64,416 matches
-
micii săi cititori. Iar drept rezultat, îi cucerește și pe maturi, bineînțeles dacă aceștia au cultura literară necesară pentru a sesiza rafinamentul unui text aparent simplu. Este vorba de un roman picaresc, a cărui acțiune se petrece în zilele noastre. Personajele principale sunt un copil, Daniel, și unchiul său, Don Pedro, un bărbat solitar și excentric, care merge pe stradă cu patine cu rotile și locuiește într-o cabană din munți, după ce a fost un parlamentar neconvențional, gata să spună oricând
O poveste cuceritoare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17332_a_18657]
-
În fond, ne aflăm în fața unui roman cu mai multe niveluri de semnificație, stratificare ce legitimează, pe de o parte mai multe interpretări, iar pe de alta le contrazice pe toate. În prim plan este adus cazul lui Horia Cantacuzino, personaj dostoievskian și camilpetrescian, deopotrivă, cu o presupusă descendență nobiliară, idealist cu puternice propensiuni autodestructive, incapabil să accepte realitatea și victimă, în ultimă instanță a acestei realități și a propriei imaginații. La începutul romanului, luăm cunoștință de dimensiunile cazului respectiv prin intermediul
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
e colț de piatră, ci numai gheață albastră pe care calcă tălpile de foc ale îngerilor". (p. 21) În fond, miza principală a cărții rămâne aceasta - reconstituirea traseului unei existențe excepționale, care prin evocarea ei retrospectivă se convertește în destin. Personajul este, desigur, un ales; el parcurge un traseu inițiatic, reface un drum al calvarului (de altfel trimiterile la destinul cristic sunt destul de transparente) și este răsplătit în final cu o viziune a lumii celeilalte, ca odinioară sfinții ortodoxiei, ale căror
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
pagini care ar fi putut deveni antologice (ca acelea din Cimitirul Buna Vestire a lui Arghezi) eșuează în farsă măruntă și macabră. Există însă și pagini de-a dreptul márqueziene, a căror protagonistă este Elisabeta, soția schizofrenică a lui Horia, personaj realmente memorabil, ființă cu o sexualitate aberantă, predispusă unor stări de transă, asemănătoare cu acelea ale marilor mistici și vizionari: "(...) cu cele mai firești și pure mișcări începu să se dezbrace, aruncându-și întâi bluza subțire de mătase care, fiind
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
orgolii și aroganțe de romancier. Alcătuită din trei părți (Jurnal de vedere, Istanbul, mon amour, Visul Alzheimer), cartea oferă nu puține elemente de continuitate și coeziune. Cele trei "povești" - numite, ușor ironic, "simplă", "de dragoste" și, respectiv, "clinică" - au același personaj central (la vîrste diferite, e drept), același ritm al frazelor și, detectabil de la prima la ultima pagină, același tip de comentarii, pline de clișee exhibate ca atare, încărcate de aluzii la poveștile livrate nouă de filmele de mîna a doua
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
la poveștile livrate nouă de filmele de mîna a doua sau de cărți consacrate. Iată, s-ar zice, suficiente argumente pentru a socoti cele trei "povești" drept o viață și cartea - un roman. Nu lipsesc totuși "inadvertențele" - intenționate - din biografia personajului, iscînd suspiciuni și nedumeriri cititorului mai puțin dus la școala perversă a literaturii, neconcordanțe ce periclitează unitatea ansamblului, fără a o distruge însă. O primă plăcere stîrnită la lectură este dată de curgerea vioaie a frazelor - firească, ne vom zice
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
funcționează fără fisură. Avem de-a face cu un caz interesant, în care excesul de luciditate nu duce la uscăciune, ci sporește capacitatea imaginativă, iar libertinajul face să încolțească dorința de iubire și mister. Nevoia de fantazare ne-o explică personajul însuși, atunci cînd vorbește despre obligația de a purta, din cauza unei forme foarte avansate de miopie, ochelari. Cu ei - spune eroina - "lumea din jur mi se pare prea rigidă, prea reală. Totul e brutal, dur. Știu tot, nu trebuie să
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
obosească. Rămîne - cum am mai spus - ca element de rezistență al cărții, înzestrarea scriitoarei cu un foarte sensibil senzor al limbii vorbite, la care se adaugă, în obținerea efectului de familiaritate, tehnica naturalizantă a contaminării lingvistice dintre vocea auctorială și personaje. Dincolo de aspectele stilistice, Poveștile Monei reușesc - și acesta este meritul lor cel mai important - să surprindă un aspect esențial al tipologiei feminine din România de astăzi, un hibrid de mentalități erotice: tînăra decorsetată moral, deseori cinică "devoratoare de bărbați", dar
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
unui ochi înseamnă domnia ochiului unic. Or, e limpede că aci nu se află în cauză Ochiul unic, ca simbol al Esenței și al Cunoașterii divine, ci ochiul singular al Ciclopului, care trimite la o condiție subumană, precum cel al personajelor inferioare din mitologia irlandeză (ochiul malefic al lui Balor face să încremenească o armată întreagă; Regina Medb îi transformă pe copiii lui Caltin în vrăjitori, mutilîndu-i prin metode antiinițiatice, suprimîndu-le ochiul stîng; toate vrăjitoarele irlandeze sînt chioare de același ochi
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
decenii, din filmul de epocă și istoric fieful lor tematic și de gen". Din păcate, inexplicabil, autorul se abține aici (sau se ferește) să dea nume. Apropo de nume, la un moment dat, în "Istorie" apare, tot fără nume, un personaj episodic, atacat violent de autor: "După o școlarizare universitară obnubilată de reforma învățămîntului din 1948, în anticamera culturii, cu punerea în paranteză a talentului și personalității, urmează de la sine în epocă poliloghia conformistă, în formă ilizibilă". După care urmează o
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
învățămîntului din 1948, în anticamera culturii, cu punerea în paranteză a talentului și personalității, urmează de la sine în epocă poliloghia conformistă, în formă ilizibilă". După care urmează o trimitere la Addenda volumului, foarte (chiar prea) bogată, în care aflăm că personajul cu pricina e nimeni altcineva decît... Valerian Sava, într-un atac la propria persoană! Anii '50 inaugurează și infernul "îmbunătățirii" scenariului inițial de o mașinărie cu cenzori (plus, pe atunci, consilierii sovietici). Așa cum declara un regizor oportunist, într-un ziar
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
surprinzătoare propuneri de ocrotiri sau absolviri. S-a hotărât ca, militarii din Irak și Afganistan, cu lefuri sub 3000 de lei, să fie scutiți de reducerile salariale. În final, cei care vor fi sacrificați sunt tot neuitații Acari Păun, amărâtele personaje, care au suportat toate nedreptățile ivite de-a lungul tuturor timpurilor. O veche vorbă spune, că sătulul niciodată nu îl crede pe flămând. Mai nou, îi confiscă și strachina goală, printre guvernanții vechi și actuali fiind proprietari de fabrici și
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
poate face numai cu un capitalism serios, eficient și performant, care să se vadă în buzunarele celor care au sperat inutil într-o bunăstare, care s-a transformat într-un dezastru. Octavian Paler afirma cândva că, spre deosebire de politicienii tranziției actuale, personajele lui Caragiale erau ridicole, dar sănătoase la cap. A sosit plata facturii rapacității și diletantismului politic. Dar nu o achită cine trebuie. Va urma, se pare, excluderea din Uniunea Europeană, deoarece România a demonstrat că a fost admisă prea devreme pe
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
oficial, a continuat să se manifeste constant, egal cu sine și cu așteptarea publicului său, iar segmentul spiritualist a început lupta pentru supremație în condiții destul de bizare. Imediat după canonada din decembrie, pictura românească, de la amatorii halucinați și pînă la personaje cu anumite pretenții de sobrietate, a descoperit, de multe ori cu o vehemență suspectă, valorile creștine și marile poromisiuni ale artei religioase. Desfășurată în perioada Crăciunului și a Anului nou, izbucnită brusc, asemena unei revelații, și sfîrșită într-o baie
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
nu a fost un secret că preferata serii era J.K. Rowling, o scriitoare care și-a abreviat numele ca să-și deghizeze identitatea feminină spre a putea cuceri un public de băieți; autoarea unei serii de romane pentru copii, al căror personaj principal este Harry Potter. Numele ei - pe buzele tuturor, ea - acasă în pat bolnavă de gripă. De asemenea, toată lumea era conștientă că în concurs se află și Seamus Heaney, un cîștigător prin vocație, cu traducerea sa din Beowulf. Așadar suficient
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
cu literatura pentru copii, n-am mai citit de ceva vreme astfel de cărți, iar punctul meu de referință rămîne, inevitabil, Erich Kastner. Harry Potter este o carte excepțională, și încerc să fiu cît mai cumpănită aruncînd astfel de superlative. Personajul este un copil orfan (voilà Dickens și o lungă tradiție de tragedii și dramolete care smulg scîncete și suspine, dar cîtă diferență aici!), cu necazurile lui, care niciodată nu se plînge, deși locuiește într-un dulap sub scări, are niște
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
a cărămizii din zid, nu mai e valabilă. Mai curînd, zidul e același, depinde cum și cine îl privește. Citeam într-un interviu cum și-a început scriitoarea seria: într-o călătorie cu trenul, plictisindu-se, a inventat toate aceste personaje. De-acum o sa-mi privesc cu atenție vecinii de compartiment: cine știe, poate unul dintre ei călătorește cu închipuirea în buzunarul lui Harry Potter. J.K. Rowling - Harry Potter and the Sorcerer Stone, Turtleback 1998, 257 pag.
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
asemenea, faptele și opiniile lui Cezar Zdrăfculescu sunt comentate mereu, în surdină, de un alter-ego al său, Rânzei, o conștiință lucidă și sarcastică, gata să cenzureze orice interpretare romantică a trecutului. Ca să nu mai vorbim de reflectarea gesturilor și reprezentărilor personajului principal în conștiințele altor personaje, de exemplu în aceea a Zamfiriței Micescu, care mai este și medic psihiatru și prin care se introduce astfel în roman o perspectivă științifică, distrugătoare de iluzii. Folosind atât de multe și insolite unghiuri de
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
Cezar Zdrăfculescu sunt comentate mereu, în surdină, de un alter-ego al său, Rânzei, o conștiință lucidă și sarcastică, gata să cenzureze orice interpretare romantică a trecutului. Ca să nu mai vorbim de reflectarea gesturilor și reprezentărilor personajului principal în conștiințele altor personaje, de exemplu în aceea a Zamfiriței Micescu, care mai este și medic psihiatru și prin care se introduce astfel în roman o perspectivă științifică, distrugătoare de iluzii. Folosind atât de multe și insolite unghiuri de înregistrare-inventare a realității, Constantin Țoiu
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
umorului, ca la Bacovia, nepotrivirea dintre situația lui în lumea seculară și cea din lumea spiritului, trebuie să fi fost o colosală, inepuizabilă sursă de delicii"... În numai câteva pagini, prozatorul Radu Petrescu îl transformă pe poetul Bacovia într-un personaj memorabil. Acesta din urmă intră în galeria celor mai rafinați dandies români: "Deși poet al dezagregării sub toate formele, Bacovia, după cum la facultate își lua conștiincios notițe, se arată atent la ținuta vestimentară". Itinerariul deducțiilor este absolut imprevizibil: În tinerețe
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
pe scenă, variază de la clovnerie sau bufonerie grotescă, la ironie și auto-ironie, la poezie și glumă amară, la o disperare tragică îmbrăcată în haine comice. Pentru a preîntîmpina riscurile unei monotonii, totuși inevitabilă la un moment dat, autorul introduce un personaj secund, ca pe un truc dramatic care învîrte altfel mecanismul, dînd senzația că monologul s-ar transforma într-un dialog: Barrymore îl are ca partener de chin, de bucurii, de suferință, de mărire și de decădere pe sufleurul său fidel
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
pe un truc dramatic care învîrte altfel mecanismul, dînd senzația că monologul s-ar transforma într-un dialog: Barrymore îl are ca partener de chin, de bucurii, de suferință, de mărire și de decădere pe sufleurul său fidel Frank. Un personaj martor la neputința actuală dar și la gloria trecută, incitator pentru Barrymore în pasivitatea sa, o enormă oglindă în carne și oase. Cu el și alături de el face o incursiune în amintirile scenei și ale vieții, pe care sufleurul le
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
sufleurul le cunoaște deopotrivă. Acțiunea se petrece în 1942, cu puțin timp înainte de stingerea lui Barrymore. Cu ultimele puteri vlăguite de alcoolism, de o viață dezorganizată care i-a umbrit de la un punct încolo cariera, Barrymore încearcă să refacă un personaj shakespearian, Shakespeare aducîndu-l în mod definitiv în atenția spectatorilor și a criticii. Despre Hamlet nici nu poate fi vorba, dar despre Richard al III-lea? Recitalul lui Ștefan Iordache scoate în evidență arta actorului. Este o demonstrație solicitantă de aproape
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
spectatorilor și a criticii. Despre Hamlet nici nu poate fi vorba, dar despre Richard al III-lea? Recitalul lui Ștefan Iordache scoate în evidență arta actorului. Este o demonstrație solicitantă de aproape o oră și jumătate, iar identificarea sa cu personajul real-fictiv Barrymore naște aproape o confesiune plină de dramatism, susținută cu rigoare și dezlănțuire pe alocuri, un obiect de studiu, aproape, pe care-l creează un mare actor. Obosit și șturlubatic, cu un mers legănat de bețiv, executat uneori cu
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
cauza neliniștii mele: în jocul lui Ștefan Iordache se simte uneori o frînă, o barieră. Nu știu dacă lucrul acesta funcționează conștient sau intră în discuție iraționalul. Mi se pare că aici nu se livrează total și pînă la capăt personajului așa cum obișnuiește să o facă (și nu dau decît două din mai recentele roluri în care a fost formidabil: Titus Andronicus și generalul din Fuga montată de Cătălina Buzoianu la Teatrul de Comedie). Mi se pare că are soluțiile în
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]