5,088 matches
-
că detestă și să dea ochii cu ziariștii, deschizând ușa de la intrare și descoperind-o blocată de o movilă de gunoi. — Propune campania asta doar pentru că e un exemplar promoțional. N-ar face-o dacă ar fi pe bune. — Pui pariu? Indiferent dacă Jack ar fi îndrăznit cu-adevărat să instige oamenii în felul acela sau nu, Fran își dădu seama că venise momentul să înfrunte realitatea reprezentată de de apariția noului ziar și de impactul pe care l-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să fie ceva serios. Ben roși din nou amintindu-și trupul gol al lui Fran. Nu reușise niciodată să surprindă mai mult decât o imagine fugară până atunci, trăgând cu ochiul împreună cu un alt băiat în vestiarul fetelor, în urma unui pariu. Spera sincer să nu se fi purtat ca un nătărău sau să nu fi spus vreo prostie. Șocul de-a o vedea pe Fran fusese atât de mare, încât nici nu-și mai amintea ce spusese de fapt. Încă năucită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
chiar, hotărând, în pofida sfaturilor tuturor, să ofere anunțuri gratuite în primul număr, avea să dea roade. Oamenii cu finanțele spuseseră că era nebunie curată, dar instinctul lui Fran, dresat de-a lungul anilor petrecuți împreună cu tatăl ei la agenția de pariuri, îi spunea că era un risc pe care merita să ți-l asumi. Fair Exchange trebuia să dispară din standuri de la primul număr pentru ca distribuitorii să dorească să-l ia în continuare. Dacă nu se întâmpla așa, avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trăgând poate Citizen-ul după ea. N-avea rost să-și facă griji, își repeta ea în van, pentru că peste două zile ziarul urma să fie lansat și avea să știe sigur. Mai târziu în cursul acestei dimineți avea un alt pariu important de câștigat: stratagema publicitară ce urma să aibă loc în piața din fața catedralei la prânz. Trei femei care voiau să-și vândă rochiile de mireasă aveau să se îndrepte spre un altar improvizat pe fundalul marșului nupțial, purtând fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
japoneză" insist eu. Yuro tace. Yuro ridică din umeri. Yuro nu este convins. Semn divin la Kamakura Experiența este o revelație în lumina căreia renunțăm la greșelile de tinerețe în favoarea celor de bătrânețe. Ambrose Bierce Vreau să fac un mic pariu cu dumneavoastră. Mă prind că nu veți rezista tentației de a citi această bucată până la capăt, deși, pe alocuri, vi se va părea că expunerea dobândește accente burlești, în maniera unui film cu Frații Marx. Adăugați la aceasta intenționata inducere
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
comand, într-un suprem acces de înțelepciune practică, un sandviș de pui. Poate că pasărea nu are, totuși, manii de canibal. Pour la bonne bouche, să vă mai spun că dacă ați ajuns în acest punct înseamnă că am câștigat pariul. Dualisme, pragmatisme, bovarisme... Oamenii distrug orice poveste de dragoste atunci când încearcă s-o facă eternă. Oscar Wilde Deconcertant, în contactul cu japonezii, este un alt aspect și îți ia destul de mult timp sa-l definești -, la început este doar o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ora, Roxana vorbește cu diriga s-o mute în altă bancă. Diriga e de acord. Acum, Roxana stă în prima bancă împreună cu tocilarul clasei. Nici nu întoarce capul să se uite la mine. În timpul orei, îi trimite lui bilețele. Pun pariu că sunt de-alea cu te iubesc. Dar tocilarul n-o place nici el - și-a tras scaunul la marginea băncii, încât între ei doi ar încăpea foarte ușor și un al treilea coleg. Aproape că mi se face milă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
are nenumărate planuri și nu-i nici o catastrofă că, la cei nici treizeci de ani ai săi, n-a realizat ceva epocal, așa cum nici nu se știe dacă va realiza vreodată, esențial este că el a făcut o opțiune, un pariu cu el însuși pe care se va strădui să le împlinească, dar n-are nici un rost să vorbească despre asta acum. Și era bine că nu-i răspunsese. După un timp în care se uita la ea împietrit, a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se vântură de colo-colo, florăreasa iese din când în când în pragul dughenei sale cu ghivece cu flori mai rar cumpărate și vase mari cu crizanteme, moșnegii-s strânși ciorchine la vitrina cu lozuri, bilete de pronosport și afișe cu pariurile pentru concursul de trap de la Ploiești, care nici nu cred că se mai ține pe vremea asta, librăreasa trage obloanele foarte devreme și încuie ușa cu un lacăt imens - toate se petrec de dimineață până când nici lumina felinarelor nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la el cu toată naivitatea fanaticului. CÎt timp ai stat acolo, băiete? — Trei zile, răspunse Jim. Sau cred că au fost șase zile. PÎnă s-a terminat războiul. — Nu știe să socotească. — Pare-se că s-a uitat bine. Pun pariu că s-a uitat bine. Se Învîrte În jur tot timpul. Băiete, ce-ai văzut În stadion? Price Îi aruncă o strîmbătură șmecheră. — Puști? Provizii? — Mai multe mașini, explică Jim. Cel puțin cinci Buickuri, două Cadillacuri și un Lincoln Zephyr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să asigure accesul la o altă lume, un spațiu în care piesa se poate juca la fel de bine pentru morți ca și pentru zei. Vtc "V" Teatrul între piatră și dublutc " Teatrul între piatră și dublu" Craig sau fantoma shakespeariană ca „pariu”tc "Craig sau fantoma shakespeariană ca „pariu”" Actorul și supramarioneta sau întoarcerea la eidolon-ul arhaic Dacă textul scris de Craig în 1910 („Despre fantomele din tragediile lui Shakespeare”1) se numără printre lucrările de referință ce stau la baza proiectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
un spațiu în care piesa se poate juca la fel de bine pentru morți ca și pentru zei. Vtc "V" Teatrul între piatră și dublutc " Teatrul între piatră și dublu" Craig sau fantoma shakespeariană ca „pariu”tc "Craig sau fantoma shakespeariană ca „pariu”" Actorul și supramarioneta sau întoarcerea la eidolon-ul arhaic Dacă textul scris de Craig în 1910 („Despre fantomele din tragediile lui Shakespeare”1) se numără printre lucrările de referință ce stau la baza proiectului acestei cărți, faptul se datorează în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
actorului, luminii, decorurilor etc. Cum să ne explicăm acest refuz al amintitei scheme (actor = întrupare a fantomelor textului, schemă pe care, așa cum am văzut, o modificase în felul său și Pirandello), dacă nu printr-o concepție cu totul diferită despre „pariul” teatrului? Acest pariu Craig nu îl mai situează în raporturile actorului cu „incarnarea” perisabilă a unui text (purtător al perenității memoriei și cunoașterii), ci, dimpotrivă, îl înscrie în spațiul însuși al scenei, acolo unde se manifestă din plin tensiunea dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
etc. Cum să ne explicăm acest refuz al amintitei scheme (actor = întrupare a fantomelor textului, schemă pe care, așa cum am văzut, o modificase în felul său și Pirandello), dacă nu printr-o concepție cu totul diferită despre „pariul” teatrului? Acest pariu Craig nu îl mai situează în raporturile actorului cu „incarnarea” perisabilă a unui text (purtător al perenității memoriei și cunoașterii), ci, dimpotrivă, îl înscrie în spațiul însuși al scenei, acolo unde se manifestă din plin tensiunea dintre psyche și corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
e ceva imposibil”, el însuși se încumetase, în 1912, să purceadă la realizarea ei. Experiența i-a confirmat punctul de vedere: i-a întărit credința că Shakespeare este nereprezentabil, dar, în același timp, i-a stimulat dorința de a „ține pariul”, de a face față provocării. Căci ce altceva ar putea însemna paradoxul unui om care, pe de o parte, proclamă: „Teatrul nedreptățește piesele și le dăunează”, iar pe de altă parte, îi dedică teatrului propria viață, dacă nu dubla convingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
niciodată atinsă. „Nu există un capăt al drumului”, spune Craig, „așa că vom simți neîncetat chemarea, imboldul de a merge mai departe, animați de o forță ce ne va călăuzi pașii”. Iar din moment ce avem conștiința nereprezentabilului, singurul mod de „a ține pariul” nu este oare acela de a ne măsura puterile în lupta cu acest nereprezentabil? Așa se explică de ce, în teatru, problema spectrului devine esențială. În prefața la Teatrul în mers, vorbind despre rolul criticului dramatic - care n-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
lor). E semn că adevărata cultură - aceea pentru care zeii și morții se pot întrupa, într-adevăr, în oameni - își pierde vigoarea, se stinge treptat, devine tot mai greu de prezervat ori de recucerit, iar Artaud știe asta prea bine. Pariul lui a fost însă acela de a-i da teatrului - ca orizont - șansa de a fi din nou un veritabil sediu al aparițiilor, iar actorului - ca perspectivă - ambiția, bazată pe puterile regăsite ale străvechii magii, de a face ca invizibilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ceară Maeterlinck sau invizibilul din spatele ușii 195 Ibsen sau multiplele chipuri ale strigoilor 206 Strindberg, dominația umbrelor și puterea dublului 221 Pirandello sau camera aparițiilor și marionetele ei 237 V Teatrul între piatră și dublu Craig sau fantoma shakespeariană ca „pariu” 253 Artaud sau apariția contra aparenței 266 Kantor sau baraca de bâlci ca teatru al morții 281 Genet, oglinda lui Narcis și oglinda lui Gorgo 299 Epilog sau elogiul neliniștii 315
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
două. Totdeauna am considerat nuca de cocos un aliment fibros bun. Își alese cu atenție o prăjitură din cutie. — Mie-mi place to’deauna să sfârșesc masa c-o prăjitură bună, mărturisi doamna Reilly barmanului, care-i întoarse spatele. — Pun pariu că gătești bine, nu-i așa? întrebă Darlene. — Mama nu gătește, afirmă Ignatius pedant. Ea arde. — Și eu găteam când eram măritată, le povesti Darlene. Da’ foloseam mai mult conserve. Îmi place orezu’ ăla spaniol. Și spaghetele cu sos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Cum ți-ar place să lucrezi c-o pasăre? Jones suflă niște fum peste bar. Adică, nu-mi pare rău că fata aia are o șansă. Lucrează pen’ mama Lee de atâta vreme. Nu-i strică o pauză. Da’ pun pariu că pasărea aia câștigă mai mult bănet ca mine. Aău! — Fii cuminte, Jones. — Ăău! Da’ știu că ți-s spălați creierii, spuse Jones. Tu n-ai pe nime’ să vie să-ți frece podelele. Cum așa? Spune-mi cum? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mătănii în vreo patruzeci de școli catolice din oraș. Face bani cu găleata! Lenny e fericit. Călugărițele sunt fericite. Copiii sunt fericiți. Sună grozav. — Lenny a introdus spre vânzare și o serie de statui frumoase și alte accesorii religioase. — Pun pariu că-i fericit. — Chiar este. Și tu ar trebui să fii. Du-te și consultă-l pe doctorul ăla înainte de a fi prea târziu, Gus. Trebuie să te ajute cineva. De dragul fetelor. Mie nu-mi pasă. — Sunt convins că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de sub tejghea. Ce naiba faci lângă casa de bani? Du-te și curăță podelele. — Am sfârșit cu podelele. S-expert acu-n podele. Ș-orcum, cred că toț’ negrii au ștersu’ și măturatu-n sânge. Din naștere. Ca mâncatu’ și răsuflatu’. Pun pariu că dacă-i pui o mătură-n mână unui țânc de culoare d-un an, începe să măture de-i merg fulgii. Jones privi din nou la reclamă, în timp ce Lana închidea la loc dulăpiorul. Se uită apoi spre urmele lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu nici un bătrân. Ș-afară de asta, mi s-au umflat picioarele azi după-masă, în timp ce călcam halatele alea. — Irene, nu se poate să-i strici chefu’, fetițo. Să-i fi văzut mutra când l-am invitat, în fața bisericii. Bietu’ bătrân! Pun pariu că nime’ nu-l invită. — Zi, a vrut să vină? — Cum să nu vra! Ba m-a-ntrebat dacă să-și pună costumu’ bun de haine. — Și ce i-ai spus, dragă? — I-am spus: „Îmbracă-te cum vrei, domnule!“ — Drăguț din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ăsta nostim, dragă? — Despre ce vorbești? întrebă Santa. — Patefonu’ din mijlocu’ odăii. — I-a nepoatei mele. I-o scumpă. A absolvit liceu’ la Sfântu’ Odo. A și găsit o slujbă bună de vânzătoare. — Ei vezi? spuse doamna Reilly întărâtată. Pun pariu că câștigă mai bine ca Ignatius. — Doamne, Angelo! exclamă Santa. Nu mai tuși atâta. Du-te și te întinde în camera din fund și odihnește-te pân’ vine bătrânu’. — Săracu’ Angelo, spuse doamna Reilly, după ce agentul ieșise din cameră. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
până atunci la aceasta. Bătrânul deveni brusc mai atrăgător. E curat? — Sigur că-i curat, spuse supărată Santa. Crezi c-aș încerca eu să-mi încurc prietena cu-n golan? Cineva bătu încet în obloanele de la ușa de intrare. — Pun pariu că-i el, spuse Santa bucuroasă. — Spune-i c-a trebuit să plec, dragă. — Să pleci? Unde vrai să pleci, Irene? Omu’ stă la ușa din față. — El e? Spune! — Mă duc să văd. Santa deschise ușa și împinse obloanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]