5,149 matches
-
tezaurului polon trecut pe teritoriul României, împotriva voinței serviciilor secrete ale Germaniei naziste. Personajele principale sunt introduse, în scenă, pe rând, o dată cu biografiile lor: maiorul Bobruk, care supraveghează convoiul, însărcinatul cu afaceri polon, directorul băncii, secretara, ca și șoferul, agent nazist infiltrat în convoi. Din iureșul spectaculoaselor promisiuni filmul „deraiază” în mlaștina tratativelor diplomatice, cu secvențe statice precum ședința prezidată de Armand Călinescu. Dincolo de intenții, ruptura de stil distrage atenția și scade ritmul unui film anunțat ca „de acțiune”.”"
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
internațională, lungă de 349 kilometri, care a delimitat teritoriile Poloniei și României. Ea a fost stabilită în august 1919 ca fiind granița antebelică dintre Galiția și Bucovina și a existat până în septembrie 1939, când Polonia a fost ocupată de Germania Nazistă și de URSS, iar linia de frontieră a început să separe România de URSS. În anul 1939, ea avea o lungime de 349 km. La sfârșitul lunii mai a anului 1919, Armata Română a ocupat fostul teritoriu habsburgic Bucovina și
Frontiera între Polonia și România () [Corola-website/Science/319149_a_320478]
-
anul 1939, pe podul de la Zalescic retrăgându-se armatele poloneze, în speranța că vor continua lupta împotriva germanilor și sovieticilor cu sprijinul aliaților occidentali - Franța și Anglia. Aceste speranțe s-au dovedit iluzorii, Polonia fiind ocupată în întregime de Germania Nazistă și URSS, iar soldații polonezi refugiați în România internați într-un lagăr de refugiați din Dobrogea. Prin punctul de frontieră de la Sniatin a fost transportat în 1939 tezaurul Poloniei, pentru a nu cădea în mâinile nemților. Prin "Convenția din 7
Frontiera între Polonia și România () [Corola-website/Science/319149_a_320478]
-
susținut teza de doctorat la Freiburg, sub îndrumarea lui Wilibald Gurlitt, în anul 1937, cu o dizertație despre dezvoltarea cântecului folcloric. A devenit apoi, asistent la Volksliedarchiv Deutsches (1936-41), în același oraș. Tot în acest an s-a alăturat partidului nazist (NSDAP). Între anii 1941 și 1942, a fost lector la Reichsuniversität Posen. După Al Doilea Război Mondial, a revenit ca arhivar la Volksliedarchiv Deutsches, în Freiburg (1946-58). Din 1958 devine profesor de muzicologie la Kiel. Aici a înființat, Institut für
Walter Wiora () [Corola-website/Science/319192_a_320521]
-
Indiile Olandeze de Est și diverse alte insule din Pacific. Invazia Formosei avea nevoie de forțe terestre mult mai mari decât cele disponibile la sfârșitul anului 1944 și un astfel de atac nu ar fi fost fezabil până când înfrângerea Germaniei naziste nu ar fi eliberat forțele terestre necesare. În cele din urmă s-a decis că forțele lui MacArthur vor invada insula Leyte din Filipine. Forțe amfibii și sprijinul oferit de forța navală va fi asigurată Flota a 7-a comandată
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
Sovietică) a fost un politician sas, membru al SS care, din noiembrie 1940, a condus Grupul Etnic German din România ca "Volksgruppenführer". A răspuns de integrarea germanilor din România în organizații și de recrutarea bărbaților pentru trupele Waffen-SS ale Germaniei Naziste. Din 1923 până în 1929 a urmat cursurile gimnaziului „Stefan Ludwig Roth“ din Mediaș. A continuat cu studii de drept la Cluj, pe care nu le-a terminat. S-a prezentat ca voluntar în armata română. În Transilvania se ascuțea lupta
Andreas Schmidt () [Corola-website/Science/319376_a_320705]
-
se opunea o grupare de orientare național-socialistă, condusă de Fritz Fabritius. În 1935, din această grupare s-a desprins o grupare și mai radicală, condusă de Alfred Bonfert și Waldemar Gust. Pentru că autoritățile române au interzis aceste grupuri, simpatizanții ideoligiei naziste au format o nouă organizație, Frontul Național Muncitoresc ("Nationale Arbeitsfront", pe scurt "NAF"), în care s-a înscris și . În 1938, Andreas Schmidt a plecat la Berlin pentru a studia agronomia. Acolo a cunoscut persoane din conducerea național-socialistă și s-
Andreas Schmidt () [Corola-website/Science/319376_a_320705]
-
(în ) a fost înființat, sub presiunea Germaniei naziste, prin Decretul nr. 830 din 20 noiembrie 1940 (Legea 830/21 noiembrie 1940). Acest grup etnic a fost o organizație cu statut de persoană juridică, subordonată direct capitalei celui de-al treilea Reich, fiind singurul organism care a reprezentat, în
Grupul Etnic German din România () [Corola-website/Science/319374_a_320703]
-
dependentă. Cele mai mari instituții dedicate asistenței publice și sociale ale Bisericii Evanghelice din Europa ”"au angajat muncitori pentru muncă forțată pe toată durata celui de-al doilea Razboi Modial"” . Biserica Evanghelică se numără printre instituțiile angajate să susțină Germania nazistă, scop în care a promis 5 millioane $ obținuți din utilizarea muncii forțate în timpul perioadei naziste. Având atribuții conferite prin Decretul lege din 1941 și consimțământul Consistoriului Regnicular al Bisericii Evanghelice C.A dat la 2 iulie 1942 și bazat pe
Grupul Etnic German din România () [Corola-website/Science/319374_a_320703]
-
au angajat muncitori pentru muncă forțată pe toată durata celui de-al doilea Razboi Modial"” . Biserica Evanghelică se numără printre instituțiile angajate să susțină Germania nazistă, scop în care a promis 5 millioane $ obținuți din utilizarea muncii forțate în timpul perioadei naziste. Având atribuții conferite prin Decretul lege din 1941 și consimțământul Consistoriului Regnicular al Bisericii Evanghelice C.A dat la 2 iulie 1942 și bazat pe Convenția publicată în Monitorul Oficial nr.234 din 7 octombrie 1942,. a preluat învățământul de
Grupul Etnic German din România () [Corola-website/Science/319374_a_320703]
-
Germania, s-a refugiat în Franța (sau Elveția) (ulterior, în 1941, emigrând în SUA cu ajutorul organizației Emergency Rescue Committee” a lui Varian Fry). Cartea sa "Schatten der Geschichte" („Umbre ale istoriei”) a fost pe lista cărților interzise de regimul german nazist, care urmau să fie arse. Se pare că a fost modelul personajului "Ignazio Morton" în românul autobiografic "Die Wenigen und die Vielen" („Cei mulți și cei puțini”) al scriitorului german Hans Sahl. A fost căsătorit cu Eva Dorothea Marcu (n.
Valeriu Marcu () [Corola-website/Science/315588_a_316917]
-
Regale Suedeze de Sport și a Asociației suedeze de vânătoare. A fost, de asemenea, membru de onoare al Academiei de Științe și al Academiei de Științe Militare. Unii jurnaliști și istorici recenți portretizează pe Gustaf Adolf ca simpatizant față de mișcarea nazistă în anii 1930, o opinie care a fost extrem de dezbătută și criticată. Ca reprezentant oficial al Suediei, Gustav Adolf s-a întâlnit cu mulți lideri naziști, inclusiv cu Adolf Hitler și Hermann Göring (acesta din urmă a trăit în Suedia
Prințul Gustav Adolf, Duce de Västerbotten () [Corola-website/Science/315631_a_316960]
-
Militare. Unii jurnaliști și istorici recenți portretizează pe Gustaf Adolf ca simpatizant față de mișcarea nazistă în anii 1930, o opinie care a fost extrem de dezbătută și criticată. Ca reprezentant oficial al Suediei, Gustav Adolf s-a întâlnit cu mulți lideri naziști, inclusiv cu Adolf Hitler și Hermann Göring (acesta din urmă a trăit în Suedia și a avut mulți prieteni din clasa superioară suedeză). Ca prinț foarte rar a vorbit despre chestiuni politice și nu a lăsat nici o dovadă scrisă a
Prințul Gustav Adolf, Duce de Västerbotten () [Corola-website/Science/315631_a_316960]
-
și Gustaf Adolf nu s-au simțit bine împreună. De asemenea, ziarul antinazist "Expressen" a declarat că zvonurile au fost negate de "martori plauzibili care erau profund pro-democrați". Curtea regală suedeză, de asemenea, a făcut o declarație negând orice simpatie nazistă. În timpul anilor 1940 a obținut gradul de locotenent colonel. La zece luni după nașterea fiului său, prințul a participat la o vânătoare în Olanda, la invitația lui Bernhard al Țărilor de Jos (soțul reginei Juliana a Olandei). La 26 ianuarie
Prințul Gustav Adolf, Duce de Västerbotten () [Corola-website/Science/315631_a_316960]
-
mamei Reginei, Lady Strathmore. În următoarele două săptămâni, Norman Hartnell a creat un trusou complet alb pentru Regină, care nu putea purta haine colorate deoarece era încă în doliu. Scopul vizitei era să asigure suport solidarității anglo-franceze în fața agresiunii Germaniei Naziste. Presa franceză aducea elogii șarmului cuplului regal în timpul vizitei întârziate dar încununate de succes, elogii amplificate de garderoba lui Hartnell. Cu toate acestea, agresiunea nazistă a continuat și guvernul s-a pregătit de război. După ce se părea că Convenția de la
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
era încă în doliu. Scopul vizitei era să asigure suport solidarității anglo-franceze în fața agresiunii Germaniei Naziste. Presa franceză aducea elogii șarmului cuplului regal în timpul vizitei întârziate dar încununate de succes, elogii amplificate de garderoba lui Hartnell. Cu toate acestea, agresiunea nazistă a continuat și guvernul s-a pregătit de război. După ce se părea că Convenția de la Munchen din 1938 va preveni instalarea unui conflict armat, Neville Chamberlain, Primul Ministru britanic, a fost invitat la balconul Palatului Buckingham, împreună cu Regele și Regina
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
ministru". Ordinul Luise a fost fondat de către soțul ei patru ani mai târziu, ca o contrapartidă feminină a Crucii de Fier. În anii 1920 femeile conservatoare germane au fondat Liga Reginei Luise, și Luise însăși va fi folosită în propaganda nazistă ca un exemplu ideal de femeie germană. Luise s-a născut la Hanovra, unde tatăl ei, Carol de Mecklenburg-Strelitz, era mareșal de brigadă și mai târziu guvernator-general al electoratului de Hanovra. Mama ei era Prințesa Friederika de Hesse-Darmstadt. A fost
Louise de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315648_a_316977]
-
Există mai demult o înfloritoare comunitate evreiască, în 1940 Winschoten având cea de a doua cea mai mare comunitate evreiască din Olanda după Amsterdam. În timpul celui de-al doilea război mondial, Winschoten a fost un port de tranzit către Germania Nazistă pentru transporturile de evrei. Din cei 493 de evrei care locuiau în Winschoten de la începutul războiului, doar 20 au supraviețuit. În timp ce neerlandeza standard este cunoscută de majoritatea locuitorilor și mulți tineri știu limba germană și engleză, limba preferată, in viata
Winschoten () [Corola-website/Science/315716_a_317045]
-
Mărăști și Mărășești. În timpul celui de-al doilea război mondial (până la 23 august 1944) România, cu sprijinul forțelor puterilor Axei, a luptat împotriva Uniunii Sovietice pe Frontul de Est. Din august 1944 până la sfârșitul războiului, România a luptat împotriva Germaniei naziste, sub controlul Uniunii Sovietice. Odată cu invazia sovietică, comuniștii au preluat puterea, astfel încât, după cel de-al doilea război mondial, armata a fost reorganizată și sovietizată. După Revoluția română din 1989, din cauza lipsei de fonduri, multe unități au fost desființate și
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
arestat pe mareșalul Antonescu și a înființat un guvern pro-aliat format din comuniști și Frontul Plugarilor. S-a estimat că actul de la 23 august 1944 a scurtat al doilea război mondial cu circa șase luni. România a declarat război Germaniei naziste, prima și a patra armată luptând împotriva naziștilor. După eliminarea ultimelor resturi ale forțelor terestre germane din România, armata română a luat parte la Bătălia de la Budapesta și la Ofensiva Praga din mai 1945. Ocupația sovietică a României a dus
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
nisip folosit la construcții. Mulțumită faptului că nu se găsea încă în Uniunea Sovietică, Onutul a scăpat de foametea ucigașă care a bântuit Ucraina în anii 1930. Ca urmare a Pactului Hitler-Stalin din 1939, Polonia a fost cotropită de Germania nazistă și de URSS, Onutul fiind unul din punctele de trecere a ultimelor trupe poloneze supraviețuitoare, refugiate în România, țară neutră care le-a transportat pe navele Serviciului maritim român până în Egiptul britanic. Tot conform pactului Hitler-Stalin, la data de 28
Onut, Zastavna () [Corola-website/Science/315773_a_317102]
-
în era austriaco ungară a homosexualității; agăța băieți în băile cu aburi în Viena și a urmat un ciclu de exiluri, homosexualitate și peregrinări. Acolo o întâlnește pe Ilse Klapper o femeie de origine evreiască care fugea de persecuțiile guvernului nazist. Cei doi nu s-au iubit însă Burroughs s-a căsătorit cu ea în Croația pentru a-i obține o viză pentru Statele Unite, în ciuda părinților lui. Ulterior ea s-a dus la New York și eventual a divorțat de Burroughs însă
William S. Burroughs () [Corola-website/Science/315811_a_317140]
-
Panzerjäger Tiger Ausf. B "" (inventariat cu denumirea SdKfz 186) a fost un vânător de tancuri ("Jagdpanzer", în limba germană) fabricat și utilizat de către Germania nazistă. A fost cel mai greu vehicul blindat de luptă folosit în al Doilea Război Mondial, având la bază șasiul tancului Tiger II. Deși era excelent protejat și înarmat, vehiculul era afectat des de probleme tehnice și mecanice, din cauza greutății excesive
Jagdtiger () [Corola-website/Science/315840_a_317169]
-
inventar: 305002), similară celei folosite de tancurile Tiger II fabricate în serie. Vehiculul a fost denumit inițial "Jagdpanzer VI", însă a fost redenumit "". Numărul SdKfz repartizat era 186. Jagdtiger avea o construcție similară vehiculelor Jagdpanzer construite până atunci de Germania nazistă. O suprastructură de tip cazemată era montată pe șasiul extins al tancului greu Tiger II. Vehiculul avea un blindaj foarte gros și era dotat cu tunul de calibrul 128 mm PaK 44 L/55, capabil să penetreze blindajul oricărui tanc
Jagdtiger () [Corola-website/Science/315840_a_317169]
-
pentru piesa lui Henrik Ibsen "Peer Gynt", și compozițiile "Rondo Amoroso" și "Balada revoltei" ("Kjempeviseslåtten" în norvegiană)- ultima, o compoziție în două versiuni: una pentru pian și una pentru orchestră simfonică, compusă între 1942-1944, când Norvegia era ocupată de Germania nazistă. Lucrările sale timpurii au o coloratură de romantism târziu, dar ulterior și-a creat un stil propriu, bazat uneori pe șșforme clasice care amintesc de Joseph Haydn sau Wolfgang Amadeus Mozart. Muzicologul Lorentz Reitan îi descrie muzica în felul următor
Harald Sæverud () [Corola-website/Science/315865_a_317194]