4,543 matches
-
3/16 mai 1905 în satul Severinovca, din apropiere de orașul Râbnița (în raionul Transnistria din regiunea Kameneț-Podolsk de astăzi). Părinții săi erau învățători la școala din sat, erau de etnie ucraineană și au murit când Piotr era copil. Devenind orfan la vârsta de 12 ani, el a trebuit să presteze diferite munci, precum cele de păstor și morar în satul său natal. La vârsta de 15 ani, el a părăsit satul natal și s-a înscris la Școala agricolă din
Piotr Verșigora () [Corola-website/Science/311053_a_312382]
-
fiind unul neobișnuit nu numai în spațiul basarabean, ci în întreaga lume probabil. Într-adevăr, cei doi gemeni, născuți acum 80 de ani într-un ordinar sat din Moldova, Bravicea, la 26 septembrie 1928, în pofida unor dramatice evenimente - au rămas orfani de tată la 12 ani, în urma deportării acestuia ca ―dușman al poporului‖, ulterior au fost expatriați și obligați astfel ca, împreună cu necăjita lor mamă, să suporte consecințele foametei și lipsurile din perioada postbelică - au făcut o carieră științifică strălucită, fiecare
Vsevolod Moscalenco () [Corola-website/Science/311103_a_312432]
-
ceremonie a învestirii se petrecea în fața altarului. Înainte de a fi înarmat, cavalerul era supus unor practici de purificare: post, veghe, spovedanie și împărtășanie. Apoi, preotul binecuvânta armele și spunea: „Binecuvântează, Doamne, armele robului tău ca să devină apărător al bisericilor, văduvelor, orfanilor și tuturor slujitorilor săi contra urgiei păgânilor”. Onoarea era suprema valoare pentru un cavaler. Războiul nu era numai o meserie, era o pasiune care nu avea să dispară decât o dată cu scăderea superiorității militare, politice și economice a nobilimii feudale. Țărănimea
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
a-i ajuta pe alții. În ultimii lor ani de viață au fondat și susținut paisprezece spitale, au comandat monumente religioase, au construit capele, au plătit pentru întreținerea bisericilor și a cimitirelor acestora și au ajutat cu generozitate văduve și orfani săraci. Perenelle a murit în 1397 și Flamel și-a petrecut ultimii ani scriind despre alchimie. A murit pe 22 martie 1417 și a fost îngropat la biserica Saint-Jaques la Boucherie, aproape de casa sa. Ce să înțelegem din povestea lui
Nicolas Flamel () [Corola-website/Science/312412_a_313741]
-
fost un cunoscut actor, regizor de teatru și pedagog din Republica Moldova. s-a născut la data de 19 ianuarie 1915, în orașul Grigoriopol. Tatăl său a decedat pe când avea doar șapte ani, iar după încă șapte ani a rămas și orfan de mamă. Pentru a putea supraviețui, s-a angajat la fabrica de cărămidă. Într-una din zile, fratele său mai mare i-a spus că actorul Adașev caută tineri talentați pentru a-și face studiile la școala sa de actorie
Victor Gherlac () [Corola-website/Science/312907_a_314236]
-
Totuși, cele două fiice au absolvit doar patru clase de școală elementară, deoarece în acea perioadă predomina concepția că locul femeii este acasă. Din fericire, Olga a moștenit cele mai importante calități ale părinților ei. De la tatăl său, care rămăsese orfan la o vârstă fragedă, ea a moștenit pasiunea pentru lucru și voința de a obține ceea ce își dorea. Sub îndrumarea mamei sale, o femeie blândă de origine polono-germană care era înclinată către arte, ea a învățat să aprecieze frumusețea naturii
Olga Kobyleanska () [Corola-website/Science/309544_a_310873]
-
Marile speranțe (în ) este un roman din 1860 - 1861 scris de Charles Dickens, scriitor englez. Acțiunea romanului urmărește evenimentele ce i se întâmplă unui băiat în timpul maturizării sale. În ajunul Crăciunului din 1812, Pip, un orfan de 6 ani, se întâlnește cu niște evadați în curtea Bisericii din sat, în timp ce vizita mormintele părinților și rudelor. Unul dintre evadați îl obligă pe Pip să fure mâncare și să-l ducă undeva, la adăpost. Pip îl aduce în
Marile speranțe (roman) () [Corola-website/Science/309538_a_310867]
-
Tărîță. În urma războiului rămas în memoria locului ca „"bătaia a mare"”, bilanțul este următorul: au fost mobilizați 333 de bărbați dintre care 330 de plugari, 45 dintre ei nemaiîntorcându-se acasă, rămânând în urma dispăruților 29 de văduve și 46 de orfani, comuna suferind o pagubă de 200.000 de coroane, iar particularii pierzând bunuri estimate la 422.180 de coroane. Primul eveniment major de după Primul Război Mondial a fost transpunerea în practică a Reformei agrare din 1921, de pe urma căreia o parte
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
la București s-a instaurat guvernul „"de largă concentrare democrată"” Doctor Petru Groza, care, în esența sa, a fost un guvern comunist minoritar. Reforma agrară din 22 martie 1945 a dus la împroprietărirea foștilor luptători de pe frontul antifascist, văduvele și orfanii acestora și țăranii care aveau în proprietate pământ puțin. La nivelul Racoviței numărul beneficiarilor acestei reforme a fost mic, după cum mică a fost și întinderea loturilor acordate în suprafețele de teren de „La Bradu” și „Peste Olt”, terenuri aflate la
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
O definire corectă a fost necesară pentru a determina din punct de vedere administrativ pe cei care au dreptul să acceadă la pensiile la care erau îndreptățiți veteranii mișcării. O astfel de definiție era foarte importantă și pentru văduvele și orfanii celor aproximativ 60.000 de deportați politic care nu s-au mai întors din lagărele germane de concentrare, sau a văduvelor și orfanilor celor aproximativ 30.000 de luptători pentru libertatea Franței împușcați de ocupant între 1940 - 1944. Până la sfârșitul
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
la care erau îndreptățiți veteranii mișcării. O astfel de definiție era foarte importantă și pentru văduvele și orfanii celor aproximativ 60.000 de deportați politic care nu s-au mai întors din lagărele germane de concentrare, sau a văduvelor și orfanilor celor aproximativ 30.000 de luptători pentru libertatea Franței împușcați de ocupant între 1940 - 1944. Până la sfârșitul războiului, „Bureau central de renseignements et d'action (Biroul central de informații și acțiune)” (BCRA) din Londra avea în evidență 250.000 de
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
să înceapă să vorbească. În film mai apare un nou persanaj Sară Bryan cea mai bună prietenă a Misei. Împreună descoperă noi puteri și îi distrug pe cei răi. Mello, Mihael Keehl(メロ, Mero, Mihaeru Keru) Mello a fost un orfan care a crescut cu Near în adăpostul lui Watari pentru copii înzestrați. Asemenea lui Near, Mello este unu dintre candidații pentru a deveni succesorul lui L. Asemenea lui L, lui Mello îi plac dulciurile, adesea fiind văzut mâncând ciocolată. Mello
Death Note () [Corola-website/Science/309597_a_310926]
-
fracțiune de timp de obicei, el nu ezită să ceară ajutor în cazul în care acesta are nevoie. Tatăl lui Naruto, Al patrulea Hokage, a sigilat periculoasa Vulpe cu Nouă cozi in corpul lui Naruto cu costul propriei vieți, lasându-l orfan. Naruto nu a fost iubit și nu i-a fost acordată atenție în timpul copilăriei, deoarece sătenii din Konoha s-au purtat urât cu el pentru că este containerul Vulpii cu nouă cozi. Datorită faptului că a suferit de singurătate în copilărie
Naruto Uzumaki () [Corola-website/Science/309647_a_310976]
-
vine de la "persona", masca poeților romani. Povestea sa s-ar putea reduce la irealitatea vieții lui cotidiene și realitatea ficțiunilor lui. Aceste ficțiuni sunt poeții Alberto Caeiro, Álvaro de Campos, Ricardo Reis și, mai ales, însuși. Pessoa rămîne de mic orfan de tată. Mama lui se recăsătorește; în 1896 se mută, cu copiii ei, la Durban, în Africa de Sud, unde al doilea ei soț este numit consul al Portugaliei. Primește educație engleză, iar influența saxonă va fi constantă în gîndirea și opera
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
fost un astronom american. Este cunoscut prin descoperirea celor doi sateliți naturali ai planetei Marte, Deimos și Phobos, în 1877. A determinat orbitele unor sateliți naturali și ale unor planete, și masa planetei Marte. Cu o slabă instrucție academică, rămânând orfan de tată la 13 ani, a fost forțat de împrejurări să fie ucenic tâmplar (la 17 ani), pentru a-și ajuta mama, însă setea lui de cunoaștere și de a studia cerul l-au făcut să se pregătească singur. La
Asaph Hall () [Corola-website/Science/310118_a_311447]
-
în Sagu s-a impus Legea agrara (1922-1925). Pentru această au fost de folos pământurile și proprietățile văduvei contelui Ștefan Szapari. S-au dat câte două hectare de pământ celor care au luat parte la război și celor fără avere, orfanilor de război, invalizilor și țărânilor fără avere, printre alții. Cu creșterea populației a crescut și întinderea comunei, iar pământurile care sunt lucrate fac cea mai mare parte din aceasta. Mașini de treierat au existat deja din 1900. La început s-
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
Cantus Mundi, o inițiativă de integrare socială bazată pe muzica de cor, cu scopul de a depăși diverse tipuri de discriminare, prin reunirea copiilor din România, bogați și săraci, cu handicap de mișcare, minorități etnice, orbi, copii cu autism și orfani. În 2014, prin hotărâre a Guvernului, Cantus Mundi a devenit un Program Național și a fost implementat în întreaga țară. Acesta își propune să ajungă la peste 250 000 de copii în următorii trei ani. Partea complementară a proiectului, Symphonia
Ion Marin () [Corola-website/Science/309092_a_310421]
-
martie 1910, Cândești, Argeș — d. 31 iulie 1986, București) a fost al patrulea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1977-1986). Patriarhul s-a născut la data de 5 martie 1910, în satul Cândești (județul Argeș). Se înscrie la studii la Seminarul orfanilor de război din Câmpulung-Muscel (1922-1930). Termină Seminarul Teologic din Câmpulung-Muscel ca premiant. A fost ales de patriarhul Miron Cristea dintre absolvenții tuturor Seminariilor din anul acela, 1930, și trimis cu o bursă să-și facă licența în Teologie la Universitatea
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
cu moaștele Sf. Cuvioase Parascheva, de când acestea se află la Iași, străbătând satele pustiite de secetă ale județelor Iași, Vaslui, Roman, Bacău, Putna, Neamț, Baia și Botoșani. Ofrandele adunate cu acest prilej au fost împărțite după chibzuința PS Justinian la orfani, văduve și invalizi, la cantine școlare, biserici în construcție și la mănăstiri pentru hrana bolnavilor și a călugărilor bătrâni și neputincioși. La data de 27 februarie 1948, Patriarhul Nicodim Munteanu a trecut la cele veșnice, în vârstă de 83 de
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
pe care a risipit-o cu nepăsare, a fost culeasa de admiratori în volumul "Campo de Flores" (Câmp de flori, 1896). Cămilo Ferreira Botelho Castelo Branco a rămas în istoria literaturii portugheze prin vastă să opera literară. Rămas de mic orfan de tată și de mama, Cămilo a fost educat într-o vilă din Trás-os-Montes (sătucul Samarda) de un unchi din partea tatălui. Acesta l-a pus să studieze latină și operele scriitorilor clasici din secolele XVI și XVII. Și-a petrecut
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
trecut. S-a născut la Târgu Bujor, Județul Galați, la 1 ianuarie 1907, fiul unui perceptor, Stamate Vasilescu, și al Anei Nițeanu, profesoară de lucru manual pentru școlile de fete. Era al patrulea dintr-un număr de șase frați. Rămas orfan de mamă la vârsta de zece ani, a fost crescut de sora cea mai mare, Margareta Vasilescu, care, la vârsta de 14 ani, a trebuit să întrețină pe toți ceilalți frați, deoarece tatăl lor i-a părăsit, recăsătorindu-se în
Emil Vasilescu () [Corola-website/Science/308829_a_310158]
-
d. 17 ianuarie 2001, Bertea) este un scriitor român. Se naște în 17 iulie 1932, la Ogretin, jud. Prahova, într-o familie de țărani. Este fiul lui Ion Mihai și al Sevastiței (n. Voiculescu). La vârsta de un an rămâne orfan de mamă, iar la treisprezece ani îi moare și tatăl. Frecventează școala primară în satul natal, apoi Liceul „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești. Un an lucrează ca învățător suplinitor în comuna Bertea din județul Prahova unde se va căsători
Nicolae Mihai () [Corola-website/Science/308962_a_310291]
-
județul Hrubieszów și Apolonia Głowacka, născută Trembińska. În 1850, cănd viitorul Boleslaw Prus avea 3 ani, mama sa a murit și copilul a fost dat spre îngrijire bunicii sale din partea mamei, Domicela Olszewska din Lublin. În 1856 Prus a rămas orfan de tată. În 1862, fratele lui Prus , Leon, un profesor cu treisprezece ani mai mare, l-a dus în Siedlce, apoi în Kielce. La scurt timp după izbucnirea insurecției poloneze împotriva Rusiei Imperiale, în ianuarie 1863, Prus , având 15 ani
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
Nisa, pe atunci parte a regatului italian al Sardiniei. Se crede chiar că Masséna nu ar fi învățat să scrie decât în adolescența târzie sau chiar mai târziu. Cariera sa timpurie nu a dat nici un indiciu despre viitorul său glorios: orfan încă de mic copil, tânărul Masséna este mult timp fără ocupație, apoi se înrolează în regimentul Royal Italien (1775), pe care apoi îl părăsește, după ce este concediat. Este pe rând vânzător, mus în marină și apoi brigand dar se dedică
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
ca învățător pe povestitorul Ion Creangă, la care a stat în gazdă aproape trei ani, după propriile spuse. A urmat apoi cursurile liceale la Gimnaziul „Alexandru cel Bun” și la Liceul Național din Iași, fără a le termina, deoarece rămăsese orfan la vârsta de 16 ani (1874). În perioada 1874-1879 a lucrat ca publicist. Între anii 1875-1876 a redactat o revistă lunară, intitulată "Scrieri amuzante". În această perioadă, a publicat în gazetele "Femeia română" și "Telegraful" din București (1878) și în
Nicolai Andriescu-Bogdan () [Corola-website/Science/310362_a_311691]