns imediat, când mai era timp pentru cel care trimite scrisoarea și cel care o primește. Regele și regina erau de față, sclipind nu numai din diamante - o magie venind din tot ce se
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
viața și visele oamenilor neștiutori de proiectele din stele. A nins mult, și drumurile, dis-de-dimineață, au lucire de perle. Am visat busuioc înflorit, cu flori mici, albe. Îmi înfundam capul în frunze și flori, aspirând parfumul din tufele vii. Ce melancolie! Deși știu că viața nu e lucrul cel mai îngrozitor care există. Mă neliniștesc mereu pentru ce trebuie făcut. Pentru iubirea care dispare mereu. Exact ca la sfârșitul acelui an 1974, din scrisorile lui René, bănuind că anul 1975 va
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fețe de alienați care au ghicit deodată că totul în jurul lor e vanitate. Unii, ca mine, își ridică fața târziu, să cadă peste ea fulgii de zăpadă, deschid gura ca să primească pe limbă acel gust sălciu, dar bun, impregnat de melancolia copilăriei, când, plini de sete și foame, gustam veseli dintr-un bulgăre de zăpadă ca dintr-un măr. Ultima zi a anului. E alb peste tot. Am în mine parcă toate „zăpezile de altădată”. Zăpezi care s-au amestecat cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de anul nou a redactat un apel către cetățeni, prin care declara că, „ordinea morală, constituțională și națională este răsturnată În patria noastră”. Dacă Sturdza credea că legea minelor periclita morala și naționalitatea românilor, presa liberală, mai sentimentală, vorbea cu melancolie de „fluierul stricat al mașinei Înlocuind doina ciobanului!” În ședința din 7 februarie 1895 raportorul Gr. Tocilescu considera legea ca impusă prin Însăși firea lucrurilor: „voim să scoatem din fundul pământului avuțiile miniere; voim cu alte cuvinte să creăm industria
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
ceea ce denumim "limitele normalului". A fost un om al timpului său, un om genial. Unele din personajele sale constituie însă exemple cu valoare nosografică, mult înainte ca psihiatria să se fi conturat ca știință. Regele Lear este un bolnav de melancolie senilă, putând figura și astăzi ca observație psihiatrică. Ofelia este o adolescentă care se pierde, psihologic, în ceea ce denumim confuzia mentală reactivă. Nu lipsesc, în ambele cazuri, nuanțe clinice cunoscute astăzi doar de specialiști, dar intuite de genialul dramaturg într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
unul din idolii teatrului rus prin 1980-90. "Acest om se va sinucide", i-a spus Cehov lui Stanislavschi, după.plecarea actorului. Stanislavschi mărturisește că remarca l-a stupefiat. După moartea lui Cehov, artistul s-a sinucis, într-o criză de melancolie. Ceea ce astăzi ni se pare firesc (este vorba de un sindrom atunci necunoscut) era șocant în perioada menționată. (Și totuși, Anton Pavlovici, chemat să ocupe o catedră de psihiatrie la Moscova, a refuzat, neconsiderându-se competent...) * Nici Caragiale nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
constituie o mare absență. Pe la șase ani eram foarte preocupat de această absență pe care o raportam la bunicii mei, aflând că, dânșii fiind bătrâni, sunt cei mai periclitați de a deveni "absență". Mă mir acum de profunda durere, de melancolia care mă apuca, deseori, noaptea, gândind că se apropie moartea lor. (A survenit însă mult mai târziu, peste vreo patruzeci de ani). * Aveam deci un bagaj afectiv, o zestre de suflet, când mi s-a cumpărat tăblița și ghiozdanul pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pleacă nu știu pe unde... venind de nu știu unde întunericul, frunzele s-au așternut, tăcute, pe trotuare, s-au prefăcut într-un covor gros, roșu, cu largi pete aurii, cu miros de pământ umed; am hoinărit pe Strada Probei, pe Strada Melancoliei, pe Strada Calafatului... Acolo cânta, în urechea mea întristată, cânta un cântec Maria Tănase, un cântec de mahala: "Un țigan avea o casă, doi copii și o nevastă, nevasta era frumoasă, de-ți făcea lumină-n casă, Țiganul cam urâcios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lut amestecat cu frunze putrede. La Bucium, mai ales, sunt astfel de locuri ciudate, parcă nepământești, înecate în ceața de toamnă. Descopăr acolo, uneori, vestigiile anotimpului recent dispărut: un măr uscat, deshidratat, o nucă. Îmi place să rătăcesc, să aspir melancolia toamnei. Ascult ritmica picurare a ploii pe frunzele cafenii și îmi place să scormonesc frunzișul cu un băț, descoperind alune, un măr chircit, ghindă, într-o zi, o vulpe roșcată își ducea, vigilentă, puiul între dinți. Într-un loc, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Podul Iloaie, Târgu Frumos, Negrești... Târguri-orașe, aspirând la rangul de municipii... Dar, trebuie să mă explic: mă interesează acest oraș ca un prototip. Mizilul are specific un grad de tristețe care te îndeamnă direct la alcoolism cronic, un grad de melancolie intrinsecă, ireductibilă, care te îndeamnă la sinucidere, un grad de nostalgie care preface pe locuitorii săi în adevărați poeți. Tocmai din aceste motive Mizil și celelalte așezări de aceeași categorie sunt interesante ca o încercare de autoexperiment psihologic. * Cu ocazia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
îmi închipuiam, concepând copacul bonsai ca pe o ființă căreia i se interzice creșterea. Îmi închipuiam ce ar fi să fiu și eu introdus într-o cușcă, oprindu-mi-se și mie creșterea; plângeam cu lacrimi mari, mut, pierdut în melancolie, pe când cei mari se întrebau din ce cauză îmi apar mie din când în când astfel de crize de idioție; plângeam, solidar cu copăcelul torturat. Datorită eseului lui Fowles, Copacul, mi-am închipuit lunga viață de copac muiat de ploi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un strat alb, ca o dezinfecție generală, și se instalează imperiala zăpadă, o zăpadă "greșită", ca un decor fals. Nostalgic, pură nostalgie Nostalgia, cuvânt care și-a schimbat sensul (de la acela care figurează în DEX: 1. "sentiment de tristețe, de melancolie provocat de dorința de a revedea un loc iubit, de a retrăi un episod trecut" și 2. "dorința plină de regrete pentru ceva greu de realizat") nostalgia s-a fixat, aproape unanim, la înțelesul de dorință după "un anume trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cum urlă câinii la nenorociri... Am salvat doar cadranul, care fusese aruncat mai încolo de locul nenorocirii, într-o tufa de flori galbene, urâcioase. Am trăit atunci una din cele mai mari dureri sufletești ale copilăriei. Starea mea de bruscă melancolie s-a atenuat cu greu, zile întregi am trăit într-un automatism ciudat. Ceea ce mi s-a părut de necrezut a fost convingerea că evenimentul fusese o trădare, că nimeni nu a oprit nenorocirea; că Dumnezeu a fost înșelat, degradat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
toată ziua pe plaja foarte puțin populată de la Bugaz. Căscam gura cu nesaț la sosirea și plecarea vapoarelor, două-trei pe zi, din potrul mic un fel de jucărie a porturilor în localitatea Carolina. Singurătatea, imensa întindere de ape și cer, melancolia portului, despre care Radu Tudoran avea să scrie fermecătorul său roman "Un port la răsărit", mă linișteau, îmi vindecau melancolia și dezamăgirea, decepția se atenua. Aveam acum energia necesară acțiunii. Spre seară, peisajul era sublim. Se vedeau, într-o parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
zi, din potrul mic un fel de jucărie a porturilor în localitatea Carolina. Singurătatea, imensa întindere de ape și cer, melancolia portului, despre care Radu Tudoran avea să scrie fermecătorul său roman "Un port la răsărit", mă linișteau, îmi vindecau melancolia și dezamăgirea, decepția se atenua. Aveam acum energia necesară acțiunii. Spre seară, peisajul era sublim. Se vedeau, într-o parte, valurile line ale limanului Nistrului devenit un uriaș lac în care copiii localnici se aruncau ageri pescuind cu mâna niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
secolul al XVI-lea) prin care s-a încercat supunerea ei. Dar ce nu se poate în realitate, la țărm, se poate în vis, plutind, asta o știm deja. Restul e literatură, secondată, inevitabil pentru poveștile marine, de o prolifică melancolie.
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
XV) atunci când spune: „Omule, caută să placi Creatorului tău și fii liniștit: evaluează întreaga lume la prețul unui bănuț». Mâine vom celebra învierea glorioasă a lui Cristos: am să-mi amintesc de dumneavoastră la Sfânta Împărtășanie. Sunt lacrimi îndepărtate, temeri, melancolii! Natura noastră unită printr-o legătură eternă aceleiași divinități se înalță spre culmile cerești. De aceea, zăbovirea de a ne mai numi încă mizerabili ar suna nelegiuit. Dimpotrivă, omul este creatura pe care îngerii o invidiază, dacă ar putea să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]