4,431 matches
-
Daghereotipia (numită și "dagherotipie"; din ) a fost prima tehnică fotografică reușită. Ea a fost dezvoltată de Louis Daguerre împreună cu Joseph Nicéphore Niépce. Niépce produsese prima imagine fotografică în cameră obscură folosind asfalt pe plăcuțe de cupru tratate cu ulei de levănțică, procedeu ce impunea expuneri îndelungate. Într-un daghereotip, imaginea se formează într-un amalgam de mercur și argint. Vaporii de mercur produși de încălzirea mercurului lichid sunt folosiți pentru
Daghereotipie () [Corola-website/Science/320361_a_321690]
-
este foarte bună, datorită suprafeței perfect plane. Deși daghereotipurile sunt imagini unicat, ele se pot copia prin redaghereotiparea originalului. Începând cu sfârșitul Renașterii, artiști și inventatori au căutat o metodă mecanică de imortalizare a scenelor vizuale. La început, folosind camera obscură, artiștii desenau manual ceea ce vedeau. Descoperirile metodelor și substanțelor fotosensibile—cum ar fi azotatul de argint de Albertus Magnus în secolul al XIII-lea, și heliografia pe bază de bitum a lui Nicéphore Niépce în 1822 —au contribuit la dezvoltarea
Daghereotipie () [Corola-website/Science/320361_a_321690]
-
pe legăturile familiale și pe un cod de conduită, cu reguli stricte. Aceasta este organizația care supraviețuiește și astăzi, implicată în viața socială, de afaceri și, după toate probabilitățile, și politică, a Americii moderne. Datorită unui termen cu origini încă obscure, dar mult vehiculat în presă, organizația e numită , în mod obișnuit, Cosa Nostră ("treaba noastră"), deși nu e întotdeauna clar dacă acest termen desemnează întreaga mafie italiană sau doar pe cea siciliana. Luciano a înființat, în 1931, Comisia - un soi
Lucky Luciano () [Corola-website/Science/320634_a_321963]
-
în 2008, cât și la lucrarea "Interdisciplinaritatea - noua paradigmă în cercetarea și reformarea administrației publice," apărută la Editura Academiei Române, București 2010, - a înțeles că judecățile filosofice sau mai bine zis analiza filosofică, pot aduce lumină în zonele de graniță relativ obscure ale cunoașterii juridice. Evitând cu dibăcie o abordare ideologică, semnalează faptul că, în condițiile în care mulți teoreticieni s-au instalat "”într-un confort intelectual tipic faimosului postmodernism, care tinde să ne facă să credem că nu ni se mai
Ioan Alexandru (jurist) () [Corola-website/Science/320648_a_321977]
-
Nights Film Festival, în decembrie 2009, a fost distins cu premiul special al juriului. Editorul buletinului zilnic al festivalului a arătat că filmul „se înscrie într-o tradiție europeană clasică, relevând în același timp subtilitățile unei culturi ce rămâne încă obscură”, iar la gala de premiere, producătorul rus Alexander Rodniansky a remarcat în film „un univers care celebrează bucuria de a trăi și omenia”. Pe de altă parte, după rularea la festivalul din Timișoara în mai 2010, Lucian Maier a numit
Nuntă în Basarabia () [Corola-website/Science/320738_a_322067]
-
cărții să o constituie o cursă disperată de trei luni desfășurată în condiții sub-arctice pentru a ajunge la siguranța oferită de regele "nebun". În același capitol, el notează: "Nu mă încred în Estraven, ale cărui motivații îmi rămân pe veci obscure; nu-l plac, totuși în prezența autorității lui simt și reacționez ca înaintea căldurii soarelui." Oamenii pe care îi place și în care are încredere, cum sunt Comensualii Obsle și Yegey din Orgoreyn, îi vor aranja dispariția din societate și
Mâna stângă a întunericului () [Corola-website/Science/321603_a_322932]
-
Esterházy, el spunându-i prietenului său, Paul Alexis, cu o săptămână înaintea sfârșitului procesului că este sigur de achitarea adevăratului trădător. El își imagina următoarele două posibilități: fie Esterházy este găsit vinovat și atunci articolul se va concentra pe zonele obscure ale afacerii, necesitând astfel o revizuire; fie este achitat, iar atunci pamfletul va fi cu atât mai redutabil. În ambele cazuri, obiectivul era un răspuns violent la nedreptate. După retragerea de la "Figaro", Émile Zola gândea că-și va publica textul
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
aparține subgenului "Dying Earth" (titlu inspirat de populara serie a lui Jack Vance "Dying Earth"), un sciance fiction / fantasy care se petrece într-un viitor îndepărtat în care Soarele este pe moarte, iar cadrul cuprinde puteri și evenimente misterioase și obscure. "" a fost îndelung analizată datorită înțelesurilor sale ascunse, unele analize fiind publicate, cum e cazul celor ale lui Michael Andre-Druissi, "Lexicon Urthus" (ISBN 0-9642795-9-2), și Robert Borski, "Solar Labyrinth". Wolfe folosește din plin alegoria în cadrul seriei, Severian fiind identificat ca
Cartea Soarelui Nou () [Corola-website/Science/320948_a_322277]
-
din plin alegoria în cadrul seriei, Severian fiind identificat ca o figură similară lui Hristos sau Apollo: este destinat să revitalizeze Soarele și să salveze Pământul, distrugându-l în același timp. Numeroaselor cimilituri din cărți li se adaugă folosirea cuvintelor arhaice, obscure (dar fără a fi inventate), care descriu lumea viitorului îndepărtat. În anexa de la sfârșitul "Umbrei Torționarului", Wolfe explică faptul că aceasta a reprezentat una dintre dificultățile traducerii scrierilor lui Severian ("într-o limbă care încă nu s-a inventat") în
Cartea Soarelui Nou () [Corola-website/Science/320948_a_322277]
-
aceasta a reprezentat una dintre dificultățile traducerii scrierilor lui Severian ("într-o limbă care încă nu s-a inventat") în engleză. Un exemplu este mantia "fuliginoasă" a lui Severian ("culoarea mai întunecată decât negrul"), derivată probabil din "fuliginos", un cuvânt obscur și arhaic însemnând "ca funinginea". Alt exemplu îl constituie "optimates" - numele unei facțiuni politice din Republica Romană, "aquastor" - o ființă spirituală care apare în operele lui Paracelsus și "fiacre" - o caleașcă mică (care este, de fapt, un termen franțuzesc cu
Cartea Soarelui Nou () [Corola-website/Science/320948_a_322277]
-
de centrul puterii de la Iași, va duce o existență mai de vază în Bucovina, va obține titluri de noblețe austriece și se va distinge în fruntea mișcării naționale române. Cât despre ramura care păstrase numele de Albotă, ea va dăinui, obscură și sărăcită , în Moldova de Jos, unde urma i se pierde la sfârșitul secolului al XIX-lea." Cronicile Moldovei îl amintesc în cîteva rînduri pe Toader Albotă-Fliondor. Astfel, cronicarul Ion Neculce descrie în letopisețul său un episod din anul 1679
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
antisemitism prezent în anumite medii catolice, atingea culmile. Originea afacerii Dreyfus, deși cu totul lămurită începând cu anii 1960, a suscitat numeroase controverse timp de aproape un secol. Este vorba de o afacere de spionaj ale cărei intenții au rămas obscure până în ziua de astăzi. Numeroși istorici de marcă au exprimat diverse ipoteze distincte în ce privește chestiunea, dar toate ajung la o singură concluzie: Dreyfus era nevinovat. Personalul Serviciului de Informații militare (în SR) au afirmat în mod constant că în septembrie
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
-o, poate dintr-o încredere exagerată în justiția militară. Maiorul Besson d'Ormescheville, raportor pe lângă curtea marțială, a redactat un în care „elementele morale” ale acuzării (de la bârfe privind manierele lui Dreyfus și pretinsa frecventare de către el a unor „cercuri obscure” până la cunoașterea limbii germane și „memoria sa remarcabilă”) sunt dezvoltate mult mai pe larg decât „elementele materiale”. Acestea din urmă sunt tratate doar în penultimul paragraf, într-o singură frază: „... constau din misiva incriminată, a cărei examinare de către majoritatea experților
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
doar cu satisfacerea necesităților de bază ale vieții. El locuiește acum la Paris cu prietenul său apropiat, naratorul anonim al povestirilor. Cei doi s-au întâlnit din întâmplare în timp ce căutau amândoi „aceeași carte foarte prețioasă și rară”, într-o bibliotecă obscură. Această scenă, în care cele două personaje caută un text ascuns, servește ca metaforă pentru detectare. Ei se mută repede împreună într-un conac vechi situat în "Faubourg Saint Germain". Ca hobbiuri, Dupin este pasionat de enigme, rebusuri și hieroglife
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
trei mari mărci. Liguria occidentală a fost restituuită lui Aleramo, Liguria Răsăriteană sau "marca Januensis" a acordat-o lui Oberto I, iar Marca de Torino a fost constituită pentru Arduin Glaber de Torino. Descendenții lui Aleramo au fost mai degrabă obscuri, până în timpul marchizului Rainier, la începutul secolului al XII-lea. În jurul anului 1133, fiul lui Rainier, Guglielmo al V-lea s-a căsătorit cu Judith de Babenberg, soră vitregă cu regele Conrad al III-lea al Germaniei, moment din care
Marca de Montferrat () [Corola-website/Science/324911_a_326240]
-
în secolul al X-lea de hoardele maghiarilor, ce vor amenința și jefui Sfântul Imperiu Romano-German. Dar în 955, în urma bătăliei de la Lechfeld, împăratul german, Otto I, recucerește fostele teritorii, cu excepția Panoniei de Jos, pierdute în fața maghiarilor. Fiind o perioadă obscură, nu se cunoaș exact, dar se crege că împotriva acestora s-a constituit o marcă panonică sau austriacă, alături de altele conduse de ducii bavarezi. În 976, din ordinul lui Otto al II-lea, se stabilește o marcă estică condusă Leopold
Marca de Austria () [Corola-website/Science/327003_a_328332]
-
erau murdare sau acoperite cu obloane, iar odată l-a văzut pe domnul Rucastle ieșind foarte nervos de pe ușa care dădea în aripa nelocuită a casei. Mai târziu, el îi explică fetei că folosea acele camere pe post de cameră obscură pentru hobbyul său, fotografiatul, dar domnișoara Hunter nu era convinsă că spune adevărul. Într-o zi, Toller, fiind beat, a uitat cheia în ușa care ducea în aripa misterioasă. Domnișoara Hunter s-a strecurat înăuntru, a găsit un loc înspăimântător
Aventura de la „Fagii de Aramă” () [Corola-website/Science/323699_a_325028]
-
lăutari. Din 1929 începe să studieze vioara. În perioada 1944-1949 compune foarte multe piese vocale, melodii ce au influențat foarte mult repertoriile incipiente ale unor artiști cunoscuți ai muzicii lăutărești (Romica Puceanu sau Gabi Luncă), dar și ale unora mai obscuri (repertoriile lui Gheorghe Lambru sau Florică Roșioru). În 1949 se mută la București unde devine cunoscut până la jumătatea anilor ’50 în majoritatea zonelor mărginașe (Voluntari, Ferentari, Zăbrăuți, Zețari etc.). În 1951 își formează primul taraf, alături de Florică Calu (vioară), Lenuța
Ion Nămol () [Corola-website/Science/324033_a_325362]
-
prin care doar Mazoku pot trece. Se disting patru tipuri de magie în acest univers: Neagră, Albă, Șamanica și Sfântă. Magia Neagră, precum Dragon Slave, își primește puterile direct de la Mazoku și poate cauza daune enorme. Magia albă prezintă origini obscure și este folosită pentru vindecare și protecție. Vrăjile șamanistice sunt orientate spre manipularea și alterarea elementelor de bază (pământ, aer, foc, apa și spirit), fiind folosite în scop ofensiv și defensiv, precum Raywing, Fireball, or Elmekia Lance. Magia Sfântă folosește
Slayers () [Corola-website/Science/324144_a_325473]
-
pentru ceilalți toți, continentul întreg ar fi zguduit de atâtea forțe demoniace, pe care lumea modernă le-a dezlănțuit de la Renaștere încoace. Oare soarta Europei noastre e pecetluită? Nu se poate face nimic pentru lumea aceasta pradă unor forțe spirituale obscure, care o duc fără știrea ei spre cataclism? Tare mă tem că Europa va avea soarta Atlantidei și va pieri destul de curând scufundându-se în apă. Dacă ar ști oamenii că numai datorită forțelor spirituale emanând din Shambala se amână
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
treizeci și treia zi a Omerului) este o sărbătoare evreiască care se prăznuiește în a 33- a zi a numărătorii Omerului, în ziua de 18 a lunii ebraice Iyar. În calendarul gregorian cade, de obicei. în luna mai. De origine obscură, sărbătoarea este menționată pentru prima dată în literatura rabinica medievală referitoare la Rabbi Akiva. O tradiție o asociază în mod deosebit cu Rabbi Shimon bar Yohai, legendarul autor al cărții Zohar, iar sioniștii obișnuiau să accentueze legătură sărbătorii cu răscoală
Lag Baomer () [Corola-website/Science/326622_a_327951]
-
dintre acestea, a fost găsit la Banpo, Xi'an Mai târziu cultura Yangshao a fost înlocuită de cultura Longshan, care a fost, de asemenea, centrată pe Fluviul Galben, de la aproximativ 3000 î.Hr. la 2000 î.Hr.. Istoria timpurie a Chinei este obscură datorită lipsei de izvoare scrise din această perioadă, cu excepția unor relatări de mai târziu, care au încercat să descrie evenimente care au avut loc cu mai multe secole în urmă. Într-un sens, problema provine de la secole de introspecție din partea
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
fratele geamăn supraviețuitor al fetei îngropate, au determinat-o pe Diane Hoeveler să identifice dovezi textuale ale folosirii de către Poe a acestei povestiri și să concluzioneze că includerea cărții "Mortuorum" a lui Virgil se inspiră din folosirea unei cărți la fel de obscure în „The Robber's Tower”. „Prăbușirea Casei Usher” este considerată cea mai faimoasă scriere în proză a lui Poe. Această povestire macabră extrem de tulburătoare este recunoscută ca o capodoperă a literaturii gotice americane. Într-adevăr, ca și în multe din
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
-și finalizeze propriul proiect și să câștige războiul. Povestirea a fost publicată în numărul din noiembrie 1943 al revistei "Astounding Science Fiction" Theo Realo, un cercetător excentric, pretinde că și-a petrecut o parte din viață pe o planetă îndepărtată obscură, unde a descoperit dovezi ale unei Federații Galactice dispărute, cu un fundament psihologic mult mai avansat decât cel cunoscut. Cercetările întreprinse pe baza mărturiilor lui aduc la iveală documente de mii de ani, cărora li se alătură mărturia lui Realo
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
război aproape continuu cu bizantinii din Exarhatul de Ravenna, astfel încât teritoriul aflat sub jurisdicția lor a oscilat în funcție de evoluțiile din Umbria, Lazio, Marche și Abruzzi. Neavând importanța (inclusiv strategică) a celuilalt ducat longobard, Benevento, Spoleto nu a avut un rol obscur în cadrul istoriei longobarzilor. Al doilea duce de Spoleto, Ariulf a efectuat frecvente expediții împotriva bizantinilor: în 579-592 el a atacat Ravenna, iar în 592 Roma. Ariulf a fost urmat de Theodelap, fiul lui Faroald, care este creditat cu construirea actualei
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]