4,628 matches
-
a două zi dimineață pe acolo să discute cu un tip de la SS care îi solicitase deseori cadre pe parcursul carierei didactice. Lăură încremeni pur și simplu. Iarăși Serviciile Secrete?, isi zicea ea. Oare scrie ceva cumva pe fruntea mea?! Cum naiba, oricine mă vede, mă trimite acolo.. Nu-i plăcea deloc situația, dar trebuia să o accepte, n-avea încotro. Părăsi localul acelei școli, hotărâtă să mai dea o raita prin așa-zisul oraș. La Casa de Cultură, văzu un afiș
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
de flori și o flacăra de pădure: M-a răpus stihia: chiotul abrupt A venit prin sânge că un cer etern Mi-a Întins cu mâna lent pe dedesubt Ochilor tăcerea mortului fratern Prea târziu Montagu, dar o ciudă-a naibii Uneltea-n tăcere drumul să-mi arăți Să plutim alături prin secrete albii În adâncul unei lungi singurătăți” Rămas În iureșul cântecelor tale de iubire, singurătate, revoltă; uneori ironie, alteori negre-negre-voi deveni susurul răsăritului de soare sau de asfințit de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
citit entuziast cele mai plicticoase poezii pe care le-am auzit vreodată... „Ei?!“, a întrebat autoadmirativ... Profesorul a vrut să citească din nou, dar chiar atunci a intrat o colegă întârziată. El s-a întors mâniat și-a răcnit: „La naiba, nu întrerupeți Poetul!“... Colega, spre marea noastră distracție, s-a retras descumpănită, neștiind cu ce-a greșit. În fine, subiectele erau ușoare, niște generalități, trebuia să fii prost ca să nu scrii ceva... După un sfert de oră, timp în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
și vicioase. Eu vă zic că am cunoscut trei. Și un întreg cartier a tremurat ani de-a rândul, de spaima mămăilor interlope de la blocul cu bulină. Să vă spun că bulina blocului tot de la ele se trage. Altfel, cum naiba, bloc nou din ’85 să stea la cheremul primului seism? Când s-au mutat cele trei babe la parter, nimeni nu mai știe, sau se teme să știe. Fumează în fața ușii de la intrare și te scuipă dacă nu le place
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
doi fii ai lor, de pe front. "E greu pentru El să se descurce, când dorințele noastre sunt atât de contradictorii", suspina Onkel Joseph. Și adăuga: "Doamne Dumnezeule, de ce s-or fi luând după nebunul ăsta care se crede mai dat naibii decât Napoleon?" Profesoara de istorie le vorbea despre Grecia antică. Relieful spectaculos și frumusețea mării ar fi contribuit acolo la înflorirea artelor. "Ați văzut marea? Cine a văzut marea?" Nel ridică timid degetele. "Eu am văzut marea..." "Și ce poți
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
carte care prezintă modul în care a fost realizat DRT (Lee și Jones, 1989), Lee remarcă: "Personajul pe care îl interpretez în Do the Right Thing face parte din școala de gîndire a lui Malcolm X: "ochi pentru ochi!" La naiba cu "întoarce și celălalt obraz". Dacă mai continuăm cu nebunia asta, în curînd vom fi moți cu toții. HEI, A VENIT VREMEA SĂ CEREM OCHI PENTRU OCHI." (ibid., 34; majusculele îi aparțin lui Lee). 18 Această interpretare a fost sugerată de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
la București și se pare că-n această săptămînă se va anunța. M-am săturat de așteptat! Aproape nu-mi mai pasă ce vor anunța! Deși aș fi destul de mîhnit să mai aștept un an! Te saturi și de așteptat, naibii! Știi că exemplara carte a lui Liviu Stoiciu, "Inima de raze", a fost retrasă inițial din librării! Of! Of! Mare porcărie! Pe mine mă deranjează foarte tare tot ce se face împotriva artei adevărate! Va veni un timp în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cu scrisorile pe care le primesc! Sper să-ți placă și ție cartea! Ți-o trimit cu toată dragostea! Și-ți doresc un sfîrșit de an bun! Și tot ce-ți dorești tu! Și poate ieși și tu cu carte, naibii! Te îmbrățișez! Aurel Dumitrașcu 1985 Borca, 6 ianuarie 1985 Dragul meu, Îți scriu de dincoace, din alt an. Sub ninsoare. Aștept o putoare să treacă pe la mine. Vreau să văd dacă are trei sîni. Bine c-ai primit cartea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nealterată. Apoi am ieșit. Medicamente (de negăsit), regim, repaus. Regret că nu am o boală de inimă! Ar fi atît de simplu... Am slăbit peste măsură, dar dacă aș avea cancer nu mi-ar fi dat drumul să plec! Deh! Naiba mai știe!? Poate că mă joc prostește cu cuvinte rele. Toate zilele care au urmat au fost marcate de starea sănătății. Și noi șicane (știi tu de care). Nu-i nici o problemă! Sînt liberi să facă tot ce vor! Traducerile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mei! Altceva ar fi fost să fi putut rămîne mai mult timp, să nu fii presat de timp, să nu depindem în general de alții, de instituții, de fel de fel de meschinării. Mă gîndesc că, încet-încet, se duce totul naibii, absolut totul. Eu nu știu ce mai poate rămîne. Nu-s îndoctrinat cu pesimism din acela lățos, sînt silnicit doar, pur și simplu continuu să am un sentiment pe care-l "exprimam" și-ntr-un poem de prin 1976, cum că de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ne-liniștire, întrebare!), atunci între mințile oamenilor și acea țară a trîntorilor închipuită cromatic de Bruegel nu e nici o diferență! Nu suport lenea și n-am să vulgarizez spunînd precum sociologii comuniști găgăuți că lenea e un apanaj burghez. Pe naiba! Lenea e sinonimul prostiei. Pentru că numai prostia e mulțumită în suficiența ei. Inteligența nu e niciodată statică.. Snobismul este tot o "absență a minții". Nu e modă. Pentru că moda scandalizează inițial, se impune și... trece. Snobismul este mereu un cerc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
înfășurate într-o folie de aur sau folie de argint, plicuri cu bani și dulciuri. La grădinițe apare cineva mascat în demon, iar copiii, entuziasmați, aruncă cu fasole strigând: “Oni wa Soto, fuku wa uchi!” ceea ce s ar traduce: „La naiba cu demonul, noroc s-avem!”. În familie, ritualul este executat de o parte bărbătească. Personajul aruncă boabele de fasole prin casă, în timp ce rostește cu voce tare expresia „la naiba!”...” să vină norocul!” Când se alungă „demonul”, fasolea se aruncă din
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Oni wa Soto, fuku wa uchi!” ceea ce s ar traduce: „La naiba cu demonul, noroc s-avem!”. În familie, ritualul este executat de o parte bărbătească. Personajul aruncă boabele de fasole prin casă, în timp ce rostește cu voce tare expresia „la naiba!”...” să vină norocul!” Când se alungă „demonul”, fasolea se aruncă din interiorul casei spre ușa de la intrare, iar când se cheamă norocul, fasolea se aruncă dinspre exterior spre interior pentru aducerea energiei pozitive în familie, respectiv al norocului. La intrarea
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
băț cu atâta ură, încât, de durere, s-a întins cu burta la pământ. Văzând cine i-a aplicat corecția nemiloasă, și-a adunat ultimele puteri și s-a târât anevoie spre adăpost, la locul lui, sub prispă. Dar-ar naiba-n tini di strâmbăturî afurisitî! Ti omor amu! Îț crăp capu'! Auzâtu-m-ai, dihanii flocoasî??! Eu n-am mai asistat până atunci și nici de atunci până în momentul în care scriu aceste rânduri la o manifestare atât de violentă din partea unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ai tăi te așteaptă. Du-te! Lângă culcușul meu, mama și frații se uitau la mine cu teamă și speranță. Într-un târziu, am deschis cu anevoie ochii, auzindu-l pe Mircea: Ce faci, măi, Bălule, ne-ai speriat al naibii! Ia spune, cu cine vorbeai în somn? Cum? Hai, scoală-te, că avem treabă, nu lenevi! 6. SĂPAREA FÂNTÂNILOR sau EXERCIȚIU DE SUPRAVIEȚUIRE Se zice că viața a apărut pe Pământ din oceanul planetar. Probabil. Ceea ce știm cu siguranță e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
poetului nu are monedă de schimb. Cu ce-l răsplătiți pe baronul Johannes von Buday pentru "Țiganiada"? Probabil bătându-l la stâlpul infamiei marxiste, că ar fi fost "aristocrat". Dar amărâtul de Marx nu a fost un profitor "burghez"? Al naibii ce-i mai plăceau chefurile stropite cu multă bere, pe banii de cotizații ai boiangiilor și minerilor! Sunt "cetățean" pentru munca la catedră, de mic profesor suplinitor, asta am fost toată viața, pentru a face loc multor impostori, cu școli
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 131 Ce păcat că s-a pierdut În noianul vremurilor tulburi. Mister Rickard ar vrea să mă onoreze cu un whisky. Soția sa Îl fulgeră cu privirea. Rickard Îmi spune la ureche: la naiba cu toți antialcoolicii din lume. Ne fotografiem, ne salută și ne spunem adio. Cât aveți până acasa? Mă Întreabă o doamnă. Fără vapor, numai pe uscat, circa 12.000 km. Ne salutăm Încă o dată. Good luck to you - noroc, adio
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
un bun și substanțial comentator poli‑ tic. Lui îi datorăm și vorba aia care ne-a făcut să-l urâm atât de mult : stupid people. Și prevestirea că nu ne vom vindeca de prostie cel puțin 20 de ani. Al naibii prezicător ! A.M.P. : Da. Și apoi a devenit un critic și un opozant. SĂ zicem că a fost o lovitură de stat a armatei cu rezul‑ tatul pe care îl știm. Dar, în același timp, a fost o mare mișcare
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Care-i visul dumitale, zi scurt ! — Poftim ? — Ei, uite un netrebnic... Hai, du-te la Poftim, nu auzi că aici visăm la Operă ? ! Uș, uș ! — Sachi, termină ! — Nu, nu, nu, nu, cum să termin ? Ai dreptate, hai să-i lăsăm naibii și pe Răcaru, și pe Fernic și să ne punem într-un pat să visăm la Operă... Opera, domnișorule Cristian, din cât mă duce pe mine scăfârlia mea seacă, nu începe și nu se termină cu domnul Vrăbiescu și cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
îngrijorat Cristi. Dacă ne așteaptă o mașină de poliție acasă sau la Grand ? — Stai, mă, liniștit, cu poliția rezolv eu. Ultimul lucru de care am nevoie e să am cazier, am mai trecut prin d-astea, îl liniștește Fernic. Unde naibii mă primesc ăia pe mine la școala de aviație cu cazier, a ? Eu aș fi în cel mai mare căcat dacă ne-ar prinde, nu voi. Voi scăpați cu o amendă și gata, nu îți cere nimeni buletinul când cânți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
bine, răspunde într-un târziu. Am nime- rit aici, într-un fel de mlaștină, fir-ar mama ei... Am noroi și-n chiloți. Cred că mi-am rupt piciorul, abia pot să-l simt și dacă-l simt, doare ca naiba, nu pot să-l mișc. Fernic îl găsește în câteva secunde după voce. Se apleacă înspre el și intră și el în noroi. — Da, pare o băltoacă asta, naiba știe... Te poți mișca ? — Nu... — Hai că te trag eu, și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
abia pot să-l simt și dacă-l simt, doare ca naiba, nu pot să-l mișc. Fernic îl găsește în câteva secunde după voce. Se apleacă înspre el și intră și el în noroi. — Da, pare o băltoacă asta, naiba știe... Te poți mișca ? — Nu... — Hai că te trag eu, și Fernic îl prinde de mâini și îl trage până pe drum, pe pământ uscat și piatră, în timp ce Cristi urlă de parcă l-ar fi lovit trăsnetul. — Futu-i mama lui de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
le-am băgat sub scaune... — Hai să te-ajut... și Fernic îl trage ușor pe Pribeagu. Te doare ceva, oasele, mâinile, picioarele ? — Sufletul, monsieur Ionel, sufletul mă doare. Că eram în față și am pierdut toți banii... Doamne, dă -i naibii de bani, Sachi, îți arde de glume ? — Și mă gândeam, monsieur Ionel, cât stăteam acolo, că trebuie să plătim și trăsura, și caii acuma, nu ? Fernic începe să râdă. Râde și Cristi, auzindu-l de la distanță pe Pribeagu cum se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
învie acele zile vreodată și chiar a încercat să nege că s-ar fi întâmplat. Degeaba. Și unul dintre vagoane avea ușile imense de metal larg deschise, fiind pregătit să fie încărcat. Afară așteptau să fie urcate cutii întregi cu naiba știe ce. Schelete, a gândit Cristi. Schelete de oameni amestecate și îngrămădite unele-ntr- altele, coaste de femei necunoscute peste coaste de bărbați necunoscuți și tibii și șolduri sfărâmate ca să încapă mai bine și cranii de copii mai ales. De-ar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
apropiere să culeagă vreascuri și alte uscături pentru soba improvizată din vagon, al cărei burlan îl amenajase Virginia să iasă afară, făcând o gaură cu mâinile goale prin tabla ruginită. Era toată zgâriată pe mâini, răni adânci, care dureau ca naiba, umplute de mizerie și rugină. Nu mai fugiți, că transpirați ! s-a auzit strigătul mamei din depărtare. M-auzi, Bibi ? Pițule ! Să nu cumva să transpirați ! Pentru că, dacă transpirau, riscau să moară pe drum cu pneumonie sau febră. Și dac-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]