6,900 matches
-
un minut își strânsese deja lucrurile și nu părea deranjat de faptul că Emmy nu zicea nimic și era complet absorbită de planificările ei. — Știu că probabil ai mult de lucru, scumpo, așa că n-o mai lungesc cu despărțirea. Luă ochelarii de soare de pe noptieră și-i puse pe cap. Mmm, reuși să mormăie Emmy. Chiar avea de gând să se ridice și să plece? Vino încoace să te îmbrățișez. O strânse de braț ca să-i dea de înțeles să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
În biroul tatălui lui, ascultînd buletinul de știri din Anglia, la radio, pe unde scurte. Tatăl său stătea În genunchi lîngă aparatul de radio, Îmbrăcat În costumul de pirat, cu acoperitoarea de piele pentru ochi Împinsă pe frunte și cu ochelarii la ochii obosiți, ca un pirat studios. Se uita la cadranul galben, Încastrat ca un dinte de aur În partea din față, din mahon a aparatului de radio. Pe o hartă a Rusiei, Întinsă pe covor, Însemna noua linie defensivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lemn de plută și Îl prinse, cînd acesta se Întoarse la mîna lui. Deja se plictisise de acest model de planor. În locul În care se juca el acum, stătuseră piloți chinezi și japonezi În costumele lor de zbor, Își fixaseră ochelarii la ochi, Înainte de a porni cu toții la atac. Jim Înaintă prin iarba tot mai Înaltă, care Îi ajungea pînă la umăr. Miile de fire se Înfășurau În jurul pantalonilor lui de catifea și al cămășii de mătase, de parcă ar fi Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ignora, Jim știa că hotărîse deja ce avea să facă În privința acestui băiețel. — Jamie...! Toată lumea te așteptă... avem o surpriză pentru tine... Tatăl lui Jim Îl striga. Stătea În mijlocul aerodromului, dar putea vedea sutele de soldați japonezi În tranșee. Avea ochelarii la ochi și Își aruncase banda de pe ochi și jacheta de la costumul de pirat. Deși de-abia mai răsufla de atîta alergătură de la casa doctorului Lockwood, se chinui să rămînă nemișcat, ca să nu-i tulbure pe japonezi. Chinezii, care În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
scufundau pînă la coapse. Marinarii japonezi de pe Wake continuau să tragă În cuter, dar doi englezi ajunseseră deja la marinarul rănit. Îl prinseră de subsuori și Îl tîrÎră spre Întinderea de noroi. Tatăl lui Jim trecu pe lîngă ei, cu ochelarii stropiți cu apă, Împingînd din fața lui noroiul negru. Apa Îi ajunsese la piept cînd Îl prinse pe ofițerul rănit de grad inferior care era purtat de șuvoi printre stîlpii cheiului. Îl duse Într-un loc unde apa era mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
suprafața spongioasă a Întinderii de noroi. Scufundîndu-se pînă la genunchi, Înaintă prin solul mlăștinos spre tatăl său. — I-am scos afară - băiat bun ce ești, Jamie. Tatăl lui ședea În șuvoiul de apă cu trupul ofițerului alături de el. Își pierduse ochelarii și un pantof, iar pantalonii costumului lui elegant erau negri de ulei, dar mai avea Încă gulerul alb și cravata. Într-o mînă ținea o mănușă galbenă de mătase, ca acelea pe care Jim le văzuse la mama sa cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
julit lăsă o pată de sînge pe faianță. O muscă se așeză imediat pe ea. Pășind cu atenție, Jim coborî pe suprafața Înclinată. În jurul scurgerii de alamă din capătul adînc zăcea un mic muzeu al verilor trecute - o pereche de ochelari de soare ai mamei lui, agrafa de păr a Verei, un pahar de vin și o monedă englezească de jumătate de coroană pe care tatăl lui o aruncase În piscină pentru el. Jim zărise adesea banul de argint, strălucind ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
grup de soldați japonezi Își pregăteau masa lîngă piscina goală. Trei bărbați stăteau pe vine pe trambuline, aruncînd surcele Într-un foc mic. Un alt soldat se afla jos, pe fundul piscinei, scotocind printre rămășițele de caschete de baie și ochelari de soare. Japonezii Îl urmăriră pe Jim care ezita În iarba Înaltă și amestecau În orezul fiert, În care pluteau cîteva bucăți de pește. Nu Încercară să-și ia puștile, dar Jim știa că nu trebuia să fugă de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
corăbiilor cu opium, de hoituri de cîini și de sicriele Împinse din nou la mal pe plajele de noroi negru. După-amiaza, el și-o petrecu privind hidroavioanele japoneze ancorate de balizele lor de la Baza Navală Aeriană. Așteptă ca piloții, cu ochelarii lor mari de zbor, să iasă și să coboare pe ponton. Dar se părea că nimeni altcineva, În afară de Jim, nu se interesa de hidroavioane, care stăteau pe pontoanele lor lungi, cu elicele În bătaia vîntului. CÎnd veni noaptea, Jim se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
brusc ideea revelatoare că doctorul Ransome acundea un pilot american rănit. Voia să-l atingă pe pilot Înainte ca japonezii să-l omoare, să-i pipăie casca și costumul de zbor, să-și treacă degetele prin praful și uleiul de pe ochelarii lui. — Jim...! Nu te mai gîndi...! Doamna Philips, una dintre văduvele misionare, Îl prinse cînd se aplecă Înainte, aproape leșinînd În fața imaginii acesteia de arhanghel căzut printre orezării. Jim stătu drepți, prefăcîndu-se slăbit de foame și Încercînd să evite privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu oase grele, purtînd ranițe pline și uniforme albastre, vătuite. Aveau la bonetele moi steluțe roșii În cinci colțuri, iar conducătorul lor avea o armă automată un model străin, cu un butoiaș cu răcire cu aer și magazie tobă. Purta ochelari și era mai tînăr și mai subțire decît oamenii săi, cu o privire fixă de contabil sau de student. Cu pas măsurat, de parcă acoperiseră deja o distanță uriașă, cei șase soldați pășiră Între avioane. Trecură la vreo trei metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cade cu fața În noroiul Înghețat, În timp ce convoiul de prizonieri se Îndepărtează spre barăcile lagărului, pierdute În ceață și-n albul zăpezii. „Are tifos! Are tifos! Are tifos!” strigă cu glas pițigăiat un băiat pirpiriu cu privirea sticloasă ascunsă după ochelarii mici și rotunzi. „Mă, ficior! Mă, ficior! Mă, ficior! Uiuiu, uiuiu, uiuiu, bum-bum-bum! Mă, ficior de la Bihor cu cuțâtu la chicior!” Și roata se Învârte și joacă lumea la nunta lui Bitancu. Bitancu Îi om frumos și puternic, nevasta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și copii jucându-se. Stella voia lookul Martha Stewart 1, acela al unei case mâncate de ani: dușumele din lemn, paravane pictate, canapele moi-moi din pânză În carouri, cu ursuleți de pluș și șoricei În stil Beatrix Potter 2, cu ochelari cu rame din sârmă presărați din loc În loc. Ca de-obicei, Ruby luptase pentru viziunea ei, dar fără a se băga Într-o dezbatere adevărată de unde să sară scântei. În această chestiune, Ruby găsi că-i era extrem de greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În magazin. Erau mămicile trustafariene tipice: obrazi cu pomeți Înalți și osoși ca niște pârtii de ski, șuvițe scumpe, fiecare din ele cu câte o geantă Gucci atârnată nonșalant pe umăr. Chiar dacă afară era destul de frig și ploua, amândouă purtau ochelari de soare - ca și bentițe de păr. Uneia dintre ele i se făcuse deja frig la suflețel (era Septembrie) și purta o haină trei sferturi din blană sintetică. —Mamă! Îi murmură Chanel lui Ruby. Mă Întreb câți muppeți 1 au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
că se uitase adeseori la tatăl ei mâncând chestii nesănătoase. Acum, totuși, avea cu 15 kile mai puțin decât cu zece ani În urmă. Părul lui, Încărunțit aproape În totalitate, era tuns modern. Lipsa acumulării de greutate odată cu vârsta Împreună cu ochelarii lui dreptunghiulari și ascuțiți și blugii bine croiți, nu-l făceau să arate mai tânăr de cei 55 de ani pe care-i avea, Îl făceau doar să arate ca un bărbat de 55 de ani care a Îmbătrânit frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
văzuse vreodată și, În capătul opus al camerei, sub fereastra Înaltă, era o masă mică de snooker. În centrul mesei trona un bust al lui Stalin din gips, căruia Sam Îi puse o șapcă de baseball și o pereche de ochelari de aviator Ray-Ban. Îmi place la nebunie, se hlizi Ruby. Se așeză pe canapea lângă un motan uriaș și mițos de culoare portocalie. Nu prea știu cum să-ți zic asta, zise Ruby, dar el nu e crem. Sam râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Da, dar are toate drepturile. —Drepturi pe care le-a dat dracu’ cu luni În urmă când l-a respins pentru că avea păr roșcat. — Din păcate asta nu e și cum vede legea lucrurile. Atunci, legea trebuie să-și pună ochelari. Ruby o strânse prietenește de umăr. — Hai să mergem jos să mai bem o cafea. Capitolul 19tc " Capitolul 19" Ruby și-a petrecut următoarele câteva zile odihnindu-și glezna, care Începuse să se umfle din nou pentru că se sprijinise prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dimpotrivă. Aproape toată lumea Îi spunea că era o idee genială și că descoperise un gol de piață și că avea fler. Atunci de ce nu vreți să mă ajutați? Întreba ea mereu. Răspunsul era mereu același: mâinile erau Îndreptate spre cer, ochelarii erau scoși de pe nas, capacurile pixurilor erau puse la loc. Problema În jurul căreia se Învârteau toți era lipsa ei de capital. Erau mereu dispuși să-i dea 50% din cât avea nevoie, dar ea trebuia să facă rost de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
revelator. A fost de atâtea ori lângă mine în avion. Îi cunosc dungile de pe gât, cuta aceea mică pe care pielea o face sub bărbie când își lasă capul în jos să citească, îi cunosc oboseala ochilor, atunci când își scoate ochelarii și-și închide pleoapele, lăsându-și capul pe speteaza scaunului. Acum poate că stewardesa îi întinde tava cu prânzul, ea o să-l refuze într-o engleză perfectă și o să ceară: „Just a black coffee“, așteptând ca mirosul mâncării preambalate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ulei și manșonul. Ne-am întors să luăm piesele de schimb. Mecanicul m-a lăsat în fața atelierului, a aruncat în portbagaj sculele trebuincioase și a plecat din nou. M-am învârtit încoace și încolo, cu cămașa udă de transpirație și ochelarii aburiți, fără să-mi mai pese de căldură. Indiferența pe care mi-o dăduse alcoolul coincidea însă cu o dorință mai intimă. Trăsesem din greu în acel ultim an de succese, eram mereu prezent, mereu la datorie. Pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
plângea. Stătea ghemuită pe jos, strângându-și genunchii cu brațele. Eu eram mult dincolo de mine, retras în cealaltă parte a camerei. De sub divan apărea botul câinelui orb, cu urechile pleoștite și ochii albi. Pe perete maimuța sugea nemișcată din biberon. Ochelarii mei se aflau pe jos, lângă ușă, cu o lentilă spartă. Am făcut câțiva pași și m-am aplecat să-i ridic. Am apucat marginea udă a cămășii, am vârât-o în pantaloni și am ieșit fără să spun o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
soția mea dormea. Respirația ei era liniștită, ca marea din spatele ferestrei. Mi-am aruncat lenjeria în coșul de rufe murdare și am intrat sub duș. Am coborât din nou îmbrăcat în halat, lăsând urme de apă pe trepte, am căutat ochelarii de soare și am ieșit sub pergolă. Prin lentilele întunecate marea se vedea de un albastru mai intens și mai vibrant decât în realitate. Mă aflam acasă la mine, în mirosul lucrurilor cunoscute, spaima se afla altundeva, departe. Lăsasem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a împins în umbră, o umbră unde locuia un Narcis mult mai viclean. Poate mă prefăcusem și în cele mai strânse relații din viață. Pregătisem imaginea, apoi ieșisem din raza ei și declanșasem. Era aprinsă numai veioza, mi-am scos ochelarii și mi-am îndreptat privirea către spațiul întunecat din fața mea. Am deschis larg ușa-fereastră de la birou și am ieșit pe terasă. Am făcut pipi pe plante, privind aburul cald care urca de la pământul domesticit în ghivece. A sunat telefonul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cheile de la mașină... dar deocamdată rămân nemișcat. Mâine plec, trebuie să particip la un congres de chirurgie oncologică, nu am nici un chef să merg. Italia îmi mângâie încet brațul, măsoară singurătatea cu care va rămâne. Îmi imaginez sala de conferințe, ochelarii, chipul meu din spatele numelui tipărit, colegii cu fotografia modelată în plastic agățată de haină, halatul hotelului, frigiderul din cameră noaptea... — Vino cu mine. Își întoarce capul pe pernă, are ochii larg deschiși, neîncrezători. — Vino. Dă din cap. Nu, nu. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mi se pare că știu cu toții și că oricine poate să mă ducă într-o camionetă să facă porcării. Este prima oară îmi vorbește despre ea. Elsa s-a întors din călătorie, poșeta ei e pe masa de la intrare, lângă ochelarii de soare. Mă întâmpină un miros de curry și sunetul unei muzici pe care n-o recunosc, pare ploaie pe geamuri și vânt printre copaci. Mama ta o fi cumpărat un disc nou. În sufragerie este pusă masa. Pe suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]