6,419 matches
-
ca și în fața indeterminabilului fantomei, a mortului care vorbește, a neînsuflețitului care se animă - aceeași ambivalență a terorii și/sau a miracolului. Poate că, odată cu Sora Béatrice și statuia sa cu puteri supranaturale, Maeterlinck a ținut să exploreze până la capăt miracolul teatrului, miracolul statuii trezite la viață care se substituie unei ființe cu adevărat vii. Sora Béatrice este o piesă care îi dă miracolului teatral dimensiunea unui miracol mistic. Ibsen sau multiplele chipuri ale strigoilortc "Ibsen sau multiplele chipuri ale strigoilor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în fața indeterminabilului fantomei, a mortului care vorbește, a neînsuflețitului care se animă - aceeași ambivalență a terorii și/sau a miracolului. Poate că, odată cu Sora Béatrice și statuia sa cu puteri supranaturale, Maeterlinck a ținut să exploreze până la capăt miracolul teatrului, miracolul statuii trezite la viață care se substituie unei ființe cu adevărat vii. Sora Béatrice este o piesă care îi dă miracolului teatral dimensiunea unui miracol mistic. Ibsen sau multiplele chipuri ale strigoilortc "Ibsen sau multiplele chipuri ale strigoilor" Străinul ca
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
că, odată cu Sora Béatrice și statuia sa cu puteri supranaturale, Maeterlinck a ținut să exploreze până la capăt miracolul teatrului, miracolul statuii trezite la viață care se substituie unei ființe cu adevărat vii. Sora Béatrice este o piesă care îi dă miracolului teatral dimensiunea unui miracol mistic. Ibsen sau multiplele chipuri ale strigoilortc "Ibsen sau multiplele chipuri ale strigoilor" Străinul ca avatar al fantomei Și pentru dramaturgia ibseniană, imposibila izolare a unui spațiu uman, pândit fără încetare de primejdioase forțe exterioare ce
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și statuia sa cu puteri supranaturale, Maeterlinck a ținut să exploreze până la capăt miracolul teatrului, miracolul statuii trezite la viață care se substituie unei ființe cu adevărat vii. Sora Béatrice este o piesă care îi dă miracolului teatral dimensiunea unui miracol mistic. Ibsen sau multiplele chipuri ale strigoilortc "Ibsen sau multiplele chipuri ale strigoilor" Străinul ca avatar al fantomei Și pentru dramaturgia ibseniană, imposibila izolare a unui spațiu uman, pândit fără încetare de primejdioase forțe exterioare ce sălășluiesc pe tărâmul unei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în întregime construite - prin intermediul procedeului „teatru în teatru” - în jurul unei unice problematici: explorarea statutului realității teatrale. Pentru Pirandello, teatrul oferă un spațiu în care „sufletul” își poate recuceri libertatea, poate ieși din nou la lumină. Acel „suflet”, izvor al atâtor miracole, pe care îl evocă Uriașii munților! Acel „suflet” care „nu se știe de unde vorbește” și care, în orice caz, nu se află în trupul vizibil pentru ceilalți. Dar atunci unde? Ce corp poate da la iveală acest nevăzut? Corpul actorului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
traduce, în fond, eterna aspirație către alianța dintre neclintirea materiei și mișcarea vitală, însuflețitoare a acesteia - revine, o dată mai mult, ca metaforă-cheie a statutului realității teatrale. Împreună cu ea reapare și motivul strânsei legături a teatrului cu tematica magiei și a miracolului, cele două versiuni - păgână și creștină - ale uneia și aceleiași puteri: puterea de a trezi la viață inanimatul, de a transforma materia moartă în materie vie. În Lazăr, de pildă, trimiterea la Maeterlinck și la viziunea lui asupra „minunilor” este
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
statuii care se animă și care chiar ia locul unei femei vii, așa cum se întâmplă în Sora Béatrice, ci aceea a infirmului vindecat, a ologului care începe să meargă; pe de altă parte, Pirandello renunță și la dimensiunea mistică atribuită miracolului de către dramaturgul belgian, pentru a propune o tratare a temei din unghiul derizoriului. În schimb, în ciuda unor ambiguități, fascinația magiei se află la loc de frunte în Uriașii munților. Fiindcă, orice s-ar spune - Pirandello nu se înșală în această
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
manechinele, dar și sufletele detașate de corp, întruchipate de fantome și/sau de imagini din vis. În acest spațiu al coexistenței, al întrepătrunderii dintre corp și psyche, spațiu prin excelență al fantomei, „spiritul personajului” poate veni să însuflețească marioneta grație miracolului reprezentației, acel „adevărat miracol” pe care numai poetul e hărăzit să-l înfăptuiască. „Dacă spiritul personajelor figurate de manechine se încorporează în ele, atunci veți vedea cum manechinele încep să se miște și să glăsuiască” - aceste manechine care, pe de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
detașate de corp, întruchipate de fantome și/sau de imagini din vis. În acest spațiu al coexistenței, al întrepătrunderii dintre corp și psyche, spațiu prin excelență al fantomei, „spiritul personajului” poate veni să însuflețească marioneta grație miracolului reprezentației, acel „adevărat miracol” pe care numai poetul e hărăzit să-l înfăptuiască. „Dacă spiritul personajelor figurate de manechine se încorporează în ele, atunci veți vedea cum manechinele încep să se miște și să glăsuiască” - aceste manechine care, pe de o parte, nu sunt
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o vestise, îngerul ce are în paza lui o sută de suflete din Purgatoriu, pe care „le călăuzește în fiecare noapte spre îndeplinirea unor fapte pline de sfințenie”. Sgricia venise la vila lui Cotrone deoarece Biserica nu acceptase să recunoască miracolul Îngerului: Biserica, se știe bine, avusese de la bun început rezerve serioase nu numai în privința teatrului, ci și în privința fantomelor și continua încă să le aibă, în ciuda „inventării Purgatoriului”, ca figurare a acestei a treia lumi, o lume intermediară greu de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în vila lui Cotrone, adică acolo unde „oamenii cred în realitatea fantomelor mai mult decât în aceea a trupurilor”, după cum afirmă însuși Cotrone, amfitrionul ferm convins de superioritatea manechinului în raport cu actorul. Ironiei lui Spizzi, „curios să vadă cu ochii lui miracolul”, Cotrone îi răspunde astfel: „Amice, miracolele nu se văd din curiozitate; trebuie să crezi în ele, așa cum cred în ele copiii”. Până și faptul că piesa ce urmează a fi reprezentată are ca element tematic central credința în Zâne - adică
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
unde „oamenii cred în realitatea fantomelor mai mult decât în aceea a trupurilor”, după cum afirmă însuși Cotrone, amfitrionul ferm convins de superioritatea manechinului în raport cu actorul. Ironiei lui Spizzi, „curios să vadă cu ochii lui miracolul”, Cotrone îi răspunde astfel: „Amice, miracolele nu se văd din curiozitate; trebuie să crezi în ele, așa cum cred în ele copiii”. Până și faptul că piesa ce urmează a fi reprezentată are ca element tematic central credința în Zâne - adică în acele ființe binevoitoare sau dușmănoase
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Spizzi rămâne străin de lumea teatrului, căci, „dacă ai fi fost de meserie, te-ai fi lăsat vrăjit, fiindcă tocmai ăsta e semnul că aparții breslei”. Să te poți lăsa cuprins de vrajă, să crezi în apariții, să crezi în miracolul existenței unei realități invizibile, al unui imaginar care se materializează - iată un har rezervat doar adevăraților oameni de teatru, actori, regizori, dar și spectatori. Apariții „fabricate” și fantome veridice Credința, atât de necesară în teatru, înseamnă, pentru Pirandello, credința în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
reclame o întoarcere la eidolon-ul arhaic, analizat de Vernant 1 în raport cu imaginea mimetică ulterioară, bazată pe asemănare, pe reflectarea realului (acea imagine stigmatizată de Platon tocmai pentru irealitatea ei). Un eidolon care, sub diferitele sale înfățișări, trimite întotdeauna la „acel miracol al unui invizibil ce se lasă văzut pentru o clipă”, un invizibil având întreaga forță a unei prezențe efective. Eidolon-ul arhaic, subliniază Vernant, mijlocește deschiderea spre spiritual, spre o lume în care vizibilul e populat de elemente supranaturale, dând astfel
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sau secret”. E ceea ce-și propune Teatrul Jarry. În fond, ca și în tradiționalul no japonez sau ca și la Shakespeare, e vorba despre înscrierea teatrului în sfera miraculosului și a magicului. Artaud a susținut întotdeauna necesitatea credinței în miracol. Or, miracolul tocmai asta este: o viață de ordin superior dăruită materiei: „Credem”, spune Artaud, „într-o întâmplare fericită, într-o minune care se va produce pentru a ne revela tot ceea ce nu știm încă și tot ceea ce va înzestra
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
E ceea ce-și propune Teatrul Jarry. În fond, ca și în tradiționalul no japonez sau ca și la Shakespeare, e vorba despre înscrierea teatrului în sfera miraculosului și a magicului. Artaud a susținut întotdeauna necesitatea credinței în miracol. Or, miracolul tocmai asta este: o viață de ordin superior dăruită materiei: „Credem”, spune Artaud, „într-o întâmplare fericită, într-o minune care se va produce pentru a ne revela tot ceea ce nu știm încă și tot ceea ce va înzestra cu o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și tot ceea ce va înzestra cu o viață superioară profundă această biată materie pe care ne înverșunăm să o modelăm”. Astfel, metafora sculptorului care visează la o statuie vie, însuflețită de o viață superioară, apare aici ca o cristalizare a miracolului, ca o expresie o forței magice a artei, a teatrului. Mai târziu, în prefața la Teatrul și dublul său, Artaud precizează importanța acestor revendicări: ele militează pentru un teatru înscris în prelungirea tradiției străvechilor culturi magice, a „vechiului totemism al
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o astfel de noapte, spune Kantor, a început și teatrul lui: Toată viața am așteptat Ceva care, așa nădăjduiam, Avea să se întâmple. Teatrul lui Kantor s-a născut în acest răstimp al așteptării în noapte, al așteptării săvârșirii unui miracol în camera copilăriei. El poartă pecetea unor „amprente gravate” încă de la început în memorie: Tatăl - soldatul în pas de defilare; Crucea - crucifixul de deasupra patului, dar și crucile întâlnite la răspântii în plimbările făcute împreună cu mama sa, cruci care îl
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
încrederea tinerei femei în forța biruitoare a pasiunii, una capabilă să dărâme barierele dintre trecutul mort și speranța că viața poate să-și continue cursul. Moderna Poveste de iarnă își amintește de vechea magie a Poveștii de iarnă shakespeariene, de miracolul însuflețirii statuii și, transpunându-le în prezent, pare să ne spună că ele vor dăinui veșnic. „Cine nu crede că statuia poate să se miște și să vorbească, acela să iasă afară!”, rostea Paulina către cei ce asistau uluiți la
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
workshop. Demonstrațiile în fața unui grup de profesioniști asigură un mediu excelent pentru hipnoza clinică deoarece angajarea în munca efectuată public este inerent stimulatoare și captivantă. Mesmer trebuie să-și fi dat seama de acest lucru, deoarece a realizat cele mai multe din „miracolele” sale de vindecare în fața unui grup. Oricum, trebuie să recunoaștem că pentru majoritatea pacienților care au probleme legate de stres, adesea cu un istoric complex, psihoterapia necesită mai mult de o ședință și chiar un număr considerabil de ședințe. Nu
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
mediteranean, ca și cum acestea n-ar fi fost traversate nici de mirodenii și alte mărfuri, nici de idei, de oameni, de cifre, de tehnici. Primii filosofi greci nu apar de la sine, iar ideea stupidă - deși multă vreme în circulație - a unui miracol grec se bazează prea mult pe caracterul irațional al geniului unui popor ca să nu vedem în această ipoteză o voință de a evita recunoașterea surselor, a influențelor, a impresiilor marcante și determinante. Așadar, o istorie a ideilor sumeriene, babiloniene, egiptene
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a efectuat până la sațietate astfel de exerciții de reducere a ideologiei, a gândirii, a artei la condițiile economice ale momentului. Așa reacționa el, printr-o excesivă mișcare de balansier, la mania legată de philosophia perennis, la teoriile geniului sau ale miracolului. Ascultându-l pe Epicur, trebuie deci să luăm în considerare trupul care gândește o propoziție teoretică, apoi o încarnează în condiții istorice precise. Ideea, se înțelege, acționează eficient la antipozii unui platonism care șterge biografia, disimulează trupul ca și cum ar fi
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
circulară, bătălie după bătălie, petrecuse ceasuri la rând din propria viață pândind o asemenea structură, ca un franctiror răbdător, la fel pe o terasă din Beirut, pe malul unui râu african ori la un colț de stradă din Mostar, așteptând miracolul care să deseneze brusc, dincolo de lentila obiectivului, În camera obscură - riguros platonică - a aparatului său de fotografiat și pe retina lui, taina acelei urzeli nespus de complicate, care redădea viața vieții adevărate: o excursie la Întâmplare spre moarte și neant
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și abțineri. Maniheanul nu cultivă acea lipsă de respect dovedită de unii dintre gnostici În fața creației. Există o parte a naturii care reprezintă epifania Luminii și care constituie pentru manihean un mister, obiectul unei nesfîrșite uimiri. Această conștiință maniheistă a miracolului naturii se află descrisă admirabil Într-un text pahlavi: „Cei Înțelepți și cei drepți sînt În stare să recunoască bunătatea curată, nesfîrșită În spațiu și În timp, a Paradisului, În bunătatea amestecată, mărginită și trecătoare a lumii de aici. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
procreația 52, bogomilii dovedesc și o atitudine clar antinomistă față de doctrina, sacramentele și etica Bisericii. Cosma Preotul le atribuie credința că autorul minunilor făptuite de Isus ar fi Diavolul Însuși 53. După H.-Ch. Puech, aceasta Înseamnă că ei dau miracolelor o interpretare simbolică, nu literală. Celelalte date oferite de Cosma sînt Întărite și de restul izvoarelor. Bogomilii resping botezul, Împărtășania, cultul crucii, cultul Fecioarei și al sfinților, al icoanelor și al moaștelor, ierarhia Bisericii, liturghia și rugăciunile ortodoxe. Singura rugăciune
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]