5,550 matches
-
semn de bună primire, picioarele oaspetelui. Al doilea semn, declanșat în mod spontan și oarecum irațional, este plânsul în care izbucnește Abraham atunci când se apleacă deasupra apei binecuvântate. Plâns stârnit din senin, ca o presimțire tainică și, în același timp, plâns molipsitor. Căci, văzându-și tatăl podidit de lacrimi amare, Isaac începe și el să plângă, iar arhanghelul Mihail nu se poate abține nici el, contemplând scena. Lacrimile sale cerești se transformă în pietre prețioase. Aplecat deasupra picioarelor oaspetelui, Abraham culege
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și mă duc să Îl aștept pe băiatul respectiv... și vine unul ghebos, cel mai urât din școală, avea un gheb În spate, era handicapat... și l-au adus pe el, și efectiv când l-am văzut, m-a bufnit plânsul și am fugit, m-am dus acasă și i-am spus lui mama că nu mă mai duc la școală. Asta mi-a marcat complet viața, pentru că eu din momentul ăla am spus: din momentul În care am să intru
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
foarte delicată. Mai ai puțină răbdare, poate-și revine. — Poate-și revine, mormăi el. N-o să-și revină. Și dacă și copilul seamănă cu ea, atunci chiar că am încurcat-o. Ciudățeniile, la fel ca durerile și junghiurile, accesele de plâns și letargia, îl făcea mereu să nu se simtă în largul lui și să se teamă de scursorile mizere și incontrolabile ale vieții, de umanitatea lipicioasă a lucrurilor. Avea de gând să se implice cât mai puțin în astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mai mare atenție. Iar Pinky, la rândul ei, fără să fie entuziasmată de ofensiva maimuțelor, își amintea de băiatul de la Kwality Hungry Hop de fiecare dată când le vedea și, prin urmare, de câteva ori pe zi, izbucnea într-un plâns isteric. De la întâlnirea cu băiatul de la Hungry Hop din bazar, când cu proteza, Pinky căpătase un nou sentiment de compasiune pentru fratele ei. Nu mai avusese niciodată un asemenea sentiment; era diferit de exasperarea sau amuzamentul pe care le simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
silite să se dea de partea domnului Chawla, care, spre disperarea domnișoarei Jyotsna, spuse cam același lucru ca și spionul, trăgând concluzia că Baba al Maimuțelor ar putea lua rabie. Domnișoara Jyotsna nu știu ce să răspundă la așa ceva și izbucni în plâns. Problema părea a nu avea soluție. Sampath era epuizat de discuțiile acestea, de parcă el însuși ar fi fost prins și tras în diferite direcții; de parcă ar fi fost călcat în picioare și bătut până se umpluse de vânătăi. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în capcană de la primele capitole și se predă. Spiritul său critic, atins de primele imagini reușite, lasă loc entuziasmului, și e cu neputință ca apoi, pe parcurs, să nu izbucnească de mai multe ori în hohote de râs sau de plâns. Fiindcă el nu va considera niciodată o carte bună drept o carte ratată, care l-a încîntat de la început până la sfârșit ieșindu-i perfect în întîmpinare și dîndu-i toate satisfacțiile: certitudinea că a citit o carte mare, mândria că a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
creat un erou caracterizat printr-o mare voință de acțiune (Michael Kohlhaas). Unui țăran, crescător de cai, i se ia, tot de la un castel, un cal, la trecerea unei bariere arbitrare, este pus la muncă și adus în stare de plâns. Țăranul năvălește cu argații săi asupra castelului, îi dă foc și cere apoi prințului elector pedepsirea vinovatului și înapoierea calului, dar pe care castelanul să-l hrănească el însuși cu ovăz și cu apă, până se va înzdrăveni ca înainte
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
vrea moale și modelabil ca plastilina. El te înțelege, omenește, dar înțelege-l și tu pe el: când va mai auzi din gura surorii lui cuvinte precum „moralitate“, „solidaritate“, „fraternitate“, va izbucni în râs. Poate ar trebui să plângă, dar plânsul e mai prețios și nu merită consumat pe orice amic, pe fiecare bun amic... SECRETUL ADRIANEI Adriana BABEȚI Guguștiuci, buburuze șcl. De când a început primăvara au dispărut 11 oameni pe care i-am cunoscut de ani buni. Chiar dacă nu am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
ce ne orbea presărată pe noiiată o prăjitură cu zahăr pudră-nasul tău murdar de zahăr.... Ți-am zis să nu trântești niciodată ușa, să nu știu dacă pleci! Păpușa ta, Casiana, care n-a fost prințesă, prinsese brusc poftă de plâns și zâmbea lăcrămând.Am luat-o-n palmă, gâtul i-am sucit, să nu care cumva să-ți fie iarăși dragă, mai dragă decât mine. Moartă, zâmbea încă.Am urât-o ...Simțeam ura crescând. Of, cum mai mirosea a noi
A doua oară unu by Diana Dupu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92922]
-
NU ERA SIGUR CE VOIA SĂ SPUNĂ CU ASTA. FIINDCĂ DE FAPT DESPRE CE FEL DE HOTĂRÂRI ERA VORBA? SINGURUL LUI ȚEL ERA SĂ REDEVINĂ DAVID MARIN \ ÎN REALITATE, NU ÎN APARENȚĂ. FEMEIA DIN BRAȚELE LUI SE OPRI BRUSC DIN PLÂNS. \ TREBUIE SĂ PLEC, SPUSE EA. NE VEDEM LA STAȚIA DE DECOLARE A RACHETELOR. Îl sărută, apoi alunecă ușor din pat O auzi cum se ridica în picioare, apoi sunetul pașilor ei pe covor. În cele din urmă, ușa se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
la morala Înfrângerii evreilor În revolta contra romanilor. Consideră analogia cu prezentul pătrunzătoare și savuroasă, deși sub unele aspecte ușor simplistă. În autobuz, În drum spre serviciu, văzu pe banca din spate o femeie dintr-o țară arabă, umflată de plâns, iar lângă ea o fetiță de șapte-opt ani, fiica ei probabil, care Încerca s-o consoleze repetând Întruna: „N-a făcut asta intenționat“. În acea clipă cuvintele „intenție, intenție bună, intenție rea, fără intenție“ i se părură păstrătoarele tainelor universului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lentile groase și păr alb ca hârtia, Încăpățânarea sa, inteligența sa, aerul de bătrânețe copilăroasă și solitară care Îl Învăluia mereu. Pe Fima Îl durea tot trupul din cauza dorinței Înfrânate de-a smulge din fotoliu mica făptură care hohotea de plâns și de-a o strânge cu putere la piept. Niciodată În viață nu-și dorise să strângă În brațe o femeie cu pasiunea cu care voia acum să-l țină pe Dimi În brațe. Dar se stăpâni și rămase nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de parcă ar fi vrut să demonstreze prin ei ceea ce Îi povestise Înainte despre privirea câinelui. Deci așa arată iubirea. Fima se Înfioră de parcă de-afară, din adâncurile Întunericului, ale vântului și ale ploii, urechea sa ar fi prins ecoul unui plâns slab, strangulat. Brusc prinse capul micului Challenger și Îl vârî sub puloverul său larg. De parcă ar fi fost Însărcinat cu el. După o clipă, Dimi se eliberă și Întrebă: Dar de ce? —De ce ce? De ce ai acceptat să nu le spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dând din coadă și lingând cu căldură pe oricine se apleacă spre el. Când Ronen i-a legat picioarele, l-a lins și pe el. Urechea i s-a rupt și a căzut la pământ ca o bucată de pâine. Plânsul lui nu-mi iese din minte, poate că mai trăiește și agonizează În vreo băltoacă dintre stânci În vadi, poate că plânge și așteaptă un doctor. La noapte Dumnezeu o să vină și o să mă omoare pentru asta. Cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
încât o acceptăm social, o îmblânzim prin cuvinte ca s-o facem suportabilă. Când bunica mea s-a îmbolnăvit, mama a vrut să dea șpaga de rigoare la medic. Medicul a refuzat, drept pentru care bunica s-a pus pe plâns: „mămică, eu o să mor, doctorașul știe că nu mai scap și de asta n-a vrut să primească“. Grav este că așa am crezut cu toții pe moment, abia când au venit rezul tatele analizelor ne-am dat seama că bunica
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
dacă nu poți să îți închizi ochii? — Nu poți să dormi? Ba da, poți să dormi cu ochii deschiși. Mulți oameni pot. Trăisem în multe barăci groaznice ca să știu asta. Dacă nu ai pleoape, nu poți să te oprești din plâns. Dacă nu poți să închizi ochii, plângi tot timpul. De data asta nu mi-am mai cerut scuze. Eram prea nervos. Mă făcuse să îmi încalc legământul de tăcere. Pentru un bărbat ca mine, ultima urmă de onoare și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ne striga după catalog, fiecare a povestit ceva ca un bilanț personal, care trebuia să se încheie, ca de obicei, cu dezvăluirea unui mic/ mare secret, de nemărturisit pe când eram școlari. Vreți să aflați ce am îndrugat, înecându-mă de plâns, deși totul era vesel în jur? Mai luați un supliment de serotonină și săptămâna viitoare. Voi n-ati intrebat, FARA ZAHAR va raspunde Șfârșitul lumii așa cum o știm Bobo Bună ziua dragi telespectatori și bine ați venit la o ediție specială
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
Când i-a cerut chelnerului să-i mai aducă niște sake, omul a fost nevoit să se apropie mult de ea ca s-o audă, gest care-a făcut-o pe Mary să roșească. Tot timpul o ducea numa’-ntr-un plâns. Vi-i închipuiți pe Mike sau pe Naji suportând-o ? John era la capătul puterilor. Jina putea să le spună fetelor din clubul sushi orice, dar, de data asta, vorbele legate de Mike parcă nu-i veneau pe buze. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pus săculețul în buzunar și-a coborât de pe verandă. Când a ajuns pe plajă, Ellis a luat-o de mână. Zach era acum mai mult decât nerăbdător. Devenise de-a dreptul iritat, ca un copil pe punctul să izbucnească în plâns. Jina, hai să mergem, a spus el. Ellis nu l-a luat în seamă și-a ținut-o în continuare pe Jina de mână. E un an prost pentru râu. Toată iarna a fost secetă. Și la fel a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
actriță și ca femeie, să nu se ascundă într-un colț. Lui Irene i se părea o prostie crasă să iubești un singur lucru. Prostuțo, îi spunea Jacques de fiecare dată când dădea s-o sărute, iar ea izbucnea în plâns. Întoarce-te la soțul tău. Numa’ lui îi ești bună. După asta, Irene a început să aibă probleme cu somnul. Naji îi săruta cearcănele de sub ochi și-i făcea masaj la umeri. I-a cumpărat cel mai urât halat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lua pachețelul pe terenul de fotbal, preferat măcar de păsărele. Alice era prea ciudată până și pentru isteții clasei. Aceștia oftau când la ore se citea din Thoreau sau Yeats, până că știau că pe Alice avea s-o podidească plânsul. Ea ar fi vrut să le spună că nu plângea de tristețe, ci că se emoționa din cauza preciziei și profunzimii cuvintelor, dar până când s-apuce să emită explicația, cineva o lua și-o ducea la cabinetul medical și-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
le spună că nu plângea de tristețe, ci că se emoționa din cauza preciziei și profunzimii cuvintelor, dar până când s-apuce să emită explicația, cineva o lua și-o ducea la cabinetul medical și-o mai și sfătuia să înceteze cu plânsul fiindcă se face singură de râs. Alice știa că restul colegilor din clasă o discutau pe la spate. Dar ei nu i se împărtășeau niciodată secrete. Așa că Alice a început să le inventeze ea însăși. S-a apucat să scrie povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
bucățele sau mureau înecați în apă stătătoare. Deja în 1986, toți somonii Coho care se aflau în migrație prin coridorul râului Snake dispăruseră. Cândva, toate datele astea triste ar fi făcut-o pe Alice să fugă în cameră hohotind de plâns; poate că problema era nu că plângea prea mult, ci că nu mai simțea nevoia să plângă. Ea fusese pe moarte, asta era ceea ce voia Alice să spună. Și încercase să se salveze. Cincizeci la sută din prețul plătit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mama avea să observe că pruncul nu se temea de apă. C-avea să-nvețe să înoate de la doi ani și să deschidă ochii sub apă. C-avea să iubească tot ceea ce însemna apă. De fericire, Jina a izbucnit în plâns. Nu le mai rămăseseră destule vâltori ca să demonstreze ce era în stare să facă. Trebuiau s-o ia de la capăt. Data viitoare eu o conduc, a zis ea. Zach i-a atins obrazul. Și el plânsese. Probabil că tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
În camera lor din cabană, Charlie s-a aplecat peste umărul lui Danny. Respirația îi mirosea ca un coș de gunoi. Butonul B ! a urlat Charlie. B ! Fii atent la ... Doamne, ciudatule ! Jocul ăsta-i așa de simplu. Ești de plâns. Danny a intensificat lumina de fundal și s-a aplecat peste ecran. Nu era sigur care avea să fie următoarea lui mișcare, dar și mai nedumerit era de faptul că el și respirație-de-căcat fuseseră cândva prieteni. Sigur, Charlie locuise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]