13,698 matches
-
De Crăciun ne cântă inima de doruri multe; Umbre ce duc amintiri exulte, Vor să le-asculte. De Crăciun ne-mbracă zâmbetul privirea. Vise ce-alungă dezamăgirea, Își regăsec strălucirea. De Crăciun ne regăsim printre semeni; Popas de iubire, asemeni Obrajilor rumeni. De Crăciun ne strigăm existența-n colinde; Muzica Nașterii ne reaprinde Veselii șovăinde. De Crăciun ne-mpodobim clipele terne; Viața amară de lacrimi eterne Se vrea a se cerne. De Crăciun ne-mplinim gândul cu soare; Pentru generațiile succesoare
DE CRĂCIUN de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370124_a_371453]
-
nu,să o implore să îl ierte ,i-a ascuns toate astea fiindcă nu vroia în ruptul capului să o piardă . Dar ea întoarce capul în cealaltă parte ... Și gestul ei îi umple sufletul de deznădejde.... Urcă treptele și sărută obrajii prezentatoarei focoase și plină de paiete . Ridică premiul ,dar nu reușește decât să îngaime un simplu „ mulțumesc ” . Blitzuri strălucitoare nu contenesc să fulgere din toate colțurile . „ Cine-i actorul ăsta frumușel ? Cu siguranță , va avea o carieră îndelungată ! ” se aud
VIAȚA LA PLUS INFINIT ( 15) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370108_a_371437]
-
scriu poate-o scrisoare sau pe o filă la-ntâmplare, că uneori, izvorul ce curgea prin mine era o lacrimă ce izvora din tine. Să știe cei ce admirau în mine, viața că uneori eram doar lacrima ce-ți mângâia obrazul dimineața, și-apoi se strecura ușor pe buza ta ce o sorbea cu dor. Sau, poate am să scriu numai o poezie ce va rămâne veșnic... tânără și vie, în care noi vom fi nemuritori sădind etern în suflet emoții
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
Iubitul meu...Am să le scriu poate-o scrisoaresau pe o filă la-ntâmplare,că uneori, izvorul ce curgea prin mineera o lacrimă ce izvora din tine.Să știe cei ce admirau în mine, viațacă uneori eram doar lacrimace-ți mângâia obrazul dimineața,și-apoi se strecura ușorpe buza ta ce o sorbea cu dor. Sau, poate am să scriu numai o poeziece va rămâne veșnic... tânără și vie,în care noi vom fi nemuritori sădind etern în suflet emoții și fiori
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
pe gură aceste cuvinte am realizat la ce porumbel am dat drumul pentru zbor razant către inima ei și cum se puteau interpreta ele. Dar îmi făcusem griji în zadar. Fermecătoarea ființă de lângă mine începu să râdă și îmi atinse obrazul cu degetele-i fine, o atingere ușoară ca un fluture zburdalnic. - Nici eu nu sunt căsătorită, ținu să precizeze. Nu am fost de altfel niciodată. Nici nu știu dacă aș putea să mă acomodez la o viață în doi. Îți
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
cu disperare, În carje am alergat, cănd nu puteam, Să mă mai țin, drept pe picioare. În proră văntul nu mai vrea să bată, Și suflu eu speranță în catarg, O viața, fii binecuvăntată... Chiar și cu roua dimineții pe obraz. Mă rog ca îngerii să-mi dea putere, Să mă ridic, atunci cănd sunt căzut Să-ngrop în teacă, lacrima durerii Și să iubesc lumina, ca semn de început ! foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Speranță / Camelia Cristea : Confluențe Literare
SPERANŢĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370202_a_371531]
-
în suflet... O imagine minunată îmi mângâia privirea: luna plină de mândrie, încununată de o lumină aurie, se ridica parcă din mare, pentru a-și lua locul ei pe cer. Un tablou de o rară frumusețe. Briza mării îmi alinta obrazul, răcorindu-l cu solzii undelor aurite... In aceste momente pline de miracol am simțit din nou... clipa magică; aș fi dorit să o pot opri din fuga ei; aș fi vrut să o rog să mai rămână la mine și
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
noastră și cum e fiecare româncă, visată prințesă. E o tinerească forfotă pe unde trece azi Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta, oriunde fetele românce se adună într-o suită de onoare și n-o invidiază niciuna. Înconjurând-o, fetele au obrazul mai împurpurat de iubire, inima mai fierbinte de credință, gura mai destinsă în zâmbet. În chipul Principesei, fiecare fată își revendică o fărâmă din ce a visat să fie. În fiecare primăvară celebrăm ziua Prințesei noastre. Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPESA MOŞTENITOARE MARGARETA A ROMÂNIEI. TIMP, DESTIN, VOCAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370198_a_371527]
-
eu fui pe aici. În țara cu luceferii înalți, Văzui catapetesme cum ridici Și floarea cu parfumuri cum înalți. Văzui însămânțările cu rod, Stupinele cu miere, dimineți Cu mândre aurore în năvod Și falnică sburarea de ereți. Zimbirea călărea peste obraz, În vine se rotiau chiuituri, Țâncaș cu mămăligă și cu praz Creșteau peste hotare sărituri. În urnă tresăriau și mai adânci Pâraele cu apă și cu har, Credeam în ele, Doamne, că tu plângi Și eu eram pe margine pândar
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
trei ori pe zi erau reduse la câteva fraze din cauza grabei inexplicabile, le înlocuiam cu altele improvizate, consideram că făceam păcate și ceva din fericirile acelea simțeam că ne părăsea. Îmi plâng mâinile acelea de-atunci. Mi le ținea la obraz mama și tata și aproape nu știam când mi le sărutau. Mă uit acum la ele și seamănă cu ale lor. Nu sunt atât de trudite că stiloul nu face bătături dar îmi vine să le sărut. De ce? Pentru că pe
CÂND NE ASCUNDEAM DUPĂ CAIŞI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370251_a_371580]
-
dar ce faceți voi cu mine? Îmi trebuie un anotimp să vă sărut pe câteva petale. - Te vrem aici, mereu cu noi. De câteva ore stai stană de piatră. Hai, în ținutul nostru! - Dar sunt cu voi! Și-mi șterg obrajii de înrourare sau poate că nu ar trebui că și așa inima mi se supune pustiirii. Cana de pe colacul fântânii mă așteaptă cu apă bună. În față îmi stă decorul de basm, în spate am amintirile noastre, în gând mă
CÂND NE ASCUNDEAM DUPĂ CAIŞI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370251_a_371580]
-
cuvintele și necuvintele, mă adun temporar și ineficient... - O! Tu, Doamne! Trece-mă prin liniști și înțelegeri mai sus decât le am acum! Caișii au început să stârnească adieri albe și verzi, agitând albinele și mâhnirile. Mi s-a înrourat obrajii iar mâinile mi-s prea mici să-i răcorească. Un singur lucru trebuie să mă mâhnească și să mă îndurereze: păcatul. - Sunt eu sigură că printre caiși nu am făcut mii de neîngăduiri? Referință Bibliografică: Când ne ascundeam după caiși
CÂND NE ASCUNDEAM DUPĂ CAIŞI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370251_a_371580]
-
frații ei, cu cererea atât de nefirească pentru o fată. -- Nu, tăicuțule, îmi doresc doar un arc, adăugă apoi repede, unul mic, cât de mic! Oroles izbucni în râs, urmat de toți cei de față. Bristena simți cum îi iau obrajii foc de rușine. Lăsă capul în piept și se retrase pas cu pas din cercul făcut de oameni, până ce se făcu nevăzută în pădure. Se întoarse apoi pe călcâie și alergă printre copaci, până ajunse la izvor, unde, se așeză
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
în această școală a devenirii. Am învățat pe rând soarele și strălucirea, norul și umbrirea, am atins stele în iubiri și stelele au căzut în abisurile oceanelor de deznădejdi, am râs cu mierlele și, izvoare de lacrimi mi-au spălat obrajii de copil al universului. Am ales să fiu aici... să descopăr toate aceste hățișuri ale existenței... să pun balsam de cuvânt - lumină peste lacrima de nor”, încheia ea meditativ. Cu gândul la profunzimea textului citit nici nu a fost atentă
CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370248_a_371577]
-
oraș pregătit de război cu vitrinele agresate de păianjeni pendulez între două liniști și respir din trupul meu se hrănește o durere știu asta însă am senzația că-n prea târziul din mine se derulează o altă poveste îmi lipesc obrajii de palme și-mi imaginez o haltă în care niciun tren n-a oprit niciodată zădarnic mă uit înspre cer ruga mea e fără adresă Referință Bibliografică: rugă fără adresă / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1785, Anul
RUGĂ FĂRĂ ADRESĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353274_a_354603]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > NU MAI VREAU! Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nu mai vreau s-aud suspine Lacrimi să le simt pe-obraz! Tot ce-i rău arunc afară Peste-al geamului pervaz. Pentru ce să-mi omor clipa, Fruntea să mi-o încrețesc, Ochii să-mi plutească-n jale Sufletul să-mi împietresc? Imi invit la dans... Destinul Să mai joace cum
NU MAI VREAU! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353297_a_354626]
-
această toamnă când tot aurul pământului mi s-a așternut în ceardacul casei unde mă aștepta mama cu ușa deschisă și de unde ieșeau arome de mere struguri pâine... și palmele care mi-au cuprins fața și sărutul acela prelung pe obraji mi-au revărsat șuvoi de căldură dar și de lacrimi când am auzit-o , badaprosti că am ajuns să te mai văd!” amintirile au început să tremure ca frunzele și ce puteam să fac decât să-i sărut mâinile și
NICIODATĂ N-AM FOST MAI BOGATĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353307_a_354636]
-
Poeme > Devotament > NU AM ȘTIUT CĂ ... Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1635 din 23 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Nu am știut că sărutarea ta îmi e izvorul vieții . ...ochii nu mi se deschid fără atingerea buzelor tale... ...obrajii nu au culoarea bujorului până ce, tu, nu-i colorezi atingandu-i cu roșul catifelei petalelor de mac... Nu am știut că... nasul nu poate inspira, pana nu-ți simte expirația, ---dovada-ți existenței --- spre a transmite și a ma satura de
NU AM STIUT CA ... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353312_a_354641]
-
2013 Toate Articolele Autorului IMAGINE EXTERIOARĂ EA, vegană, costelivă, anorexică. O multitudine de cercei: cercei în urechi, cercei în nas, cercei în buze, cercei în sfârcuri, cercei în ombilic și puțin mai jos ... EL, gras, carnivor, supraponderal skinhead - craniu falusian. Obraz cu aspect murdar, neras de trei zile, ca acei masculi macho, faimoșii peliculelor violente de la Hollywood! Tatuaje, „Tautau tahitian”, teribilă invenție! Epidermă mutilată: tatuaje pe scalp, tatuaje pe piept, tatuaje pe spate, tatuaje pe membre, tatuaje pe burtă și puțin
NOUA GENERATIE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353334_a_354663]
-
învinsese chiar și poliomielita. Rămăsese sabă, slabă adică, după cum pronunța peltica din copiălrie, cu ochii încercănați, duși în fundul capului. Crescuse încetinită de boli, dar crescuse... Devreme înțelesese că ar fi vrut să fie ca mama, frumoasă și cu bujori în obraji. Crezuse mult timp că ar putea să ia puțin din roșul acesteia, dacă s-ar fi privit în oglindă imediat după ce ar fi făcut-o mama. Nu știa cum se făcea că ajungea prea târziu acolo... culorile râvnite dispărând. Poate
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]
-
metamorfozase într-un om subțirel, stânjenit în costumul civil din doc. Chipul alungit nefiresc își căpăta acum lumina de la o calviție galopantă, ochii nemaiavând putere, căci abia răzbăteau prin sticla unor ochelari recenți. Rictusul din dreapta gurii, ce altădată da șarm obrazului, se adâncise, împietrind figura. Cel mai neobișnuit arăta gâtul - subțiat într-atât, de l-ai fi bănuit neînstare să mai poarte greutatea capului. Tată-său avea totuși o ținută degajând o cuviincioasă și abia insinuată semeție, care le amintea cunoscuților
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]
-
înalt, sau doar cădere. Sunt apus, sunt dimineață, trup de vânt sau trup de ceață. Sunt viscol, zefir ușor, crivaț adunat fuior. Flacără-s, sau sunt de gheață, doar culoare, sau nuanța.. Bucurie-s, suferința, credința sau neputință.. Lacrimi pe obraz pictate, zâmbet cu seninătate. Complicată-n simplitate, sunt din tot și sunt din toate. Referință Bibliografică: Sunt / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2059, Anul VI, 20 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Negrea : Toate Drepturile
SUNT de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353370_a_354699]
-
Acasă > Poeme > Devotament > BAHICA Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1542 din 22 martie 2015 Toate Articolele Autorului uneori gust zâmbind o lacrima ce-mi mângâie obraz privind pe geam de autocar primesc mesaje de iubire pe acoperiș de zgârie nori copaci ce nu ajung decât prin muguri că un zbor ce începe mereu răstignit într-o aruncare în gol sunt claustrofob de tren de mașină poate
BAHICĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353384_a_354713]
-
se scurta. Îmbărbătarea îi venea și din doinitul cu fluierul. Tot mai des făcea să răsune un cântec vechi despre Dunăre: “Dunăre, Dunăre,/ Drum fără pulbere,/ Drum fără făgaș,/ Inima-mi secași...”. Cât dura melodia, lacrimile îi curgeau nestăvilite pe obraji, tăind cărări sărate pe chipul smead al omului. Animalul parcă înțelegea rosturile omului și-i da puteri, mergând înainte țanțoș, adulmecând zările, totdeauna tăcut, atât de tăcut... Niciodată nu-l auzise omul lătrând. Era încredințat că e mut. Învățase a
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > CASTELUL SUFLETULUI MEU Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1541 din 21 martie 2015 Toate Articolele Autorului Degeaba-și curge timpul râurile pe obrazul meu și-mi ninge tâmplele cu-atâta-nverșunare, că-n tainițele sufletului n-are cum să îmi ajungă prin labirintul viselor scăldate în culoare. N-au să se frângă, înrobite, aripile mele, de vântul înghețat ce-mi bate-n poartă
CASTELUL SUFLETULUI MEU de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353439_a_354768]