5,945 matches
-
complexemplu Credem că nu ne înșelăm afirmând că spiritul publicisticii argheziene sintetizează și metabolizează, totodată, atât vehemența revoltei romantice (nicidecum retorica ei!), propensiunea către conflict și confruntare, statuarea categorică a propriei viziuni (ideologia pamfletarului la Angenot) care vădește un nedisimulat orgoliu al cunoscătorului, al celui ce posedă adevărul, cu alte cuvinte fundamentul infrastructural al discursului polemic eminescian, cât și modul comic-critic de a interoga o "lume, lume" a vanităților, a stereotipiilor comportamentale și a imposturii de orice fel. Eminescu și Caragiale
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
principal, de figuri ale disimulării și concesiei. Formele pe care le îmbracă refutatio sunt foarte diverse, în acest caz, însă există câteva predilecte, cum ar fi, de pildă, antonomaza, o armă a pamfletarului-ironist care se folosește de expresii, toate traducând orgoliul nemăsurat al savantului, grandilocvența ideologului și egocentrismul său în viața publică sau pretențiile literatului: "superomul unanim", "marele nostru Rabbi", "Apostolul neamului", "suveran al creierului românesc", "Dascălul nostru, al tuturora" etc. Pamfletarul, expert în portretistica satirică sau alegorică, în care imaginea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și e îndeajuns, pentru polemist, să o folosească pe post de bumerang, glosând, ironic, în marginea modului în care acesta își exhibă simțul proprietății; a doua subliniere aparține polemistului care, prin aceeași strategie a retorsiunii, deconspiră nu doar excesul de orgoliu, ci și vulnerabilitatea logică a enunțului. Arghezi atrage atenția asupra paralogismului advers, continuându-l perfid: "[...] nu oricare carte e neapărat a domnului Iorga: numai cele bune sunt ale domniei sale". Dar atacul disimulat nu se oprește aici: conținutul citatului incriminant va
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
priceput creștin. Să spunem atunci că arta apare din intersectarea unei meserii cu o credință. Dintr-o superioritate tehnică și dintr-o smerenie morală. Frumusețea n-ar fi decât întâlnirea, într-un punct oarecare al lanțului artizanal, dintre un mare orgoliu și o mare supunere. Sensul și grupul Un țel constant al epocii noastre postmoderne este de a "aboli frontierele dintre artă și viață". De a-l suprima pe re din reprezentare, de a face realitatea sau viața auto-imaginante. Prin ready-made
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
optice. Teleobiectivul, de exemplu, și mărirea fotografică ne-au modificat sensibilitatea la "detaliu", iar imaginile luate din satelit relația mentală între întreg și parte. Obiectul și modalitatea transmisiei merg împreună. Asia monistă a admis întotdeauna acest lucru mai ușor decât orgoliul occidental și dualist. În China clasică, idealul pictorului sau al caligrafului era să intre și să-i facă pe alții să intre în comuniune cu cosmosul. Să comunice invizibilul suflu creator al lumii nimic mai puțin. Actul de a picta
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
financiare, izolarea de prieteni și familie, alături de amenințări și bătăi. Copilul care ajunge la grădiniță bătut, cu semne vizibile, stârnește curiozitatea colegilor și educatorilor care-și pot da seama că acesta are probleme acasă. Copilul poate lăsa la o parte orgoliul, rușinea și poate cere ajutor educatoarei, învățătoarei. Unii pot ajunge în "adăposturi" unde primesc asistență și consiliere, tratament în funcție de gravitatea agresiunii. Există reglementări în Codul Penal care pedepsesc agresorii copiilor în cazul lovirii (art. 180), vătămării corporale (art. 181), vătămării
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
după acestea nimic bun”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la săracul Lazăr, cuvântul V, în vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă și Providență..., p. 117) „Copacul necredinței este plantat de curiozitatea cea rea a gândului, este udat de orgoliu și este îngrășat de patima ambiției”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Problemele vieții, p. 361) „Să întrebăm pe cei ce vorbesc împotrivă: Oare este Dumnezeu? Și de vor zice că nu este, nici să nu le răspundem. Căci
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
nevoia lui de a mă fi iubit. A rămas fratele meu mai mare, pe care, de la nivelul răsfățurilor sau răzgâielilor mele, îl puteam lua uneori peste picior. Și totuși, era un frate vitreg, pentru că spiritul lui critic și un anumit orgoliu filologic nu-i îngăduiau să-l recunoască pe Noica drept părinte. Inteligența lui era incisivă: tăia gânduri care, deja despicate, păreau să nu mai suporte o nouă diviziune. În ce școli o șlefuise? Nu studiase în nici o universitate celebră și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
nevoia lui de a mă fi iubit. A rămas fratele meu mai mare, pe care, de la nivelul răsfățurilor sau răzgâielilor mele, îl puteam lua uneori peste picior. Și totuși, era un frate vitreg, pentru că spiritul lui critic și un anumit orgoliu filologic nu-i îngăduiau să-l recunoască pe Noica drept părinte. Inteligența lui era incisivă: tăia gânduri care, deja despicate, păreau să nu mai suporte o nouă diviziune. În ce școli o șlefuise? Nu studiase în nici o universitate celebră și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în final pe toate fronturile de luptă, a lăsat Franța mai săracă decît o găsise și mai detestată decît fusese. Paradoxul este că francezii sînt în același timp și republicani ireductibili, și servanți credincioși ai cultului lui Napoleon. Din păcate, orgoliul galez se înalță pe o uriașă hecatombă. Istoriografia victoriană este bogată nu numai în monografii și sinteze vaste, dar și în memorii și alte izvoare primare; printre acestea din urmă, nu trebuie neglijate scrisorile expediate și primite de Victoria de la
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
politic care a condus țara către victoria finală. În istoria Partidului Liberal, el rămîne un trădător care s-a aliat cu conservatorii împotriva propriului său partid pe care a reușit să-l scindeze numai pentru a-și satisface marele lui orgoliu politic. Poate conștient de această imagine mai degrabă proastă, a refuzat orice funcție de conducere în cabinetul de coaliție națională format de Churchill în anul 1940. A murit de cancer în 1945. Acest liberal nonconformist cu vederi radicale a fost o
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Talleyrand, care se referea la asasinarea ducelui d'Enghien din ordinul lui Bonaparte) "C'est pire qu'un crime, c'est une faute". Berlinezii se pot întreba cît de mare a fost vina lui Churchill pentru că Aliații, pentru a satisface orgoliul lui Stalin, și-au încetinit ritmul de înaintare spre Est pentru a permite trupelor sovietice să intre primele la Berlin. Culmea ironiei, acest gest l-a făcut celebru pe J. F. Kennedy care, vorbind unei adunări populare în Berlinul Occidental
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
să arate românilor „cum trăiau și vorbeau strămoșii lor”, speculații care „în România n-au ajuns încă să fie bine înțelese” (p. 14). Filologului și istoricului li se impune, arată el, să ocolească sau să denatureze faptele care ar leza orgoliul național. Respingând abordarea sentimentală a chestiunilor, O. Densusianu își propune să prezinte istoria limbii române dezinteresat și obiectiv, făcând în acest sens o previziune nedezmințită încă de trecerea timpului: „Patriotismul, așa cum e înțeles astăzi în România, va frâna încă mult
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
întâmple, "sau "nu am știut". Unii dintre părinți își fac, de regulă, vis-à-vis de copilul lor, o serie de programe mentale, așteptări, o serie de proiecții ale dorințelor și viselor lor neîmplinite ce le proiectează pe copil, respectiv, dorințele și orgoliile lor doresc să fie împlinite și realizate de copil. În timp ce acesta este o altă entitate, cu alte dorințe, cu alte trăiri, cu alte capacități și disponibilități, într-o altă perioadă socio-istorică, dornic să experimenteze și să descopere lumea în felul
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
din familie, necesar pentru a depista din timp apariția tulburărilor psiho-comportamentale ale copilului. Sau ce anume din manifestările părinților poate dăuna psihologic copilului. Aparent, părinții au senzația că țin situația sub control cât copiii sunt mici. Astfel, de multe ori, orgoliul lor sau o anume prejudecată blochează relația cu un psiholog. "Nu știu eu ce am de făcut cu copilul meu?". Încă se confundă mersul la psiholog cu mersul la psihiatru, considerând o tară a familiei sau o recunoaștere a propriei
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
celălalt, și nu pentru a se domina unul pe celălalt. Echilibrul lor și coeziunea lor devine mai puternică cu cât se completează mai bine unul pe celălalt. Dacă, la un moment dat, unuia dintre sexe i se dezvoltă ambiția sau orgoliul, atunci se strică echilibrul și întotdeauna cineva va avea de suferit în cuplul respectiv. Astfel, încep să se acumuleze frustrări, conturându-se o personalitate reprimată sau, cum se întâmplă mai des, partenerul de cuplu e perceput ca un adversar ce
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
colaborare, cooperare. Înainte de a ne lupta cu alții în exterior, trebuie să câștigăm bătăliile în interiorul nostru cu egoismele noastre, cu lăcomiile noastre, cu invidiile noastre, cu plăcerile noastre, cu anxietățile noastre, cu agresivitatea din noi, cu furiile din noi, cu orgoliile noastre, cu concepțiile noastre, cu ideile și gândurile noastre, cu dependențele noastre etc., etc. De-a lungul timpului, a fost, într-adevăr, nevoie de agresivitate pentru supraviețuire fizică. În lupta cu animalele care atacau, apoi vânatul, cu popoarele migratoare, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
dă forță și rezistență grupului. Dar, în fiecare element (individ) al entității, grupului, se dezvoltă starea, acel noi și ceilalți ca nefăcând parte din grupul meu care este special. Astfel apare baricada, schisma, ruptura, dezvoltând concomitent starea, altfel spus, de orgoliu sau mândrie de apartenență la acea entitate specială. Revin, acel noi și ceilalți. Inconștient, apare delimitarea, baricada. De aici nu mai trebuie decât un lucru infim pentru declanșarea rivalităților, conflictelor. Se observă că fiecare țară, fiecare religie are orgoliile sale
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
de orgoliu sau mândrie de apartenență la acea entitate specială. Revin, acel noi și ceilalți. Inconștient, apare delimitarea, baricada. De aici nu mai trebuie decât un lucru infim pentru declanșarea rivalităților, conflictelor. Se observă că fiecare țară, fiecare religie are orgoliile sale, dispuse astfel conflictului, le lipsește doar scânteia. Și atunci înțelegi de ce răul capital prezent în Biblie este orgoliu? Generat de eu (noi) și ceilalți? Generat de iubirea numai de sine? Lipsă iubirea față de celălalt care nu-i ca mine
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
De aici nu mai trebuie decât un lucru infim pentru declanșarea rivalităților, conflictelor. Se observă că fiecare țară, fiecare religie are orgoliile sale, dispuse astfel conflictului, le lipsește doar scânteia. Și atunci înțelegi de ce răul capital prezent în Biblie este orgoliu? Generat de eu (noi) și ceilalți? Generat de iubirea numai de sine? Lipsă iubirea față de celălalt care nu-i ca mine, în care eu dețin adevărul, etc. și trebuie eliminat... De regulă, cei care nu fac parte din grupul meu
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
sufletești, spirituale? Care dacă persistă și se repetă îmbolnăvesc și trupul, dar nu numai, îți îmbolnăvesc destinul, soarta, existența, spuse și, schimbându-și tonalitatea vocii continuă: A se vedea cauzele spirituale ale bolilor. Cum este când trebuie să lupți, cu orgoliul din tine, cu setea vampirică de răzbunare? Să-l vezi pe celălalt distrus (chiar dacă celălalt nu te-a distrus). Mai ales când orgoliul și răzbunarea au devenit obișnuințe și mod de viață? Iar mai apoi, să nu răspunzi la provocări
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
tonalitatea vocii continuă: A se vedea cauzele spirituale ale bolilor. Cum este când trebuie să lupți, cu orgoliul din tine, cu setea vampirică de răzbunare? Să-l vezi pe celălalt distrus (chiar dacă celălalt nu te-a distrus). Mai ales când orgoliul și răzbunarea au devenit obișnuințe și mod de viață? Iar mai apoi, să nu răspunzi la provocări. Acum, ce răspuns îmi dai? Unde este lupta mai greu de dus? Cu alții sau cu tine însuți? Cu interiorul tău, bineînțeles, răspunse
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
de ceea ce simți. În al doilea rând este să-ți dorești să schimbi ceva la tine. Pentru că, vezi tu, așa cum ți-am mai spus, oamenii când se nasc nu vin în viață cu sete de răzbunare, nu se nasc cu orgoliu etc., nu se nasc cu toate acele otrăvuri. De aceea ne plac copiii mici pentru inocența și curățenia lor. Aici se referă Isus când spune "fiți precum copiii". Adică fără pervertirile și patimile omenești acumulate. Toate se preiau din jur
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
soartă proastă și nefericite, pline de suferințe și frustrări, făcând doar eforturi să salveze aparențele în căsnicii sau să-și găsească compensații. Ea își admira, își iubea soțul și îi era dăruită cu toată ființa ei. Noel își simțea mângâiat orgoliul de noua funcție, dar și îngrijorat de responsabilitate, de dificultatea momentului. Responsabilitatea momentului dificil, a unei țărișoare distruse după un cutremur devastator. Pierderi uriașe, documente distruse, pierdute pentru totdeauna. Aproape starea de degringoladă... Oare cum va putea ieși? Oricum nu
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
al medicinei. mai întâi o chemare și o continuă trăire a marilor satisfacții oferite de recrearea vieții. înțelepciunea este nucleul arhetipal, al medicinei. A gândi analitic și sintetic, profund și adecvat fiecare caz, înainte de a acționa curativ, a lupta cu orgoliul și a accepta sau favoriza schimbul de opinii, cooperarea cu colegii și discipolii, sunt ipostaze ale sofiei și ale dragostei față de sofie și om, parametri care atestă competența și totodată performanța, creativitatea medicală. Nu trebuie confundat atributul din sintagma „Medicina
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]