5,342 matches
-
de altfel ca și cel dintr-o anumită epocă istorică devenită legendă viețuind, de regulă, "sub privirea" și în apropierea altora, se socotește a fi protejat deopotrivă de sfîșierile sale lăuntrice și de agresivitatea din afară. Văzută în configurația sa mitică, fie că e vorba de coliba sălbaticului, de un sat, de o parohie sau de un domeniu patriarhal, comunitatea nu cunoaște, în principiu, diviziunile și schismele, conflictele de interes, de castă sau între generații. Ea menține echilibrul între activitățile grupului
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ce o alcătuiesc de primejdiile însingurării, îi protejează de dereglările simțurilor și de tumultuoasele pasiuni sociale. Comunitatea este imaginea ospitalității, a adăpostului, a refugiului. E vorba, la urma urmelor, de o consecință inevitabilă ce ține de logica a însuși demersului mitic, e vorba de reprezentarea unui spațiu social în mod necesar redus, în mod obligatoriu închis în el însuși, e vorba de o societate "parțială", "unitară, strîns legată", spune Rousseau, care confirmă, de altfel, faptul că pe măsură ce se extind, colectivitățile umane
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
imaginarului colectiv, mitologia Vîrstei de aur cunoaște, în istoria unei societăți, perioade de intensitate variabilă, vremuri puternice și vremuri firave, puseuri de efervescență și cicluri de latență. Important este să recunoaștem că aceste vremuri puternice, că aceste puseuri de efervescență mitică apar, în general, în momentele în care evoluția economică și socială se precipită, în care e accelerat procesul schimbării, în care vechile echilibre sînt puse în cauză din ce în ce mai mult. Avîntul economiei de piață și dezvoltarea urbanizării în a doua jumătate
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
continuu. Aceasta e, fără îndoială, o constatare importantă, dar trebuie totuși să ne întrebăm dacă este pe deplin satisfăcătoare. Oricît de convingătoare poate părea, atenția acordată marilor impacturi demografice din ultimii ani, poate ea, în acest caz, să epuizeze realitatea mitică? Tonalitatea afectivă care domină majoritatea textelor prezentate în acest capitol, o anumită emoție, o agitație subiectivă ne îndeamnă să mergem mai departe. Astfel, în arierplanul unui discurs ce se vrea generalizator, sîntem cîteodată frapați de murmurul surd, dar aproape întotdeauna
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în acela al reflecției etice, mesajul ideologiei rurale tinde să-și afirme o fidelitate tenace față de originea sătească (nu contează dacă e vorba de ceva mai mult sau mai puțin îndepărtat), față de amintirea mereu vie a satului originar. În definiția mitică a Vîrstei de aur se întîmplă rar să nu fie luate în considerație rolul amintirii, experiența rememorării. Această confundare a unei duble nostalgii, aceea a trecutului individual și aceea a timpului revolut al istoriei, a fost denunțată la sfîrșitul veacului
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
un echivalent. Fiind o ideologie marcată de o voință ce stă sub semnul rațiunii, individualismul pluralist pare să acorde doar un loc restrîns stimulării și tensiunii visului. Dincolo de expresiile sale doctrinale, tematica Unității revelă totuși un plan ascuns al construcției mitice, care e surprinzător de bogat, oferă o rețea deosebit de densă de reprezentări onirice, de imagini și de simboluri. Să descurci aceste ițe, să le orînduiești, să înlături legăturile încîlcite, să distingi liniile de forță nu e, desigur, o treabă ușoară
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
se simțeau în primul rînd francezi, și erau mîndri că sînt francezi pentru că erau oameni liberi." Astfel, prin pedagogia istorică a celei de a Treia Republici, ies în evidență, coerente, structurate și organizate, toate elementele constitutive ale unei adevărate povestiri mitice, ce corespund unei duble finalități, explicativă și mobilizatoare în același timp. Faptul că necesitatea unității constituie axa povestirii, nucleul în jurul căruia aceasta se articulează, explică acel caracter în mod obligatoriu univoc, ca să nu spunem maniheist, al discursului. În ce privește naratorul, nu
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sacrul, cu unele din valorile sale, există un puternic fenomen de transfer din planul supranatural în cel temporal, din absolutul metafizic în lumea cetăților și a Patriei. Referitor la tema Unității, se vede din nou cum politicul se deschide spre mitic, sau, dacă vreți, cum miticul invadează politicul. Evident, această observație nu ne poate împiedica să reflectăm asupra altor întrebări. UN SECOL CARE SE VREA CREDINCIOS În această îndelungată cercetare pe tema Unității am urmat doar două dintre itinerarele ce ni
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sale, există un puternic fenomen de transfer din planul supranatural în cel temporal, din absolutul metafizic în lumea cetăților și a Patriei. Referitor la tema Unității, se vede din nou cum politicul se deschide spre mitic, sau, dacă vreți, cum miticul invadează politicul. Evident, această observație nu ne poate împiedica să reflectăm asupra altor întrebări. UN SECOL CARE SE VREA CREDINCIOS În această îndelungată cercetare pe tema Unității am urmat doar două dintre itinerarele ce ni se propuneau. Pe de altă
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
această transpunere în imaginar un răspuns la o serie de întrebări, la incertitudini sau spaime, legate de ceea ce este în prezent o societate, înseamnă a-i restrînge mult sensul. Fără îndoială, prin ceea ce nu poate să nu fie relevant, mesajul mitic apare ca extrem de greu de descifrat. Tentativa poate să nu fie totuși zadarnică, dacă duce la scoaterea la lumină, din umbra în care sînt în mod obișnuit lăsate, a uneia dintre cele mai sensibile rupturi ale istoriei morale dintr-un
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
În ce ne privește, vom refuza demersul interpretativ cel mai tentant, cel mai patetic, în aparență cel mai promițător, acela care stabilește filiații, asimilări, echivalențe sau referințe între manifestările imaginarului politic din vremea noastră și asimilarea îndelungată a marilor construcții mitice din istoria omenirii. De pildă, trebuie oare să vedem în ansamblul, în complexul mitic la care se referă acest eseu, un fond religios comun societăților indo-europene, fiind doar una din manifestările ce țin de istorie? E adevărat că acea concepție
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în aparență cel mai promițător, acela care stabilește filiații, asimilări, echivalențe sau referințe între manifestările imaginarului politic din vremea noastră și asimilarea îndelungată a marilor construcții mitice din istoria omenirii. De pildă, trebuie oare să vedem în ansamblul, în complexul mitic la care se referă acest eseu, un fond religios comun societăților indo-europene, fiind doar una din manifestările ce țin de istorie? E adevărat că acea concepție trinitară a ordinii divine instaurate în cetăți concepție în care apar preotul, războinicul, lucrătorul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
persistente, ce caracterizează o anumită cultură și o anumită civilizație. Revelatoare, de asemenea, a unora dintre cele mai acute probleme, pe care însăși evoluția civilizației le creează omului de azi. Nu putem neglija faptul că cele patru sisteme de reprezentare mitică pe care am încercat să le conturăm, fiecare solid structurat în jurul unui nucleu bine definit, se alătură, se amestecă și cîteodată se confundă într-o aceeași realitate, adică într-o aceeași contestație, într-o aceeași angoasă, într-o aceeași chemare
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
deteriorarea condițiilor de trai, sărăcia la care se ajunge, excluderea dintr-un cadru social tradițional) sau culturali (refuzul modernității, discriminarea religioasă, contestarea valorilor pe care le acceptă comunitatea) are, în acest caz, un rol secundar. Esențial e faptul că efervescența mitică se declanșează atunci cînd în conștiința colectivă începe să opereze ceea ce am putea numi un fenomen de nonidentificare. Dintr-o dată, ordinea existentă apare ca străină, suspectă, ostilă. Modelele oferite de viața comunitară par a-și pierde orice semnificație, orice legitimitate
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
social care a explodat, necunoscutul amenințător poate fi din nou ținut sub control și stăpînit. Pe ruinele unor credințe moarte se construiesc certitudini noi. În inimi, în conștiințe, echilibrul rupt se reface. Furnizînd date noi pentru înțelegere și acceptare, imaginarul mitic permite celui care i se consacră să ancoreze într-un prezent recucerit, să se refacă într-o lume care și-a recîștigat coerența, redevenită, într-adevăr, pe deplin "lizibilă". Dincolo de ceea ce explică, nu trebuie să uităm că mitul are și
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
trebuie, în mod normal, să ducă la restrîngerea spațiului social la micile grupuri comunitare, cu toate închise îri ele însele. În același fel, și povestea conspirației, înțeleasă ca realitate politică permanentă, amestecă mereu realul și imaginarul, autenticul, obiectivul și fabulația mitică; visul și complotul ca atare se nasc și se dezvoltă unul din celălalt. În orice caz, această emergență a noilor forme de organizare comunitară, produsă de ceea ce este societatea în ansamblul ei și, de obicei, în contradicție cu aceasta, e
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și orice încercare interpretativă ce pornește de la date de ordin psihologic. Acest al doilea fir conducător trebuie să fie urmat cu fermitate, cu atît mai mult cu cît, apreciindu-se că se referă doar la crize, la destructurarea societății, realitatea mitică riscă să pară înșelătoare și simplificatoare. Dacă e adevărat că, prin vicisitudinile și dereglările ei, istoria influențează realitatea psihologică, la fel de adevărat este că evenimentele istorice sînt strîns legate de tulburările de la nivelul acelei psyche a omului. Fără îndoială, orice dezordine
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
este normal în psihismul individual (să nu uităm că noțiunea de normalitate e cu totul relativă), visele și pulsiunile imaginarului există ca atare și în ceea ce este normal în psihismul colectiv. În mod firesc, atenția noastră e atrasă de manifestările mitice agitate, tumultuoase, ostentative. Analistul tinde astfel să supraliciteze aspectele nevrotice, să perceapă acest psihism numai prin stările sale morbide, iar acestea, într-adevăr, corespund perioadelor de criză, momentelor de tensiune sau de dezechilibra din interiorul corpului social. Regula ne spune
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
un cadru stabilit dinainte, permițînd periodic exprimarea unei revolte contestatare, această subversiune contribuie în cele din urmă la menținerea ordinii existente. Același lucru trebuie să-1 spunem și despre mecanismele instituționale care, în spațiul societăților moderne, avînd în vedere puseurile iraționalului mitic, au o aceeași funcție de reglare și de compensare. Multe ceremonii azi contestate sau condamnate la uitare, multe ritualuri ale vieții colective sau forme de instruire socială, moștenite din vechime sau elaborate în ultimul secol își recapătă adevărata lor semnificație. Astfel
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
funcționeze supapele de siguranță. Intr-o situație de vid cultural, de ruptură de mediu, simptomele nevrotice au atins exasperarea, pentru a se manifesta apoi în toată amploarea lor... În măsura în care produsul de eliberare și de amplificare a delirului este asimilabil contextului mitic, referința nu e întîmplătoare. Nu există o diferență de natură, ci numai de nuanță, între o exprimare mitică apreciată ca sănătoasă și una considerată a fi patologică. Într-o societate cu structuri ierarhice bine întocmite, reglată de schimburi armonioase, aflate
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
exasperarea, pentru a se manifesta apoi în toată amploarea lor... În măsura în care produsul de eliberare și de amplificare a delirului este asimilabil contextului mitic, referința nu e întîmplătoare. Nu există o diferență de natură, ci numai de nuanță, între o exprimare mitică apreciată ca sănătoasă și una considerată a fi patologică. Într-o societate cu structuri ierarhice bine întocmite, reglată de schimburi armonioase, aflate sub semnul solidarității și al complementarității, un același imaginar ordonat și disciplinat se înflăcărează și se înfierbîntă atunci
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Solidarității, sărbătorirea Patriei, credința în Progresul omului, în apariția în conștiințe a unei noi morale, certificată de Rațiune. Trebuie să acceptăm ideea că acest sistem nu s-a bucurat nici pe departe de o adeziune totală. Cele mai multe manifestări de efervescență mitică, așa cum au fost evocate ele în aceste pagini, se situează tocmai în spațiile albe, în momentele de ruptură sau de contestare a sistemului. Acestuia i se permite însă să asigure echilibrul global, capacitatea de a regla, dar și de a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
coborîrea persoanei pînă la nivelul unității". În eseul său despre reprezentările caracatiței, Roger Caillois arată, foarte bine, că există o înrudire ce unește în imaginar monștrii ce sug sîngele: caracatița cu tentaculele și ventuzele sale face parte din același univers mitic ca și păianjenul și vampirul" (R. Caillois, Caracatița, Paris, La Table Ronde, 1973). Este evidențiată, fiind legată de memorie, de murdărie, obsesia sîngelui. Acest sînge, scrie Edgar Poe citat de Durand, acest cuvînt suprem, acest cuvînt-rege, atît de misterios, plin
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Paris, 1970. 45. Vezi Jean Cazeneuve, Fericire și civilizație, Gallimard, Paris, 1966. Evocînd paradisul promis și paradisul pierdut, autorul insistă, semnalînd suprapunerea imaginilor, asupra faptului ca, în religiile mîntuirii, paradisul de la sfîrșitul vremurilor nu se confundă cu Edenul originar. Orizontul mitic este cu totul diferit. Fericirea originară e precară, omul ce-și păstrează independența față de Dumnezeu fiind considerat ca esențialmente slab. În schimb, beatitudinea de la sfîrșit ține de perfecțiunea venită din cer, adică de contopirea creaturii umane cu Dumnezeu. Cel dinții
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
spirituale, antipodul Penelopei ca simbol al fidelității în iubire. Ultimul grupaj de poeme, Cântece de mântuire, e cel care schimbă registrul poetic. Cântecele „de mântuire” sunt mai degrabă tradiționaliste și nostalgice decât optzeciste. „Mântuirea” o caută acum poetul nu în mitic, ci în explorarea amintirii, a imaginii satului natal, Lăicăi. Mama și tata „coborând din tablouri” refac, dramatic, Olimpul personal, singurul far cu adevărat călăuzitor în viața omului prins în „melodrama realului”. SCRIERI: Viața în tablouri, București, 1984; Garsoniera 49, Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287657_a_288986]