6,179 matches
-
încetare precursorul și promotorul oricărui progres în Europa. Oh! toată treabă ar fi picantă și merită osteneala de a fi încercată. Deci, domnul Prohibant se duse la fabrica de făcut legi. Cu altă ocazie poate voi povesti istoria demersurilor sale nevăzute; astăzi nu vreau să vorbesc decât de demersurile sale ostentative. A făcut să triumfe pe lîngă domnii legislatori această considerație: Fierul belgian se vinde în Franța la zece franci, ceea ce mă forțează să-l vând și pe al meu la
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mai bun în această parte a lumii, prostia ale cărei victime - proști și prostiți - sîntem cu toții, prostia cea mai ofensivă și cea mai nocivă - nimeni nu o recunoaște și nimeni nu se plânge și nu suferă din cauza ei. Ea trece nevăzută, rămâne neobservată, deși, după ce-am experimentat-o câteva zeci de ani, sîntem cu toții temeinic așezați în ea. Să facem totuși această deosebire: între cel care a încremenit în proiectul marxist pentru că, dintr-un motiv sau altul, s-a îndrăgostit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cerul. Acest peisaj care se anulează constant în propria lui ficțiune este resimțit, atâta vreme cât străbaterea nu s-a împlinit, ca obstacol. Obstacolul este deci însăși marea ca spațiu lipsit de repere. În aceste condiții, țărmul ca limită ultimă este țelul nevăzut al unei străbateri care face din chiar acest nevăzut propriul ei reper. El pune în joc cunoașterea paradoxală a unui obiect care este recunoscut în absența cunoașterii lui și care presupune ca prealabilă o cunoaștere ce abia urmează să aibă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui ficțiune este resimțit, atâta vreme cât străbaterea nu s-a împlinit, ca obstacol. Obstacolul este deci însăși marea ca spațiu lipsit de repere. În aceste condiții, țărmul ca limită ultimă este țelul nevăzut al unei străbateri care face din chiar acest nevăzut propriul ei reper. El pune în joc cunoașterea paradoxală a unui obiect care este recunoscut în absența cunoașterii lui și care presupune ca prealabilă o cunoaștere ce abia urmează să aibă loc. Ne putem oare imagina cu adevărat cercul vicios
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și întuneric ca element al indeterminării este materia nediferențiată în care nu a pătruns limita modelatoare. Textul grec ne spune că el era aoratos și akataskeuastos: "gol" și "netocmit", în varianta română. Exact tradus, aoratos nu înseamnă însă "gol", ci "nevăzut", "ascuns privirii", și el este așa tocmai pentru că trăiește în conjuncție cu întunericul; e indistinct. "Netocmit", akataskeuastos, este sinonim în greacă cu autophyes, care trimite la tot ce există prin sine, la naturalul frust, lipsit de orice gest de asistență
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ulterioară a operei. În primă instanță deci, destinul oricărei opere de artă se joacă în spațiul încă-nevăzutului. Acest încă-nevăzut presupune existența unui Vorblicken, a unei "priviri-prealabile"1. Privirea-prealabilă este ațintită către ceea ce urmează să devină vizibil, dar care deocamdată este nevăzut. Privirea-prealabilă este o privire interioară îndreptată spre "ceea ce trimite către formă" (das Gestalt-weisende), spre "ceea ce dă măsura" (das Mass-gebende)2. Artistul deține din capul locului forma și măsura operei încă nerealizate, datorită cunoașterii pe care o implică această privire-prealabilă. Dar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
interioară îndreptată spre "ceea ce trimite către formă" (das Gestalt-weisende), spre "ceea ce dă măsura" (das Mass-gebende)2. Artistul deține din capul locului forma și măsura operei încă nerealizate, datorită cunoașterii pe care o implică această privire-prealabilă. Dar tocmai pentru că este încă nevăzută, forma aceasta are nevoie, mai mult decât oricare alta (decît cea vizibilă, în speță), de Sicht und Helle, de "vedere limpede și claritate". Privirea-prealabilă care face cu putință arta are nevoie de o lumină interioară, de o "iluminare", de o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
încă săvârșită. Și de aceea, în calitatea ei de skeptomene, Atena ghidează privirea tuturor celor ce se îndeletnicesc cu facerea, cu confecționarea (și deci și cu arta) către momentul prealabil al operei, către condiția vizibilității ei ulterioare. Ea este însoțitoarea nevăzută a "posibilelor opere ale oamenilor"1, a tuturor "lucrurilor făcute", poioumena, die Gemächte, despre care Heidegger vorbește pe larg în studiul privitor la conceptul de physis 2. Puterea Atenei devine activă ori de câte ori intră în joc un eidos proaireton, un "aspect
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
devine activă ori de câte ori intră în joc un eidos proaireton, un "aspect surprins în prealabil cu privirea"3. Arta își are proveniența în Grecia pentru că acolo omul a ajuns să cunoască pentru prima oară mecanismul ajungerii la prezență ca trecere de la nevăzut la vizibil. Orice artist stă sub semnul Atenei premergătoare, anticipativ scrutătoare și cumpănind la limita prezenței viitoare. El are cunoașterea închiderii în limită și formă, care premerge deschiderii în prezență a operei. El deține punctul de pornire ca moment încheiat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spună: tragedia e spectacolul stării-de-neascundere a ascunderii înseși, ieșirea în lumină a obscurității ca obscuritate, vizibilitatea invizibilului ca invizibil. Din acest moment rolul zeiței Atena se încheie. Privirea anticipativă și limpede a zeiței se îndreaptă doar înspre ceea ce este încă nevăzut, nu înspre ceea ce trebuie să rămână nevăzut. Spre ceea ce este încă nevăzut, dar urmează să devină vizibil, nu înspre ceea ce este nevăzut și urmează să persiste în obscuritate. Zeița Atena meditează asupra limitelor ce pot fi cunoscute - și dinainte cunoscute
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înseși, ieșirea în lumină a obscurității ca obscuritate, vizibilitatea invizibilului ca invizibil. Din acest moment rolul zeiței Atena se încheie. Privirea anticipativă și limpede a zeiței se îndreaptă doar înspre ceea ce este încă nevăzut, nu înspre ceea ce trebuie să rămână nevăzut. Spre ceea ce este încă nevăzut, dar urmează să devină vizibil, nu înspre ceea ce este nevăzut și urmează să persiste în obscuritate. Zeița Atena meditează asupra limitelor ce pot fi cunoscute - și dinainte cunoscute - de oameni: la limita unui vas, a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
obscurității ca obscuritate, vizibilitatea invizibilului ca invizibil. Din acest moment rolul zeiței Atena se încheie. Privirea anticipativă și limpede a zeiței se îndreaptă doar înspre ceea ce este încă nevăzut, nu înspre ceea ce trebuie să rămână nevăzut. Spre ceea ce este încă nevăzut, dar urmează să devină vizibil, nu înspre ceea ce este nevăzut și urmează să persiste în obscuritate. Zeița Atena meditează asupra limitelor ce pot fi cunoscute - și dinainte cunoscute - de oameni: la limita unui vas, a unei podoabe, a unei statui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rolul zeiței Atena se încheie. Privirea anticipativă și limpede a zeiței se îndreaptă doar înspre ceea ce este încă nevăzut, nu înspre ceea ce trebuie să rămână nevăzut. Spre ceea ce este încă nevăzut, dar urmează să devină vizibil, nu înspre ceea ce este nevăzut și urmează să persiste în obscuritate. Zeița Atena meditează asupra limitelor ce pot fi cunoscute - și dinainte cunoscute - de oameni: la limita unui vas, a unei podoabe, a unei statui. Meditația zeiței se oprește în fața limitei care este omul, chiar dacă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să o numesc prăbușirea sistemului de iluzii, este acest ecorșaj existențial. Când ea survine, mecanismul prin care privirea noastră se mulează pe ambiguitatea lucrurilor, dozând întocmai cantitatea de ascuns care trebuie să corespundă fiecărei dezvăluiri, se dereglează. Depresia este insurecția nevăzutului. Suprafața, sediul splendorii, este constrânsă să abdice. Regula este acum a adâncului, a neantului, a prăpastiei, a tot ceea ce până atunci stătuse la pândă. 7 mai De ce oare orice lamentație pe față se instalează în kitsch? De ce a vorbi despre
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
decât orice balaur fioros cu trei capete. Pentru că un balaur, orice s-ar zice, rămâne pentru un copil o abstracție, oricât de bine ar fi el desenat sau descris. Ființa lui nu e scoasă la suprafață din clocotul intern și nevăzut al vieții, ea este oarecum adăugată ei, dintr-un "afară" care-i macină consistența și o face să rămână etern străină de ea. Și un copil simte asta. Simte că balaurul face parte din poveste. Pe când personajele mele, deși aveau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o mișcare interioară de o extremă perversitate, să se asimileze singur privirii celor care îl asimilează cu semenii săi care fură. Așa se face că în acel an am plecat de la Frankfurt convins fiind că în bagajele mele se afla, nevăzută, o sticluță de Soja Sauce. Blestemata de sticluță! Gentuța cu sticluța! 21 octombrie (sîmbătă) A venit ieri de la Freiburg, unde pregătește un doctorat cu von Herrmann (Aristotel în gândirea lui Heidegger) ― Bogdan Mincă. Are 27 de ani, vârsta lui Flipi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lipsit de semnificație al zeului, iar la limita vizibilului, pierdut în atmosfera anticvarială a pozei, este chipul fetei care constituie "cauza eficientă" a chipului lui Cioran. Forța fotografiei vine din faptul că ceea ce se vede este ricoșeul unui lucru aproape nevăzut. Comand volumul pe loc, prin Internet. Pesemne că în două zile îl voi avea în cutia poștală. 17 noiembrie Uneori, seara, fac câte o plimbare de o oră cu o prietenă din Heidelberg, care în 1983 era studentă la medicină
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mine, deambulează, bezmetici, pe scena vieții pe care nu știu cum s-au pomenit, dar care nu se sfiesc să țină discursuri competente despre un "dincolo" cu care par că se bat pe burtă? Ce impostură să-ți dai doctoratul în "cele nevăzute"! 18 februarie Ce s-a întîmplat mai de soi în ultima vreme? Am început, la propunerea lui Andrei, și împreună cu Anca Manolescu (bună cunoscătoare a operei lui Gue-non) și Horia, un seminar privat în jurul cărții lui Guenon Le symbolisme de la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și ca urmare a unei retrageri asumate din lumea obișnuită a celorlalți. El spune nu numai ce a văzut, ci spune mai întîi că a văzut. Ceilalți nu au asistat la momentul când persoana aleasă vedea ceea ce pentru ei era nevăzut. Revelația nu presupune viziunea și relatarea în direct. Cel ce vede vede fără martori și relatarea lui este secvență în raport cu momentul când a văzut. Buna lui credință nu trebuie pusă la îndoială în două sensuri: credincioșii trebuie să-l creadă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
altoit spiritul bănuitor, acru și dezabuzat al unui Hamlet fără proiecte și fără speranțe. Din cauza aceasta, așezarea mea în existență este, poate, mai dramatică decât aceea a amicului meu: ea nu lasă nici o clipă senzația că raportul dintre văzut și nevăzut poate fi gândit în termenii unui conflict rezolvat. În timp ce eu mă dau cu capul de pereții închisorii mele, Andrei pare să știe ceva despre spațiul care se deschide de îndată ce ar urma să străpungi zidul închisorii. Deși nici eu, nici el
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
s-a purtat extrem de autoritar cu propria lui voce. Iar vocea aceasta, reprimată din copilărie de către supraeul stăpânului ei, obișnuită să se frângă și să se retragă la fiecare tentativă de ieșire prelungită în afară, a reverberat compensativ în partea nevăzută și mai ales neauzită a ființei lui Sorin. Energia acumulată din cenzuri repetate și din această sufocare asumată în adâncurile muțeniei a răbufnit într-un scris torențial. Ca și cum cuvintele trebuiau împiedicate să se piardă în aer, urmând, dimpotrivă, ca, înnebunite
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
modificată. Aceasta era religia creștină, mai cu samă ramura catolică. Catolicismul întinsese peste Europa un păinjiniș subțire de idei religioase, ostașul îmbrăcat în fier al Romei vechi se schimbase în miles eclesiae, îmbrăcat în rasă; astfel se formează o putere nevăzută, pretutindeni străină și pretutindeni acasă, care încerca a realiza idealul imperiului universal. Imperiul care se formează sub acest painjeniș se numește Imperiul roman. Casa domnitoare care se pune mai cu succes în serviciul acestui ideal este Casa de Austria. De la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pentru cine ar putea să-l împuște. Până azi Dianu a fost prins și condemnat de vreo șapte ori, dar niciodată n-a stat arestat mai mult de câteva zile, deoarece întotdeauna a reușit să scape și să se facă nevăzut. [4 august 1876] SERBIA ["SUB DATA DE 2/14 AUGUST SE VESTEȘTE... Sub data de 2/14 august se vestește nașterea principelui de coroană al Serbiei. Facerea princesei a fost grea și s-a întîmplat pe la 6 oare dimineața, la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
noi înșine înaintea orcărui; asemenea ariciului care, făcîndu-se vălătuc, arată în toate părțile sale ghimpii, pe când inima-n el trăiește. Apăsați voi! - apa nu cedează apăsării, cu cât mai mult o națiune. Din contra, ea crește ca îmflată de puteri nevăzute, se va îmfla și, zvâcnind, va răsturna piatra din fruntar spre a se înălța un alt soare, soarele de diamant al Orientului în fața soarelui celui de foc al Occidentului. Apăsați voi! Până ce ura noastră pentru voi nu va mai fi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
privesc. Toate-n ea ca ziua vin și se duc. Precum în fundul mării stă mărgăritariul și mărgeanul și în fundul pământului pietrele cele mai scumpe, iar pe fața mării toate mortăciunile, așa și în lume: cei vrednici și cinstiți - ascunși și nevăzuți, iar cei nerozi în cinste mare. Lume fără nebuni, ca pădure fără uscături - nu se găsește. [13 iunie 1876] O TRAGEDIE ȚIGĂNEASCĂ Între mai mulți prășitori țigani care lucrau cu nevestele împreună pe o moșie din ținutul Cahulului se aflau
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]