5,414 matches
-
de tuci, înnegrită de funingine, și bordeiul lor se încălzea. Atunci îi plăcea bărbatului să-și aprindă o lulea îndesată cu tutun negru, iute și să deschidă gura. După aceea, cădea zăpada. Întâi, vremea bolea, umed. Frigul scădea. Începea să ningă mărunt. Peste Cutarida se așternea o pulbere albă. După o zi, nămeții acopereau groapa și câmpul. Mahalalele vecine se mistuiau într-un nor coclit. Auzeau numai dinii, afară, scuturindu-și blănile de ușa bordeiului. Noaptea, urlau spre funduri, înspăimîntător. Nu mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Spre maidan, cădeau ciorile în stoluri dese, croncănind a ninsoare. Se lăsau pe crusta lucioasă, căutând smocurile rare de buruieni, apoi se ridicau chemîndu-se. Grăbi pasul. Cerul avea un tiv de oțel spre miazănoapte și își spuse că iar o să ningă. În câmp se auzeau roțile căruțelor alergând pe drumul desfundat al Griviței, un fluierat prelung de osii neunse, amestecat cu zgomotul copitelor care loveau glodul înghețat. Mirosea a paie putrede, și frigul o învălui, pătrunzîndu-i prin fustele largi. Orașul își
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de loc și nu vă uit. - Să nu ne uiți, că ești ca al nostru! - Ca maica-mea, sărut mâna, și domnu Grigore, o dată om! Fața cârciumarului se luminase de un surâs. Își adunase păunele lângă sobă. Afară începuse să ningă. Aglaia mai vîrî un lemn de salcâm în foc. - Să-mi fac și un copil, să m-ajute - și gata! Să-l învăț în muncă și-n dreptate... - Să-ți faci, domnu Stere, să te audă Ă-lde-sus! Hainele de le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fără să simtă ceva, cu picioarele înghețate. Căută pe drum să-și aducă aminte de chipul lui, dar nu-l ținu minte. Casa lor, a ei și a lui Stere, i se păru mai caldă în seara aceea. 98 Noaptea ninse mult, potolit. Femeia adormi târziu, după ce se zbătuse multă vreme lângă bărbatul care răsufla adânc lângă ea. Ascultase așezarea liniștită a zăpezii și țipetele lungi și ascuțite ale cocoșilor. Simțea cum se aștern gunoaiele și cum se lasă zidurile de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ciorapi mici, lucrați în grabă de femeie, tigheliți cu lânică. Meșterii au lăsat femeile în casă și au ieșit în curte, să vadă împrejurimile. Sosiseră în trăsuri tocmite. Birjarii așteptau la poartă, înveliți în pături flocoase, cu căciulile pe cap. Ningea des, cu fulgi mari. Stere, cu dogarul și cu nașul înainte au arătat rudelor gardul și pomii, pivnița unde au zăbovit bine, să guste fiecare sorturile de rachiu și de vin, clătinând deștepți din cap, că le plăcea; apoi cotețele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
O luară spre Cuțarida. Trecură Grivița. Prăvăliile aveau geamurile luminate cu becuri galbene și albastre. Se apropiară și priviră. Niște păpuși îmbrăcate în postav verde, cu câlți albi pe margini, spânzurau de-o sfoară lungă. Lângă ele, un brad mic, nins cu vată și împodobit cu sticle, lucea în lumina luminărilor. - Asta-i Moș Crăciun cu pomu lui, spuse unul din băieți. Celilalți tăcură și se uitară mai departe. Vântul le flutura traistele golite, ca pe niște zmeie. Nucile și covrigii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
purcel, o să-i fie mai bine. Îmi spunea când a venit că s-a matosit aseară cu un cumnat. Încai știe de ce-a trăit. Pe urmă strigă la ăilalți. Haideți-napoi, c-avem treabă! Peste trupul înțepenit al mortului ningea. > Pe poarta larg deschisă intrau niște boi falnici, goniți de bicele bouarilor. Mugeau de se cutremurau zidurile. 4 j Ramazanul Peste râpele gropii curgeau frunzele rotunde ale salcâmilor. Pe la cinci, gunoierii aprindeau focuri înăbușite și un fum albastru plutea deasupra
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
palma la gură. - Ce-ai de zis? Piele dădu din umeri. - Asta întoarce un cartier și mai dă și p-alături! - N-aș crede! E crudă, miroase a lapte. - Ce lapte, huiduma dracului, nu vezi ce-i iese din gură? Ningea mărunt și nu era frig. Ăl bătrân se săturase de atâta ședere. Poterele îi mai slăbiseră și ieșiseră să umfle câte un portofel prin tramvaie. Se împărțiseră, să nu-i vadă lumea grămadă, să-i miroasă comisarii. Sandu-Mînă-mică plecase cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
banii primiți de la Nicu-Piele. După aia, i-a vârât în sân și-a zâmbit cu gura ei știrbă. 183 I - Domnii nu vor niște fete? 1-a întrebat pe codoș. Le era somn și frică. Nicu privea pe fereastră afară. Ningea încă mărunt și fiecare se gândea că-l lăsaseră pe Florea țeapăn pe trotuar, singur în moarte. Îi apucase o poftă de dragoste sălbatică, nu se mai saturau. Colindau cartierele, înnoptînd pe la ibovnice uitate de mult, le spuneau că nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cartierele, înnoptînd pe la ibovnice uitate de mult, le spuneau că nu-i mai slăbesc presării din urmă și petreceau cu lăutari. Nicu-Piele s-a dus întins la Tarapana, după Sinefta. Filantropia se vedea de departe, dreaptă și luminată de felinare. Ningea blând și pungașul prindea în palmă fulgii ușori, care se topeau. S-a uitat în dreapta, s-a uitat în stânga, a întrebat. A găsit, a ocolit o curte luminată cu lămpi de carbid și-a sărit niște uluci înalte. A măsurat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vinul în el și nu ostenea. Sâmbătă, pe la patru după masă, a plecat Paraschiv. La ușă, Treanță i-a șoptit înspăimîntat: - Bagă de seamă, bagă de seamă... Pungașul i-a râs în nas: - Taci, fleoarță, din gură! Paguba dracului! Afară, ningea mărunt, cu fulgi mici și deși. Orașul, alb ca o rochie de mireasă, strălucea în lumina zăpezii. Șutul avea o inimă ușoară și-o veselie de tânăr cu noroc. S-a oprit pe la frizeri, s-a mai tuns, s-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sînteți la "Spînzuratu", la circiumă. Cereți un chil de țuică fiartă și vă dregeți... Țiganii s-au privit. Omul se grăbea. Întorsese ulubele cailor. Dumitru, spăimos cum era, spuse: - Eu mă întorc. Nu mai ajungem până-n barieră, uite, stă să ningă! Neacșu a desfăcut armonica și-a început să cînte: Te cunosc după fular, C-ai iubit particular... Anghel s-a dat mai aproape de țambalagiu și 1-a liniștit. - Lasă, mă nea Dumitre, că n-o să murim noi... - Măcar un kilometru
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fost pe lumea asta Calul, pușca și nevasta, Calul mă călătorește, Pușca de hoți mă păzește, Nevasta mă primenește... Când termină, chicoti singur: - Vă place, ce ziceți? A Vânătorii așezaseră morții la spatele lui Anghel, unul lângă altul, începuse să ningă cu fulgi mari, ușori. Își strânseră mai bine cojoacele pe ei și se făcură că nu aud nimic... Morcovii Cum da primăvara, și ce mai primăveri cădeau peste Cutarida, de se topea zăpada, luată parcă în lopată, babele, toate pâlc
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vieții. În scuipat, în gunoi, în tina anonimă a ulițelor zace un izvor mai curat și nesfârșit mai rodnic decât în împărtășirea blândă și rațională din viață. Avem destule vine prin care să urce adevărurile, destule vine în care plouă, ninge, bate vântul, apun și răsar sori. Și-n sângele nostru nu cad stele spre a-și recăpăta sclipirea? Nu-i loc sub soare ca să mă rețină și nici umbră să mă adăpostească, fiindcă spațiul devine vaporos în avântul rătăcitor și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
luna plină, copilăroasă ca un canar, iubită ca o Dumnezeire? Privește, zise el și mai încet, strada aceea strâmtă și întunecoasă; numai într-un singur colț îi taie umbra o dungă de lumină, dar în acel loc pare c-a nins... Vino cu mine... vino cu mine acasă... Voi da-ntr-o parte perdeua din fereasta odăii mele și vom privi toată noaptea la cer... Ah! te iubesc!... țipă el apăsat... te iubesc!... o văd prea bine că te iubesc! El
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
plină, copilăroasă {EminescuOpVII 147} ca un canari, iubită ca o divinitate? Privește, zise el și mai încet,... strada acea strâmtă și întunecoasă... numai într-un singur [colț] îi taie umbra o dungă lunară... dar în acel loc pare c-a nins... Vino cu mine... vino la mine acasă... Voi da-ntr-o parte perdeua albastră din fereasta mansardei mele și vom privi toată noaptea la lună... Ah! te iubesc, țipă el apăsat... te iubesc... o văd prea bine că te iubesc
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ești curată ca izvorul? mlădioasă ca chiparosul? tânără ca luna plină, iubită ca o Dumnezeire? Privește... strada aceea strâmtă și întunecoasă, numai într-un singur colț îi taie umbra o dungă de lumină, dar în acel loc pare c-a nins... Vino cu mine..., vino... Voi da-ntr-o parte perdeaua din fereastra odăii mele și vom privi toată noaptea la ceruri... Ah! te iubesc!... o văd prea bine că te iubesc! El o strânse cu atâta putere încît se-ncleștase
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
luna plină, copilăroasă ca un canar, iubită ca o Dumnezeire? Privește? zise el și mai încet - strada aceea strâmtă și întunecoasă; numai într-un singur colț îi taie umbra o dungă de lumină, dar în acel loc pare c-a nins... Vino cu mine.... vino cu mine acasă,.. Voi da-ntr-o parte perdeaua din fereasta odăii mele și vom privi toată noaptea la cer[uri ]... Ah! te iubesc!... țipă el apăsat... te iubesc... o văd prea bine că te iubesc
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a roi pe lângă noi, iar razele lunei atingeau patul nostru, astfel încît el se rădica, încet, încet în sus cu noi cu tot. Pământul dispărea și ajunserăm în locul unde stelele roiau împrejur, se izbeau de fețele noastre palide, plouau și ningeau pe noi ca o ploaie de picături de aur. Noi dormeam pare-că, deși vedeam totul, ea părea albă ca argintul, iar o mână a mea era pusă pe nevrute între sânii ei rotunzi și dulci. "Ce frumoasă ești, Poesis", murmuram
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zbor astfel noaptea prin câmpiile de gheață, cu cojocul nins, încît par un om de zăpadă, zbor ca o viziune a Nordului ce vânează departatele stele înecate în Orient, neguri și stânci de gheață ce se ridică verzi cu fruntea ninsă în razele lunei. Adesea răsare lumina polară cu înmiitele și sublimele sale colori și se răsfrânge asemenea [unui] luminos vis ceresc în valuri[le] verzi și întunecate ale mărei înghețate. Stâncile se-mbracă cu raze de diamant și zafir, valurile
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a cerului trece ca un mare măr de aur neținut de nimic în eterul albastru... pustiile Nubiei lucesc verziu - sur ca câmpii de gheață pe care a căzut o ninsoare ușoară și Memfis, divina Memfis, își ridică colosalele ei zidiri ninse de lună în depărtarea țărei... parecă-ntr-o noapte de vară ar fi nins deodată o pulbere de diamant peste toată lumea și urmele acelei străluciri ar fi muiat și-ndulcit aerul cel dulce al Egipetului, și numai Nilul își leagănă mișcătoarele și lungele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în eterul albastru... pustiile Nubiei lucesc verziu - sur ca câmpii de gheață pe care a căzut o ninsoare ușoară și Memfis, divina Memfis, își ridică colosalele ei zidiri ninse de lună în depărtarea țărei... parecă-ntr-o noapte de vară ar fi nins deodată o pulbere de diamant peste toată lumea și urmele acelei străluciri ar fi muiat și-ndulcit aerul cel dulce al Egipetului, și numai Nilul își leagănă mișcătoarele și lungele lui maluri de papură pintre cari curg oglinzile lui mari, cari reflectă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
voi vreți să mă prindeți pe mine... Nebuni! Apoi se limpezi oglinda și eternitatea din cer se uită în ea însăși... și se miră de frumusețea ei. În singurătatea pustiilor se-nalța piramida sură c-u fruntea ajungând nourii... Luna o ningea, încît părțile lovite de ea păreau de zăpadă, părțile umbrite păreau de cărbune, și lungă, țuguietă, gigantică, se-ntindea pe nisip umbra piramidei. Regele își? făcu drumul pe dunga umbrei, un punct negru mișcător, până ce veni în apropierea ei. Deschise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
oprea de a-l atrage în mijlocul lor, ci refuzul cu care le-ar fi răspuns, el se uita pe fereasta care dădea în grădină. Cerul se acoperise cu nouri albi, luna învinețise și fugea cufundîndu-se în ei și începuse a ninge. Copacii, a căror crenge încărcate se strecurau negre prin tufele de zapadă, și vântul trecea ascuțit prin crăpăturile ferestrei și mișca portița din grădină, care scârția monoton și ascuțit în țîțînele de fier. El era într-o dispozițiune leneșă și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în echipa Iliescu. Există câteva lucrări publicate care se ocupă aproape exclusiv de procesul și execuția lui Ceaușescu, având ca martori actori ai evenimentelor petrecute la garnizoana de la Târgoviște. Două dintre acestea îi aparțin lui Viorel Domenico (După execuție a nins, 1992; Ceaușescu la Târgoviște. 22-25 decembrie 1989, 1999). În prima carte sunt intervievați cei opt parașutiști care au alcătuit plutonul de execuție a cuplului Ceaușescu, precum și o serie de ofițeri din garnizoana de la Târgoviște. Unii dintre cei din urmă consideră
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]