4,924 matches
-
elocuției pe care invidioșii o numesc sporovăială; după care Încheie spunând: — Eleganța dramatizează viața... Ah! La auzul acestor vorbe, izbucniră urale. Ager la minte, E. de G. demonstră că drama nu putea defel să provină din uniformitatea impusă de eleganță moravurilor unei țări și, sprijinindu-se pe exemplul Angliei și Spaniei, Își susținu teza cu o bogăție de argumente Înveșmântate În culorile locale oferite de obiceiurile existente În cele două ținuturi. În sfârșit, Își termină discursul astfel: — Este ușor, domnilor, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai Îndepărtate de sediul gândirii și nu vor ocupa decât un loc secundar În această vastă teorie a eleganței. Nu este oare firesc să oglindim marea gândire care pune În mișcare veacul nostru Într-o operă menită poate să influențeze moravurile neștiutorilor Într-ale modei. Să hotărâm așadar că toate principiile care vor fi În directă legătură cu inteligența se vor bucura de Întâietate În secțiunile acestei enciclopedii aristocratice. Și totuși, domnilor, adăugă Brummell, există un fapt care le dirijează pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu Îi satisfăceau Însă nici pe artist, nici pe omul de gust. Am apucat-o În sfârșit pe calea eleganței și a simplității. Dacă modestia averilor noastre nu Încurajează Încă mutații rapide, am Înțeles cel puțin acest aforism Înstăpânit asupra moravurilor actuale: XXVII Luxul este mai puțin costisitor decât eleganța. Așa se face că suntem Înclinați să ne Îndepărtăm de sistemul În virtutea căruia strămoșii noștri vedeau În achiziționarea unei mobile un bun plasament; deoarece fiecare a simțit instinctiv că este mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
centură, a glugii, a cocardei, a armăturii de sârmă de la rochie, a mănușii, a măștii, a catifelei va deschide astfel un modilog În Înspăimântătorul hățiș al legilor somptuare și pe toate câmpurile de bătaie unde civilizația a biruit În dauna moravurilor grosolane aduse În Europa de barbaria Evului Mediu. Dacă Biserica trecu la excomunicarea succesivă a preoților care Începuseră să poarte pantaloni până la genunchi, iar apoi a celor care renunțară la ei În favoarea pantalonilor lungi; dacă peruca clericilor de la catedrala din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
că nu mai poartă obișnuitele pachete. În fine, un guler mai mult sau mai puțin curat, pudrat, pomădat, uzat; niște butoniere mai mult sau mai puțin Întregi; pulpana unei haine atârnând, asprimea unei stofe noi, iată diagnosticele sigure ale profesiunilor, moravurilor și obiceiurilor. Și iată costumul nou-nouț al unui dandy, haina de postav a rentierului, redingota scurtă a misitului clandestin, fracul cu nasturi suflați În aur al lyonezului retrograd sau surtucul slinos al avarului. Deci Brummell avea dreptate să vadă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ultimii reprezentanți ai orgoliului omenesc și așterne valuri de uitare pe urmele lăsate de uimitorii mirmidoni. La noi, Întîlnești din ce În ce mai rar un dandy, În vreme ce la vecinii noștri, În Anglia, starea socială și constituția (adevărata constituție, cea care se exprimă prin moravuri) vor mai lăsa multă vreme loc urmașilor lui Sheridan, Brummell și Byron, cu condiția totuși să se Înfățișeze unii demni de ei. Ceea ce i-a părut, poate, cititorului o digresiune nu e, la drept vorbind, așa ceva. În multe cazuri, considerațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Înfățișare deosebită, ce părea a se feri de orice afectare, un anumit farmec exotic, ca un parfum Îndepărtat venind din niște ținuturi mai iubite de soare. S-a spus că poetul călătorise mult prin Indii, ceea ce explică totul. Neînsușindu-și moravurile mai libere ale artiștilor, Baudelaire păstra cele mai stricte conveniențe și politețea sa era atât de mare, Încât putea să pară căutată. Își măsura frazele, nu folosea decât termenii cei mai aleși și pronunța unele cuvinte Într-un fel special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a rupturilor reale pe care le producea, În secolul al XVIII-lea, introducerea scriitorului burghez În salonul doamnei de Lambert, În intimitatea ducelui de Choiseul. Această ruptură va fi jucată, fără o clipă de răgaz, prin atitudini simbolice: veșmintele, alimentația, moravurile, cuvintele și gusturile trebuie În mod necesar să mimeze o separație care, fără o supraveghere constantă, ar risca să treacă nebăgată În seamă. În acest sens, cultul baudelairian al Diferenței se regăsește la Flaubert sau la Gautier. Dar declasarea simbolică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lanțuri sunt Îndrăgite. Fără ele ar trebui dovedită sau exercitată puterea pe care, la urma urmei, nu ești sigur că o ai. În final, devii funcționar În Algeria și Prometeu, prin același Borel, vrea să Închidă cabaretele și să reformeze moravurile băștinașilor. Dar asta nu contează: orice poet, pentru a fi acceptat, trebuie să fie un poet blestemat 1. Charles Lassaily, acela care proiecta un roman filosofic, Robespierre și Iisus Christos, nu se duce niciodată la culcare fără a profera, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
prinț care ajunsese la cincizeci de ani și al cărui regat era amenințat. S-a dedat astfel plăcerilor, în pofida frecventelor avertismente ale medicului său Ișak Hamon. Cu sumedenie de roabe frumoase roind în jurul său, s-a înconjurat de poeți cu moravuri îndoielnice, barzi care sculptau, vers după vers, formele dansatoarelor goale și ale efebilor zvelți, care comparau hașișul cu smaraldele și mirosul lui cu tămâia, care, noapte de noapte, înălțau cântări vinului, roșu sau galben, vechi și totuși veșnic nou. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și părul privirilor necuviincioase a sute de bărbați care nu le sunt chiar toți, presupun, soț, tată, fii sau frați. Pentru ce ar feri Dumnezeu Granada de pericolele care o amenință când, în viața locuitorilor acestui oraș, s-au reinstalat moravurile din epoca ignoranței, obiceiurile de dinainte de islam, precum bocetele funebre, trufia rasei, practicarea ghicitului, credința în semne prevestitoare, venerarea moaștelor, folosirea, unii față de alții, a cuvintelor de laudă sau de injurie și a poreclelor împotriva cărora Cel-de-Sus ne-a prevenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pretindă că se află mai aproape de Adevăr decât au fost Profetul și însoțitorii săi? Dacă musulmanii au pierdut din putere în fața vrăjmașilor lor, este pentru că ei s-au îndepărtat de la calea cea dreaptă, pentru că au lăsat să le fie corupte moravurile și ideile.“ Pentru medic, în schimb, învățămintele Istoriei erau cu totul altele. „Cea mai frumoasă epocă a islamului, spunea el, era atunci când califii își împărțeau aurul savanților și tălmacilor, când își petreceau serile discutând filosofie și medicină în compania unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de paznici. Adesea, când o căsătorie este astfel anulată în ultimul moment, într-o atmosferă de ranchiună, și mai cu seamă când logodnicul se simte călcat în picioare, el face să circule zvonul că făgăduita nu e fecioară sau că moravurile ei sunt ușoare, pentru ca ea să nu-și mai poată găsi un soț. N-aș fi fost surprins dacă banditul respins ar fi reacționat astfel, într-atât se simțea de umilit. Dar niciodată, nici în cele mai urâte coșmaruri, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
respective în amănunt; nu l-am întrebat de ce nu făcuse nimic la vremea cuvenită, căci țineam să-l atrag de partea mea. Așa că am continuat, tot cu voce scăzută: — Pentru Ahmed, Zeruali devenise exemplul depravării care, potrivit spuselor lui, strică moravurile oamenilor din Fès. Am aflat chiar că a vorbit despre omul acesta în mai multe rânduri, în cuvântările lui. Dumnezeu să-l îndrume pe calea adevărului! am adăugat eu prudent, ca să nu las impresia că aș împărtăși cumva părerile Șchiopului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de un țăran din Europa creștină. Pentru conștiința modernă, un act fiziologic - mâncatul, sexualitatea - nu este decât un proces organic, deși împovărat de o serie întreagă de tabuuri (reguli de bună cuviință în timpul mesei; limite impuse comportamentului sexual de "bunele moravuri"). Pentru "primitiv" însă, un asemenea act nu este niciodată pur și simplu fiziologic, ci este sau poate deveni o "taină", o participare la sacru. Cititorul nu va întîrzia să-și dea seama că sacrul și profanul sânt două modalități de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
decadenței. "Decadența națională e marele fapt inexorabil al istoriei noastre, de trei secole încoace", scria Antero de Quental. Tinerii intelectuali formați la Coimbra se zbat între un exasperant complex de inferioritate - care-i face să privească scârbiți și cu ură moravurile, instituțiile și cultura tradițională - și un profetism revoluționar plin de candoare. Cincizeci de ani de pseudo-liberalism transformă Portugalia într-o caricatură; nu mai exista monarhia tradițională de odinioară - dar Portugalia nu devenise încă o țară europeană, asemenea Franței. În comparație cu Parisul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Portugalia nu devenise încă o țară europeană, asemenea Franței. În comparație cu Parisul, pentru "generația de la Coimbra" nu este nimic bun în Portugalia. Acei puțini cărturari care au acces la luminile Europei se îngrozesc de ce văd în jurul lor; se împrumutaseră constituții, legi, moravuri și cultură - dar se împrumutase prost, numai pe jumătate. Totul era hibrid, fals, steril. De aici furia și dezgustul lor, de aici critica de iconoclaști, - care nu iartă nimic; nici rege, nici religie, nici familie, nici stat. "Generația de la Coimbra
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Portugaliei în Cuba, Anglia, America, Franța. A avut, ca și întreaga lui generație, cultul Franței, al limbii franceze, al valorilor franceze. De aceea și cărțile lui par a fi traduse din franțuzește. Și în aceste cărți, ce admirabilă oglindă a moravurilor portugheze, ce neiertătoare critică a burgheziei și Bisericii, ce cumplită caricaturizare a tot ceea ce reprezenta, între 1870-1890, spiritul "constituționalist", cu creațiile sale hibride, cu metisajul său grotesc de valori, cu fundamentala sa mediocritate! Fără îndoială că opera lui Eça de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
abordarea. E tristă și, într-un plan mai complex, generatoare de amare reflecții. E imaginea cea mai elocventă a unei animalități neînfrânte de miile și miile de ani de istorie. O animalitate frustă, țâșnind peste toată poleiala de cultură, civilizație, moravuri șlefuite etc. Nu-i numai problema noastră, desigur. Am văzut la fel de mizere closete și în China, și în Bulgaria, și în Germania, și în Egipt, și în Basarabia. Nu cred că mari deosebiri vor fi fiind și prin alte părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sediul pe Zalomit, în casele lui Micescu, avocatul, unde se mutase apoi Biblioteca Pedagogică. „A fugit Vyvy“ - ofta Wanda. „Ce puteam să-i fac. Nu mai puteam să mă dau tare, că începea să ne urmărească și pe noi cu moravurile. Cât a mai stat regele în țară, a mai mers. Că veneau și de la Palat, direct prin grădină veneau și se opreau la stabilament. Mai trimiteam și io fete, când era vreo urgență, că era ofițeri nervoși, cum e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că nu există sursă mai bună din care ticăloșii să-și poată mai cu ușurință alimenta pretextele calomniei. Iar un altul este că numai suveranii sau cei autorizați de către aceștia sunt îndreptățiți să se amestece și să pună ordine în moravurile celorlalți.“ Iar eu de ce pălesc, în loc să plâng? * Clipele dezolării, pe care le încoronăm cu iluzia lucidității ultime, sunt o farsă lipsită de echivoc. Pe punctul de a-și pune lațul de gât, individul își rezumă gândirea, viața, la concluziile celui
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
poate îndrepta, este de plâns. Horațiu, poet al antichității, ne transmite pe firul vremii îndemnul “Ridentem dicere verum”, adică să spui adevărul râzând, iar poetul francez de Santeuil, “Ridendo castigat mores”, ceea ce, pe limba noastră ar suna: “râzând se pedepsesc moravurile”. Mai aproape de vremurile noastre, academicianul Mihail Ralea nota că râsul, sub învelișul spiritului, este poate cea mai înaltă formă de civilizație, un derivativ ingenios pentru impulsivitate și violență. Râsul și Inchiziția nu sălășuiesc laolaltă. Democrația încurajează râsul, tirania îl detestă
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]
-
care a trăit Djerzinski, filozofia era de obicei considerată ca lipsită de orice importanță practică, și chiar de obiect. În realitate, viziunea despre lume adoptată În mod obișnuit, la un moment dat, de membrii unei societăți determină economia, politica și moravurile acesteia. Mutațiile metafizice - adică transformările radicale și globale ale viziunii despre lume adoptate de cei mai mulți - sunt rare În istoria omenirii. Ca exemplu, se poate cita apariția creștinismului. Din momentul În care s-a produs o mutație metafizică, ea se dezvoltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la frigider. Vărsa Într-un castron fulgi de cereale, adăuga lapte, smântână; acoperea totul cu un strat gros de zahăr. Apoi mânca. Mânca mai multe castroane, până-i venea greață. Își simțea burta grea. Îi plăcea. 9 În planul evoluției moravurilor, anul 1970 a fost marcat de o extindere rapidă a consumului erotic, În ciuda intervențiilor unei cenzuri Încă vigilente. Comedia muzicală Hair, menită să popularizeze „eliberarea sexuală” din anii 60 pentru uzul marelui public, cunoscu un succes răsunător. Sânii goi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
propunând formule de petrecere a timpului liber, ținuturi exotice și fantasme sexuale, filmul lui Just Jaeckin era, În sânul unei culturi rămase profund iudeo-creștină, un manifest pentru intrarea În civilizația vacanțelor. Dintr-o perspectivă mai generală, mișcarea de emancipare a moravurilor a cunoscut În 1974 succese importante. La 20 martie, s-a deschis la Paris primul club Vitapop, care avea să joace un rol de pionierat În domeniul formei fizice și al cultului corpului. Pe 5 iulie, a fost adoptată legea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]