8,290 matches
-
a dispărut în umbră altui loc, Să bea nectar din muguri de lumină. De-ai fi putut, l-ai fi oprit să stea. I-ai fi cerut la mine să ajungă, Si sa reverse pe tăcerea mea Oceanul tău de patimă și ruga. Când s-a întors avea miros de ploi. Tu l-ai primit cu sete în privire. A inteles și s-ndurat de noi Și-a răsfirat o mare de iubire. Referință Bibliografica: Fluturele cu miros de ploi / Lăură Hubati
FLUTURELE CU MIROS DE PLOI de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/372086_a_373415]
-
Să-mi cânte infinitul în surdina, Tăceri să schimb pe freamătul de floare Și-apoi să zbor cu aripi de lumină. În mine simt pornirile rebele, Tot rătăcesc cu sufletu-n derivă Prin visele uitate în unghere, Sub pulbere de patimă tardivă. Leg firele de ceață-ntr-o idee, În sensuri largi prind razele de soare, Pun rămășag pe stropi de curcubeie Și recompun lumină din culoare. În lumea mea cu lujeri de furtună Eu ard febril, cu licăriri de astre
SINGURĂTĂȚI ALBASTRE de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372083_a_373412]
-
neamului omenesc, mergând chiar dincolo de întrupare. Sensul Euharistic este unul totalizator, deoarece întreaga istorie trecută, prezentă și viitoare este în ea[3]. Euharistia ne reamintește de creația lumii, de cădere, de sfâșietoarea căutare a lui Dumnezeu, de întruparea Domnului, de patimile, moartea și Învierea Lui, de Sfânta Sa Înălțare și de focul pogorâtor și întemeietor al Duhului. Recapitulând întreaga istorie, Euharistia se deschide totodată spre eshaton, făcându-ne din fii vremelnici ai istoriei, fii nemuritori ai Împărăției veșnice deja începute. Eshatologia
DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI SACRALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372271_a_373600]
-
Acasa > Poezie > Imagini > NOUA STRATEGIE Autor: Florin Cezar Călin Publicat în: Ediția nr. 2056 din 17 august 2016 Toate Articolele Autorului Pe lumea asta nu există patimi Ce poate să ucidă dorul meu. S-au adunat în noi ca niște datini Ce alții vor s-arunce mai mereu. Când viața asta nouă ne împarte Frânturi din timpul ce l-a petrecut. Să te gândești că dincolo de noapte
NOUA STRATEGIE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372363_a_373692]
-
mai frumoasă fată din sat! Frumusețea ei echivala cu sărăcia. Dar nu și-a plecat niciodată capul! Nu era horă în care să nu fie cea mai curtată și cea mai invidiată. Mâinile ei alintau infantile grumazul tinerilor avizi de patimi. Dar, ca peste tot în viață, bucuriile se sting repede sub tăișul necazurilor în care otrava durerii ți se împlântă ca un fulger. Odată, într-o seară, pe când spiritele se încinseseră la o serbare, băiatul celui mai bogat om din
EL, RENEGATUL ÎI ÎMBLÂNZEA ACUM SUFLETUL... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372374_a_373703]
-
lui și atunci mi-a răspuns, gâtuit de emoție dar mândru: -Sunt băiatul Linei și am venit să-mi conduc mama spre cele veșnice. Parcă mi se prăbușise cerul! În sufletul meu de adult se chircise durerea, ca într-o patimă răstignită pe buzele unei mănăstiri. El, renegatul îi îmblânzea acum sufletul celei care nu vruse să-l vadă niciodată... Referință Bibliografică: El, renegatul îi îmblânzea acum sufletul... / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1845, Anul VI, 19 ianuarie
EL, RENEGATUL ÎI ÎMBLÂNZEA ACUM SUFLETUL... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372374_a_373703]
-
Clipe dulci și clipe-amare. Pe cărări ce curg spre mine, Pe sub pași-mi uzi de rouă, Presărat lăsa-voi doru-mi Să-mi răsară-o clipă nouă. Împletit prin flori, din lacrimi, Gândul meu desculț oftează, Amintiri ce-l dor în patimi Zborul îi îngreunează. Și se văd plutind alene, Printre clipe dulci și-amare, Aripi gri din timp căzute, Bătugite în cărare. Zbor și eu cu gândul iute Luând cărările cu mine, Să le-așez pe cer și-apoi Să le
CLIPE DULCI ȘI CLIPE- AMARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372398_a_373727]
-
nu îmi convine că o să te săruți cu alta,chiar dacă numai într-un rol. Și-n apărarea mea, nu pot să-ți spun decât că poți fi gelos doar pe cineva pe care îl iubești. - De fapt ,gelozia e o patimă care caută cu tot dinadinsul motive de suferință,după cum spune un proverb german. Nu trebuie să fii geloasă ,cu siguranță e vorba doar de un rol probabil,insignifiant. Impulsivitatea siciliană l-a adus într-o situație compromițătoare și acum nu
VIAȚA LA PLUS INFINIT (12) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372320_a_373649]
-
nemulțumit. Are umor,vorbește simplu despre lucruri simple ,nu face pe vedeta și poate tocmai modestia asta a urcat-o atât de sus,pe rampă. - Văd că nu poți să-ți iei ochii de la ea, își scoate în evidență Irina patima ei aducătoare de suferință. - Cum ?! tresare după câteva secunde din nesfârșita contemplare. - Nici măcar nu mai auzi ce spun ,nu-i așa ? - Iartă-mă ,eram atent la spectacol. - Sigur,la spectacolul oferit de decolteul ei adânc ... - Irina,gelozia ta exagerată începe
VIAȚA LA PLUS INFINIT (12) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372320_a_373649]
-
omul care se străduiește să atingă unirea sa deplină cu persoana divină. Trebuie să remarcăm însă și faptul că Iisus Hristos nu ne este doar sprijin și ajutor, fiind alături de noi în urcușul spiritual, El este și țintă, scop, înfrângerea patimilor și câștigarea virtuților împlinindu-se cu privirea îndreptată spre Cel ce ne așteaptă, astfel încât nu arareori avem impresia că faptele bune sunt opere care ne aparțin în întregime. Realitatea este că Dumnezeu ne călăuzește pașii, căci fără El nu putem
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
lumină dumnezeiască. Purificarea, prima treaptă a vieții spirituale, este una de luptă susținută și necontenită a sufletului care tânjește deplin după împlinirea perfecțiunii oferite de posibilitatea împărtășirii de îmbucurătoarele daruri izvorâte din ființa lui Dumnezeu. < > se duce împotriva păcatului și patimii, realități care marchează < > 5. Substanța lor trebuie căutată într-o anumită sete a firii după infinit, ca după elementul care să-i confere împlinirea, doar că această sete, nu se mai găsește îndreptată spre autenticul infinit, omul putând el însuși
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
pe care, aproape întotdeauna, uitând de Dumnezeu (adevăratul Centru), va încerca să-l <> prin uitare și prin reînceperea activității înșelătoare de a deveni el centrul de gravitație. < > 6. Egoismul, odată manifestat, aduce cu sine mândria, mamă a tuturor păcatelor și patimilor. Cauza ultimă a răului nu este însă nici mândria, ci mistica răsăriteană dovedește că uitarea de Dumnezeu este pilonul pe care clădește întregul edificiu al ființei păcatului. Cât privește evoluția care se produce prin transformarea afectelor nepăcătoase, bune în sine
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
că uitarea de Dumnezeu este pilonul pe care clădește întregul edificiu al ființei păcatului. Cât privește evoluția care se produce prin transformarea afectelor nepăcătoase, bune în sine atât timp cât rămân în funcțiunea lor biologică, în păcate și apoi, prin repetare, în patimi, ni se arată că procesul este de o subtilitate inimaginabilă și că primul pas al acestuia este momeala sau atacul. Acesta marchează aruncarea, prin contribuția diavolului, a unui gând care ne propune posibilitatea săvârșirii faptei păcătoase. Ca proveniență, propunerea este
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
a săvârșit, Darurile s-au sfințit și Jertfa s-a efectuat, iar marea victimă a Mielului junghiat se vede zăcând pe Sfânta Masă. Acum pâinea nu mai este o închipuire a Trupului Domnului, sau numai o icoană orisimbol al mântuitoarelor patimi, ci este Însuși Trupul Stăpânului cel atotsfânt, Trupul și Sângele care s-a zămislit de la Duhul Sfânt, s-a născut din Sfânta Fecioară, a fost îngropat, a înviat a treia zi, s-a înălțat la ceruri și a șezut de-
DESPRE EPICLEZA EUHARISTICĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601]
-
acesta din urmă a dat și un Sinodicon) au consfințit că jertfa de pe Cruce a fost adusă nu numai Tatălui și Sfântului Duh, ci Sfintei Treimi în general, deci și Fiului, iar Liturghia nu este numai o reprezentare simbolică a patimii Domnului, ci o Jertfă în adevăratul sens al cuvântului, fiind în esența ei, una și aceeași cu jertfa de pe Cruce. Actul de jertfă are loc în momentul sfințirii darurilor.[ 27] Jertfa adusă în Liturghie este o jertfă adevărată și nu
DESPRE EPICLEZA EUHARISTICĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601]
-
Bisericii într-un număr mare și variat dintre care amintim câteva cum ar fi: desacralizarea, secularizarea și laxismul religios, arghirofilia și hedonismul precum și iconoclasmul post-modern, cu care ne confruntăm în aceste zile!... Toate acestea duc la înmulțirea păcatului și a patimii, care ajung să fie considerate drept „firești” și „normale” ori ele, de fapt, ne secătuiesc și ne vlăguiesc, din punct de vedere duhovnicesc!... Pentru combaterea acestora este nevoie de canalizarea tuturor energiilor sufletești și trupești ale omului, cu mult discernământ
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE BISERICA ORTODOXĂ ŞI SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ ACTUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372274_a_373603]
-
de instaurare a ispitei și a păcatului comodității, a triumfalismului și a autosuficienței, toate fiind mânate de păcatul orgoliilor personale, adică a mândriei și a slavei deșarte!... Energia rămasă după toată răvășirea noastră moral-duhovnicească, o epuizăm prin provocarea și alimentarea patimii curiozității, a vanității, a satisfacerii plăcerilor și a păcatelor de tot felul, după care ajungem la deznădejdea celui prins cu geanta de droguri, ori la cea a sinucigașului - toate acestea din cauza diavolului care a reușit să ne înrobească, din punct
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE BISERICA ORTODOXĂ ŞI SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ ACTUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372274_a_373603]
-
marea sfântă taină și cuvânt. Regal de alb ceresc, preasfântă alinare, Separă de-a pururi bezna de lumină, Prin mângâieri și lacrimi de iertare, Trimite flori de lotus din slava divină. Regal de alb ceresc și biruință, Desparte smerenia de patimi lumești, Presară flori de lotus peste suferință, Și-aduce lumină din lumi dumnezeiești. Referință Bibliografică: Flori de lotus / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2290, Anul VII, 08 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ștefania Petrov : Toate
FLORI DE LOTUS de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372483_a_373812]
-
poezii de slavă pentru cei ce și-au dat viața să păstreze trupul țării mele, România. Iubita mea Copilărie, aș vrea să citești aceste rânduri și să vii lângă mine să mai ascultăm pe micuțul flașnetar care cânta cu atâta patimă o romață pe care ți-o trimit în dar. C O P I L S Ă R M A N În colțul străzii, lângă berărie, Se-aude flașnetarul meu... Mă duc spre el, cu bucurie, S-ascult un minunat tangou
SCRISOARE NEEXPEDIATĂ DE LA BUNICUL MARIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372534_a_373863]
-
intens nuanțat afectiv, nostalgic, întru reconstituirea atmosferei unor mari sărbători creștine sau a unor momente biblice încărcate de plurale conotații gnomice, sapiențiale și de înalt purificatori fiori metafizici, precum în poeziile „Misterul credinței”, „Sfântul Ioan Botezătorul”, „Sfântul botez” sau „Săptămâna Patimilor”, din care cităm: „Sudălmi, bătăi și umilire/ Va suferi El din iubire,/ Pe Cruce va fi Răstignit,/ Pentru că prea mult ne-a iubit” ... Sau: „De două mii de ani încoace,/ umblă la noi colindători/ cu Steaua și anunță lumii/ un șir
POEZIA LUI IONEL GRECU SAU RITUALIZAREA EVOCARII DE VICTOR RUSU de IONEL GRECU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372549_a_373878]
-
niciodată vrednici să ne împărtășim nu înseamnă că nu ne mai împărtășim deloc. Nu înseamnă nici să păcătuim în continuare, pentru că oricum suntem nevrednici de Sfânta Împărtășanie. Viața creștină este exigentă și înseamnă o luptă permanentă cu păcatul și cu patimile pentru dobândirea virtuților sau a deprinderilor bune. Când păcătuim grav, ne spovedim, facem canonul de pocăință și apoi ne reintegrăm în Biserică prin primirea Sfintelor Taine. Conștiința păcătoșeniei și a nevredniciei, nu numai de a ne împărtăși, ci chiar și
2011... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372739_a_374068]
-
sfințire a vieții. Sfânta Împărtășanie nu ne transformă decât în măsura angajării noastre prin asceză la despătimirea și sfințirea personală. Putem să ne împărtășim în fiecare zi, dar dacă nu ne luptăm prin rugăciune și înfrânare să ne curățim de patimi, nu vom scăpa de ele. Mai mult, ca în cazul lui Iuda, Împărtășania luată cu nepăsare sau în stare de păcate de moarte ni se face spre osândă, adică ne afundă și mai mult în păcat. Dar și refuzul Împărtășaniei
2011... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372739_a_374068]
-
-l ascunzi în ochii tăi mari, rotunzi... Oglinda În ochii mei, nu ai cum să te uiți Sunt prea curați... normal, de-atâtea lacrimi Oglindă-ți sunt și-atunci, chiar de-i eviți, Ți-apar în ei grămada ta de patimi. Și nu mă mir de ce sunt ocoliți. Referință Bibliografică: Adâncuri / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1233, Anul IV, 17 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ADÂNCURI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372862_a_374191]
-
o altă cale tăcerilor din noi. Privește-mi gândul, încă mai scrie amintiri, Nedeslușite căi cutreieră-n tăcere Pentru un strop de dor și-un fir de mângâiere, Nesățios și tainic, măi umblă prin iubiri. Trădarea lui... mă vede cum patimă o tip, Ca un etern cortegiu de inimi sfâșiate Ce-n umbră nemuririi le-aș construi cetate. Iubește-mă-n candoare, sun suflet fără chip. Referință Bibliografica: Iubește-mă, sunt suflet fără chip / Marin Bunget : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
IUBEŞTE-MĂ, SUNT SUFLET FĂRĂ CHIP de MARIN BUNGET în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372864_a_374193]
-
la fel ca-n alte vremuri, la fel ca la-nceput și gura ta se lasă furată de miracol și darnică-mi oferă sărut după sărut... În sobă arde focul stârnit de-un pui de vânt, noi doi stârniți de patimi ne răzvrătim pe rând, din jarul ce-a mocnit, se-aprinde focul iară și ardem ca pe vremuri, iubire "foc și pară". Te simt, mă simți, plăcută reverie, ești ca o ploaie caldă căzută pe câmpie, eu sunt ca și
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]