4,510 matches
-
zgomotos romantică, conține totuși aptitudini realiste și în această privință citarea lui Prosper Merimée e legitimă. Dacă în aparență eroii sunt niște satanici, în fond ei aparțin speței clasice a recilor ademenitori de femei, analiști imperturbabili ai situațiilor. Cu o memorabilă ilustrație de epocă se deschide și nuvela O alergare de cai, cu acțiunea la Chișinău, loc de împerechere a luxului cosmopolit cu mizeria tartară. Prezentarea eroilor e nu se poate mai cromatică: "Un frumos landou de Viena venea înhămat de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pentru Behehe vei prăpădi și pre Mihoho." Cu Alexandru Lăpușneanu, Negruzzi a pus bazele unui romantism pozitiv, scutit de naive idealități. Eroii au un desen uimitor. Cu greu se poate închipui o sinteză mai perfectă de gesturi patetice, de cuvinte memorabile, de observație psihologică și sociologică. Lăpușneanu e un damnat romantic, osândit de Providență să verse sânge și să năzuie spre mântuire. Melancolia lui sangvinară e colorată cu mizantropie. Dar individualitatea lui e puternică. El e disimulat, blazat, cunoscător al slăbiciunilor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
face pacientului un simplu examen de cunoștințe; în sfârșit, metoda cea mai teribilă este considerarea minții autorului studiat sub raportul fenomenologic, încadrarea lui într-un lanț de necesități și imperturbabila clasificație. În acest moment pozitivist Maiorescu creează o expresie nouă, memorabilă (limbut, beție de cuvinte). Capodopera polemică a lui Maiorescu este Beția de cuvinte. Răspunsul la discursul de recepție al lui Duiliu Zamfirescu la Academia Română e de altfel și el o capodoperă de umor rece, pe baza sentimentului altitudinii. E o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Mitică, Pristanda un Polonius pentru această lume bombastică, funcționând ca un ecou docil. Femeile sunt fără interes, mai degrabă vulgare. Îndeobște comicul rezultă din combinarea mijloacelor și rămâne în sfera indemonstrabilului, constituind "caragialismul". Teatrul lui Caragiale e plin de ecouri memorabile ce au asupra spectatorului, care le anticipează, efectul delirant al melodiei în opera italiană. Tot ce se poate tăia din Caragiale se știe dinainte pe dinafară: " Știți! Cum să nu știți, coane Fănică, să trăiți! tocma dumneavoastră să nu știți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și câtă frunză-n codru, și câte stele-s pe cer. Atât am greșit eu, părinte!"), bolnavi cuvioși care strâng bani pentru popă ca să li se cânte un "acaftist". ALȚI SCRIITORI De la Ioan Paul (1857-1926) a rămas o singură nuvelă memorabilă, Florică Ceterașul, inspirată "din revoluția de la 1848 în munții moților", foarte în stilul lui Slavici și cu particularități de limbă care încîntă. Vasile Pop a fost foarte gustat la periferii pentru nuvelele și romanele sale. Chiru-Nanov (1882-1918) se interesa de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
umorul inocenței, în care se evoacă într-o limbă plină de mireasma moldoveniei și a scripturilor fericirile oamenilor simpli sunt cele mai merituoase. În Timotheiu mucenicul este fermecător stilul biblic prin care preotul și ascultătorul său își îndreptățesc libațiile. Bucata memorabilă a lui Pătrășcanu e Înzăpădiți, analiză a euforiei ebrietății, înrudită cu aceea din schița Călătorului îi șade bine cu drumul a lui Brătescu-Voinești. Todiriță Naum și Iorgu Chirilovici s-au înzăpezit la Pașcani tocmai de revelion. Șeful de gară îi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu trandafiri și chiparoase, întreabă din nou, aproape printr-un calambur: "Voiești să nu mai fii a mea...?" Artificiul este enorm. Dar în fond în acest joc de emoții grandilocvente și de mari procedee estetice, care a dat câteva poeme memorabile, stă tot interesul literar: În cinstea ta, - Cea mai frumoasă și mai nebună dintre fete, Voi scri trei ode, Trei romanțe, Trei elegii Și trei sonete. Și-n cinstea ta, - Cea mai cântată din cîte-n lume-au fost cântate, Din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aceeași casă, iar Tofana îi sare de gât aproape numaidecât. Rudy, care plictisit de viața lui ușuratică ar voi să se căsătorească cu Crina, fuge de ea. Tofana îl împușcă. În câteșitrele actele cortina cade bine pe câte o replică memorabilă. Psihologia e schematică, firește, cum se și cuvine în teatru. Sbilț e mefistofelul piesei și latura comică, un sarcastic parazit, filozof cinic și istoric al familiei. El înveselește pe spectatori prin aforismele lui moderat paradoxale. Tofana e mai puțin intelectuală
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Niculce. Contrafacerea nu e savantă, dar fiindcă autorul e moldovean are o savoare lingvistică firească. Nuvelele sunt niște divagații în scopul de a se dovedi îndemînarea verbală, nodul lor vital fiind de obicei un calambur enorm ori o vorbă memorabilă. Veselia este uneori extravagantă. Izbește între altele snobismul gastronomic și oenologic, mai mult nominal. Toader Zippa vine din străinătate cu o întreagă "pivniță pe roate", adică cu 101 antale, 39 butoaie mai mici, 317 balerci și mai multe mii de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
baba: Buhuhù la luna șuie, Uhù, Scorpiei surate, Pe gutuie să mi-l suie, Să-l întoarcă dandarate, Ori de-o fi pe rodie: Să nu-i rupă vrun picior Buhuhù la zodie; Câine ori Săgetător! Facultatea de a defini memorabil este puțin comună: Plecăciune joasă, La față păroasă, Suptă, care ajună Apusă-n cărbunii din lună. În ciclul Isarlîk, Ion Barbu profesează "balcanismul", luîndu-și ca linie de conduită poezia bufonă a lui Anton Pann, cu gândul că astfel tradiționalismul era
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
drumuri pietroase și rupte Ce boarfe și zdrențe-n căruță! Scârțâie căruța mea. Ăsta e trecutul meu? Mă-ntorc din pierdutele lupte Nici cea mai sărmană chivuță Și mă duc iar undeva... N-ar plăti pe ele un leu. Versurile memorabile sunt acelea în care poetul arată o insațietate lirică infinită, nesăturată nici măcar cu prestigiul lui Eminescu: Pe Eminescu, noi poeții tineri, Zadarnic încercăm, nu-l vom ajunge. Cântecele lui fără seamăn Sunt pentru noi miraj de neatins... Dar Eminescu nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Inaugurarea clădirii, care dispunea de 214 săli, aula de 350 de locuri și bibliotecă, s-a făcut cu mare fast, în prezența familiei regale. Discursul inaugural a fost rostit de Spiru Haret, ministrul instrucțiunii publice și al cultelor, în acea memorabilă zi de 21 octombrie 1897{\cîte 52} În anul inaugurării edificiului sunt realizate două medalii. O primă medalie (65 mm, argint și arama), considerată oficială, are pe revers (fig. 39rv) bustul în profil spre stânga al regelui Carol I și
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
IANUARIE 1909 (fig. 74av), iar pe revers o adunare deasupra căreia este amplasat un medalion Al.I.Cuza; în exerga - inscripția 24 IANUARIE 1859 (fig. 74rv). După cum este lesne de dedus, medalia rememorează actul adunării elective din București - care, în memorabilă zi de 24 ianuarie 1859, a hotărât alegerea lui Al.I.Cuza și că domn al Munteniei. Remarcam că pe o altă opera medalistica apărută cu această ocazie (placheta Szirmai din 1909), domnitorul Cuza nici macar nu este pomenit, în timp ce efigia
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
generozitate, abnegație și curaj. În campania din 1913, I. însoțește trupele românești pe fronturile de luptă. În timpul primului război mondial, la Iași, se străduiește să insufle tărie sufletească soldaților din tranșee prin articolele sale. În parlament pronunță discursuri de îmbărbătare memorabile, ca acela din 14 decembrie 1916, în care se opune retragerii din fața armatei germane („Să ne mănânce câinii pământului acestuia mai curând decât să găsim fericirea, liniștea și binele din grația străinului dușman”) și, citând o aserțiune a lui Petru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Cât privește valoarea operei propriu-zis literare a lui I., aceasta este mai mult de ordin documentar. Versurile conservă un limbaj poetic vetust și cultivă discursivitatea abstractă, nu fără punctări de tip aforistic și expresii în genere vrednice de reținut, unele memorabile. Scriind îndeosebi drame istorice sau de inspirație mitologică și biblică, dar și câteva comedii și prelucrări de epos folcloric, I. este autorul a treizeci și șapte de piese de teatru destul de firave, inegale. Chiar cele mai izbutite rezistă doar prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
primează în cadrul scrisului jurnalistic, dar "relația fatică" cu cititorii impune selecția atentă a mijloacelor de exprimare. Chiar dacă "presiunea mediatizării vieții politice implică în primul rând determinarea "agendei" în funcție de "barometrul" opiniei publice și difuzarea ei în cadrele unui discurs accesibil, seducător, memorabil"397, Eminescu impune direcții tematice particulare și grile de lectură care suscită interesul și responsabilitatea opiniei publice privind actele politice. Jurnalistul se remarcă prin cultivarea unui limbaj interpretativ, de analiză critică a evenimentelor politice, prin afirmarea opțiunilor și atitudinilor personale
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
român, ca orice public din lume, trăiește în prezent și puțini, prea puțini se interesează de trecutul țării lor"411 și că ignorarea experienței înaintașilor împiedică procesul de modernizare a țării. În publicistica eminesciană, trecutul este ilustrat de figuri istorice memorabile, de fapte de eroism care dobândesc valoare exemplară pentru generația contemporană. Transfigurarea utopică a trecutului, trecerea sub tăcere a aspectelor negative, se înscrie în trama mitului vârstei de aur, bogat ilustrat de scrisul eminescian. Dezamăgit de actele clasei politice românești
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
concretă din punct de vedere istoric, bine consolidată, ce se prezintă ca o alternativă la alte imagini, poate mai sugestive și mai cunoscute, cum ar fi aceea din Florilegiul Sfântului Francisc sau din alte Legende. Chiar și atunci când descrie imaginea memorabilă a unor frați, ca de exemplu aceea a «fratelui Nicolaie cel smerit», preot jurist, față de care are un profund respect, se poate percepe personalitatea sa plină de voioșie, concretețe și discreție ce-și lasă amprenta asupra relatării respective (nr. 47
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fost fratele William de Colville, cel bătrân, care a ținut capitulul la Londra, pe când era provincial fratele Agnello, acolo unde domnul William Joynier construise o capelă pe cheltuiala sa. În timpul misiunii sale, vizitatorul a celebrat inaugurarea capelei cu o pompă memorabilă. 48. În același capitul ținut cu ocazia vizitei fratelui William de Colville, un frate a predicat împotriva abuzului de a face datorii și a afirmat că situația procuratorilor este aceea a unui anumit preot care avea obiceiul de a celebra
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
mormintele sfinților Petru și Paul, mergeam cu bucurie în pelerinaj să le vizitez pe cele ale sfinților Angelo și Nicolaie, când am ajuns în orașul Barletta. Stând împreună cu frații după cină, unul dintre ei a spus: «Ascultați, fraților, un miracol memorabil al fericitului nostru părinte Francisc ce s-a întâmplat în această regiune, iar femeia care a văzut cu ochii ei acest miracol mai trăiește și locuiește aproape de acest oraș, și de mai multe ori l-a povestit în acest mod
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
timpurile. Bufoneria și veselia nepăsătoare alternează în roman cu secvențe ale comicului. M. insistă cu cruzime asupra ,,devorării” copulatorii, în cvasiexpresioniste ilustrații pentru o viziune a omului ,,în pielea goală” (,,gol și secătuit între formele sale”), plonjează în coșmaresc (e memorabilă scena în care autorul, asaltat de gloata furibundă a cititorilor, se vede înghițit de o enormă gură) și, aproape de modelul arghezian al Țării de Kuty, montează tablourile caricate și înfricoșătoare prin derizoriu ale țării Kalup și cetății F.B.K., dominate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
gloria faptei îi va asigura nemurirea. Relegarea lui Ovidiu are, așadar, nu numai o dimensiune materială geografică, juridică sau politică -, ci, mai cu seamă, o dimensiune spirituală, anume condiția tragică a omului în lume. Acestă condiție umană a fost definită memorabil de o cugetare platoniciană. "Omul e un rege exilat, măreția lui constă în a căuta regatul pierdut.". Relegarea lui Ovidiu este o "desțărare", o alungare din Paradis, ducând la experiențe psihice și la efervescență literară necunoscute înainte de exil. Pierderea lumii
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
se folosește, ci În poezia Însăși care este opera unui spirit complex. Meritul extraordinar al acestor poeți de Început este de a fi utilizat o retorică sincretică pentru a crea o poezie În care spiritualitatea românească găsește o expresie adeseori memorabilă. Trecută În poezie, valea devine o dimensiune a peisajului românesc, marea pe care Bolintineanu o descoperă intră Într-o geografie imaginară a spiritualității noastre, la fel ca ruinele lui CÎrlova și șesul prăfos al lui Grigore Alexandrescu. Cartea de față
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
noțiunilor contrastante, În genul: În rai fără tine e moarte, e gheață/ Ș-În iad lîngă tine e bine, e viață.” Nicolae Îndoaie mai bine fraza decît fratele său, Alecu, aspirînd la rafinamentul și faima tatălui. Nu ajunge la formule memorabile, versurile rămîn uscate, prea dialectice pentru gustul modern. Nu este mai puțin adevărat că În confesiunile lui stăpînite putem descoperi un capăt al poeziei de concepție de mai tîrziu. Treaza plăcere este un prim semn. Nicolae introduce În poezia galantă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
revin, sub alte forme, și ele se bizuie pe un sincretism supărător. Un decor fastuos În care tronează, de regulă, luna (martor, spion al marilor evenimente) precede sau Închide o scenă istorică. Valoarea poemelor e dată de acele cîteva versuri memorabile despre libertate și demnitate, versuri pe care, În ciuda aparatului poetic desuet, le citim și azi cu emoție. Școala ni le-a fixat În minte și este suficient ca cineva să Înceapă un vers pentru ca urmarea să vină de la sine. Retorica
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]