4,685 matches
-
pe care, culmea, și eu mi-o doresc mai bună. — Eu, unul, nu vă pot privi niciodată ca pe un erou, orice argumente mi-ați oferi, domnule Antonescu. — Dar nici nu-mi doresc acest lucru ; eu nu mi-am propus nemurirea, ci din contră ! Viața mea este doar în slujba sta- tului și a intereselor sale. Ne așteaptă vremuri tulburi, domnule Vasile. De multe vom fi acuzați fiecare, și probabil vom face și multe greșeli. Vă pot garanta de pe-acum
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și cumpără parcele pe lună!... Pubertatea și fantasmele ei nu se opresc, se pare, niciodată!... Iar toate aceste „surogate” de soluții ale imortalității vin, se pare, din aprecierea pur cantitativă a vieții, a existenței, din „prelungirea” ei peste limitele firești. Nemurirea În forma ei „prescurtată”, o amânare a declicului final ce trădează, Încă o dată, o psihologie infantilă, „răsfățată” de un imaginar care respinge realitatea și orice cauzalitate. Vrând a prelungi peste margini viața, cu orice metode, Înseamnă de fapt a o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
3"/> Părintele istoriei spune — fără să creadă nici el prea mult — că această zeitate getă ar fi fost om ca toți oamenii, și anume sclav al filozofului Pitagora; odată eliberat și Întors printre ai săi, el a propovăduit geților ideea nemuririi (preluată, evident, de la magistrul său). Din acest text s-a Înfiripat legenda, Încă din Antichitate. Toate sursele fiind grecești (apoi și romane), este imposibil de spus În ce consta autentica credință a geților și dacilor. În Dacia, Zalmoxis nu apare
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
un moment dat teoria monoteismului religiei dacice. Sub acest aspect cel puțin, dacii ar fi fost mai evoluați decât grecii și romanii, mai aproape decât ei de creștinism. Un singur zeu, față de puzderia de zei ai mitologiei greco-romane! Credința În nemurirea sufletului! Unii, mai Înfierbântați, au văzut În Zalmoxis chiar un precursor al lui Isus Cristos. Până și Mircea Eliade risca — Într-o lucrare de tinerețe — o frază ca aceasta: „Când primii misionari creștini au venit să propage noua credință, dacii
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
din Tren au pretins că periplul nostru nu are nimic comun cu literatura. Ei trebuie că or fi avut mai curând idei prea înălțătoare despre literatură și probabil că visaseră că vor face o călătorie la bordul unui „tren al nemuririi”, în care unde autori și gânditori ca Nietzsche, Camus, Lagerlöf și Wilde vor sta în fiecare scaun și vor schimba între ei sentințe memorabile, mottouri conținând întreaga lume și eternitate pe care omul trebuie să le înțeleagă. A fost plăcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să ne unim pentru a lupta împotriva interesului național amenințat. Țara aceasta cu ultima sforțare a conștiinții sale... ... pentru interesele implacabile ale României de mâne. (Șt. Tătărăscu) Șirah cap. VI. verset 16. Prietinul credincios e leac care dă viață și nemurire; e un bun de preț pe care-l află cei ce se tem de Domnul. Vers. 17: Cel ce slujește Domnului se va bucura de prietini, căci prietinii lui îi vor sămăna. Așteaptă în pace secerișul... Nebunului înțelepciunea i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
masculin fecund, pare animată de misiunea concepției fantastice. Graba cu care gestația se încheie și creșterea accelerată a pruncului indică nevoia imperioasă de un erou care să înfăptuiască gesturile salvatoare. „Fecunditatea, belșugul, norocul, sănătatea - sau, la un nivel mai ridicat, nemurirea ori tinerețea veșnicăsunt concentrate în ierburi sau arbori; umanitatea sau rasa derivă dintr-o specie vegetală”, credință din care rezultă circuitul om - plantă. Aceasta l-a îndreptățit pe Ovidiu Bârlea să vadă în confuzia de regnuri o „dovadă neîndoielnică - alături de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dat fiind că aceste picături de apă simbolizează binecuvântarea cerească. Folosită în medicina populară pentru proprietățile ei terapeutice și magice, roua consacră: la evrei „redă viața osemintelor descărnate, roua lunară, la chinezi, limpezește vederea și oferă posibilitatea de a atinge nemurirea. Nemuritorii din Insula Ha-Tehu, afirmă Liezi, se hrănesc cu aer și rouă”. Toate aceste transmutații corespund unei ruperi de nivel, condiție obligatorie pentru declanșarea inițierii. Credințele legate de obiceiurile funebre și apropierea de veșnicia Eroilor sunt organic legate de funcția
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
punctul culminant al inițierii: înfruntarea apariției terifiante care amenință creația. Cel mai adesea drumul îl duce spre est, în întâmpinarea soarelui călăuză pentru cei ce transcend lumile. „Estul este valorizat pretutindeni deoarece răsăritul soarelui simbolizează lumina spirituală salvatoare, nașterea sau nemurirea, în timp ce Vestul, loc al apusului, simbolizează rătăcirea sau moartea”. Momentul hotărâtor este însă la asfințitul soarelui, când este aflată calea către sacru sau este înfrânt monstrul. Fecioara alungată își găsește traseul eliberator odată cu încheierea drumului diurn pe boltă: „rămâind singură
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
voinicească, smâncindu-se și opintindu-se într-o parte și-ntr-alta”. Bătălia pentru ordinea cunoscută a lumii se dă la granița extremă a creației, marcată întotdeauna de un pod, trecere „de la starea omenească la cele supraomenești, de la contingență la nemurire, de la lumea sensibilă la cea suprasensibilă”. Parcurgerea acestui filtru este condiționată de înfrângerea personajului malefic ale cărui puteri cresc proporțional cu valoarea podurilor întâlnite: aramă, argint, aur, granițe aflate în calea neofiților și în societățile secrete chineze. Gradarea dificultății de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a pătrunde și anihila domeniul uman a cărui încercuire magică a distrus-o. Mai mult chiar, cerbul își împodobește coarnele cu simbolul cunoașterii umane, atingând o culme a sfidării universului domestic. Via adaugă ipostazei de arbore sacru „expresia vegetală a nemuririi”, tinereții și vieții veșnice. Mai mult, ea asigură viața însăși, idee exemplificată de basmele cu influență creștină în care nou-născutul abandonat și găsit de un pustnic este hrănit și crescut cu o viță-de-vie apărută din senin. Imaginea cerbului trufaș, autoîncoronat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
suferința grea este revelată de moartea însăși: „tu t’e-apucă - zîce - că li-i scoat’e d’im bolă-afară, că li-i spăla cu lapt’e dulce șî cu cîrpa asta”. Laptele este „băutura primordială” și „cale inițiatică” spre nemurire, chiar un loc al acesteia, în textele orfice. Lichidul are proprietăți curative demonstrate în situații similare celei din baladă: laptele de la o sută patruzeci de vaci albe a vindecat prin îmbăiere soldații otrăviți de săgețile bretonilor. În basme, cufundarea în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inițiatului, care a civilizat lumea și are drept seniorial asupra spațiului sacru reprezentat de pădure și lacul îmbăierii consacrante. Așa cum alți împărați posedă arbori din aur ca stâlp al lumii, suveranul de aici dispune de o rezervă uriașă a lichidului nemuririi. Dar lumea revigorată de vitejia lui este din nou asanată de agresorul arhetipal și astfel e timpul ca inițierea să reînceapă pentru fiul de împărat. În basmul Rozina - Doamna Florilor, lacul de lapte se află în inima sacrului și este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sus a protagonistei printr-o cuprindere în transcendent, iar alăturarea metalelor nobile apotropaice dă naștere unei „hiperbole metalurgice” a statutului suprem. Îmbăierea în lapte constituie un ritual în sine (îndeplinit adeseori de moașe la naștere) și asigură „calea inițiatică” spre nemurire. Dublat de înmiresmarea cu flori de măr, simboluri ale frumuseții fecunde, gestul părinților conține toate sugestiile unei conștientizări a traseului magic ascendent pe care tânăra îl va urma. Faza preliminară a inițierii materializată de această pregătire excepțională s-a desfășurat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și accentuează capacitățile dobândite prin șederea în sacru. Amenințarea cu anihi¬larea totală (decapitarea ucide spiritul prin distrugerea integrității corporale) vine ca urmare a eșecului de a construi verticalitatea rituală, al cărei număr de metri „are o semnificație paradisiacă, este nemurirea fericirii”. Construcția fabuloasă sintetizează capacitatea ordonatoare eroică și deschide puntea de comunicare cu sacrul, dăruind lumii șansa eternului început. Alteori, realitatea este transformată, iar schimbarea duce lăcașul modest în planul bogăției opulente: „Di la mini șî păr’ la dumneata să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
hrănitoare pentru planta vieții. Marmura și piatra simbolizează duritatea materiei ce își așteaptă brațul demiurgic să îi dea un sens. „Simbol al Gliei-mumă”, piatra se lasă brăzdată de plugul ordonator și duce la pârg fructul din care se trage băutura nemuririi. Amintirea mai recentă a valorificării agricole a spațiilor sălbatice a dus în basme la cerințe cu un grad de accesibilitate mai mare: „Dacă până mâine dă dimineață - ’ce, vez’ pădurea aia - nu mi-ei aduce pâine coaptă de-acolo din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
își trage puterea din pântecele teluric și din spațiile sepulcrale, și tocmai această încărcătură este indispensabilă eroului civilizator. Animal primordial, șarpele are în basme o imagine pozitivă, capaci¬tatea sa de a cumula cunoașterea, puterile terapeutice ce derivă din secretul nemuririi și funcția psihopompă îl transformă într-un maestru inițiatic impunător: „O șărpoaică, o șărpoaică mare, mare, dă trei-patru metri, bătrână, avea niște pui dă șarpe făcuți într-o scorbură dă foc, acolo-n tulpina pomului” (Celei - Olt). Prezența ei în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de naștere care nu poate fi decât individual. Chiar și gemenii au certificate diferite. Nu poți boteza o întreagă generație de scriitori la fel. Marile debuturi au ceva sacral: universul se reculege în fața unui nou creator. Este un pariu cu nemurirea ce poate fi cucerită doar cu o singură carte exemplu Eminescu. În ultimul timp a devenit un bilet de intrare, primit contra-cost, în breasla autorilor. Mulți autori, puțini scriitori. Industria debuturilor de azi a devenit o afacere profitabilă pentru editori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de lipsa de caracter și de grobianismul unui activist al vremii: Lasă-l, bătrâne! El va fi ministru toată viața, noi vom fi poeți toată moartea!". Mai e scriitorul român capabil de această "romantică" abordare a destinului? Ce mai înseamnă "nemurirea" pentru un artist? Nichita Stănescu a fost și el ministru. Un ministru al poeziei. Comunismul i-a oferit această condiție. Prin urmare, îi era ușor să se joace cu astfel de sofisme. Poezia ta e, în multe secvențe, încărcată de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pedeapsă când faci acest lucru prost. Din păcate cei mai mulți nu conștientizează acest lucru și persistă în emiterea a tot felul de elucubrații cu pretenții de artă. Și atunci, evident, își duc pedeapsa până la capăt cu o iluzie că vor atinge nemurirea. Nemurirea este pentru cel cu har, nu pentru cel fără har. Sunt puține momentele din viața unui scriitor când mulțumirea i se așează în suflet după ce termină o carte, după ce o publică. Un soi de greutate sufletească m-a apăsat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
când faci acest lucru prost. Din păcate cei mai mulți nu conștientizează acest lucru și persistă în emiterea a tot felul de elucubrații cu pretenții de artă. Și atunci, evident, își duc pedeapsa până la capăt cu o iluzie că vor atinge nemurirea. Nemurirea este pentru cel cu har, nu pentru cel fără har. Sunt puține momentele din viața unui scriitor când mulțumirea i se așează în suflet după ce termină o carte, după ce o publică. Un soi de greutate sufletească m-a apăsat totdeauna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de lipsa de caracter și de grobianismul unui activist al vremii: Lasă-l, bătrâne! El va fi ministru toată viața, noi vom fi poeți toată moartea!". Mai e scriitorul român capabil de această "romantică" abordare a destinului? Ce mai înseamnă "nemurirea" pentru un artist? Îi dau în continuare dreptate lui Nichita Stănescu. Și tu și eu abordăm la fel, avem aceeași viziune "romantică" de abordare a destinului. "Nemurirea" poate să nu însemne nimic, la fel cum credința în Dumnezeu pentru atei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
e scriitorul român capabil de această "romantică" abordare a destinului? Ce mai înseamnă "nemurirea" pentru un artist? Îi dau în continuare dreptate lui Nichita Stănescu. Și tu și eu abordăm la fel, avem aceeași viziune "romantică" de abordare a destinului. "Nemurirea" poate să nu însemne nimic, la fel cum credința în Dumnezeu pentru atei nu înseamnă nimic. Dar cât de echilibrați, de întregi ne simțim având credință! Anii trecuți "Bahluiul literar" devenise foarte mocirlos, în multe locuri dăduse peste margini rupând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mult în "banca mea". Și asta chiar dacă am cutreierat lumea (România și Europa) în lung și în "laț"... Gabriel Liiceanu scria undeva cam așa ceva: pentru muritori viața nu ar trebui să aibă sens decât după ce a fost validată de ratarea nemuririi... "Povestea" vieții mele s-a desfășurat și se desfășoară în exclusivitate fără repere concrete. Este povestea unui pariu prea puțin vizibil și de aceea de necâștigat. Fie de către mine cu mine, fie de către alții cu mine! Astfel cele două povești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ar citi ce scriu eminescologii noștri despre el sunt încredințat că ar muri subit". Și Dan Mănucă își continuă comentariul ironic: "De unde se vede că "jugul lui Eminescu" apasă greu pe umerii iconoclaștilor, cât și pe umerii idolatrilor, uniți, în nemurire, prin incurabilă ignoranță" (Actualitatea și "Jugul lui Eminescu"). Parcurgând sumarul actualului volum de studii al lui Dan Mănucă ești tentat să te oprești adesea asupra judecăților sale de valoare, luând aminte la punctele de vedere noi sau înnoitoare asupra uneia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]