4,720 matches
-
opune, cu o exagerare voită, mecanicismul modern (Știință și spirit metafizic, 1935, Religia în școala primară, intitulat apoi Inițierea religioasă a copilului, 1936-1939). Întrucât religiosul și etnicul constituie căile prin care „personalitatea” poate să comunice cu totalitatea („realitatea generală”), B. pledează pentru abolirea individualismului și pentru societatea autentică („etnică”), în armonie cu „misterul lucrurilor” și cu legile realității generale. „Curentul de autohtonizare” a culturii, pe care aveau să-l susțină și alți teoreticieni de la „Gândirea” (în speță, ortodoxiștii), atribuie autenticitate numai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
schița unui asemenea proiect de istorie a literaturii române contemporane, cuprinzând „numai incursiuni, expediții de recunoaștere în vederea unei posibile istorii, exerciții de orientare fixând trasee și repere”. Polemizând, în ceea ce privește abordarea literaturii postbelice, cu ideea fezabilității unei istorii strict estetice, S. pledează pentru sintetizarea unei duble perspective - estetică și politică. De aici deduce, relativ la perioada 1945-1989, existența a „patru literaturi paralele”, fiecare exemplificată prin studii de caz: literatura oportunistă (Francisc Munteanu, Corneliu Leu, Paul Anghel, Dumitru Popescu, Adrian Păunescu), subversivă (Marin Preda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
ajuns, prin speculațiile noastre științifice, fiecare la polul opus. Tu crezi în Dumnezeu care dă cu zarul, eu în reguli care dirijează o lume în care există, în mod obiectiv, ceva pe care încerc să-l determin în mod speculativ." Pledînd pentru revizuirea radicală a atitudinii fizicianului față de realitatea fizică, Niels Bohr propune să se vorbească despre "fenomene", dînd o definiție precisă acestui termen: "efectele observate în condiții experimentale date." Ce este lumina? Un anumit dispozitiv experimental o face să apară
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
M-am gândit că, în sfârșit, cineva și-a dat seama de efectul slab pe care îl au antecedentele asupra comportamentului. Am fost dezamăgit să constat că autoarea articolului a remarcat doar faptul că avertismentele sunt greu de citit. Ea pleda pentru niște mesaje de atenționare mai mari și mai evidente. Oare când o să ne învățăm minte? Singurul lucru care face ca un antecedent să fie eficient este cuplarea consecventă a acestuia cu o consecință. Oamenii trebuie să se confrunte cu
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
organizațiile este una care va permite oamenilor să învețe rapid (într-o fracțiune din timpul „normal” de învățare), să lucreze la niveluri înalte și să rețină ceea ce au învățat pe termen lung. În The Fifth Discipline (1990), Peter Senge a pledat pentru învățarea organizațiilor. El a sugerat că pe viitor cele mai de succes organizații nu vor fi acelea cu cele mai inovatoare produse sau cele mai bune campanii de piață. Mai curând, cele mai de succes companii vor fi acelea
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
inovația, decît prin faptul că pot fi anturate de construcții lingvistice mereu diferite 93, încît caracteristica vorbirii de a admite libertatea combinațiilor se manifestă dincolo de componentele lor. Așadar, din perspectiva interpretării limbii ca activitate și ca operă realizată, discursul repetat pledează pentru încadrarea în cel de-al doilea aspect. Pe de altă parte, discursul repetat nu constituie, așa cum ar părea la o primă vedere, o zonă puțin extinsă a limbii, încît să reprezinte doar un adaos întîmplător și neglijabil în alcătuirea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
vedere filozofic, se poate constata că Noica se folosește de "cotitura lingvistică" din gîndirea secolului al XX-lea pentru legitimarea unor proiecții ontologice atribuite aprioric spațiului românesc și că el consideră lingvistica incapabilă de a pătrunde în adîncimile semnificațiilor limbii, pledînd efectiv pentru o depășire a cercetării de tip lingvistic (științific), în favoarea uneia de tip filozofic, în maniera proprie de a concepe filozofarea. Analizate din perspectiva științei, ideile lui Noica se dovedesc neconforme evoluției cunoașterii în domeniu și, de aceea, analiza
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
constructivismul, futurismul, dadaismul, suprarealismul. Cele dintâi note și însemnări ale conducătorilor revistei, Ion Vinea și Marcel Iancu, au în vedere nu literatura, ci arta în general, în speță curentul abstracționist, strâns înrudit cu constructivismul. În niște Note de pictură se pledează pentru „o cât mai liberă interpretare a alcătuirii lumii” (1922), iar într-o notă de la „Poșta redacției”, pentru superioritatea artei abstracte, în care „artistul își arogă dreptul naturii de a crea forme noi, fără asentimentul nimănui” (1923). Textele cu caracter
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
inclusiv în domeniul securității. De exemplu, Charles Glaser consideră că realismul structural waltzian pune în mod nejustificat semnul de egalitate între autoajutorare și adoptarea unor comportamente competitive, trecând cu vederea aspectele cooperative ale acțiunii statelor pe arena internațională anarhică. El pledează pentru o transformare a teoriei structurale, pornind de la dilema securității: statul trebuie să-și întărească propria capacitate de descurajare și de apărare, fără a submina astfel capacitățile de descurajare și apărare ale altor state. Aceasta ar presupune transformarea teoriei structurale
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
libertate. II.1.2. Conceptul de libertate în filosofia Evului Mediu Gândirea creștină medievală se află în fața unei probleme similare. Recunoscând atotputernicia lui Dumnezeu, teologii creștini trebuiau să răspundă la întrebarea: mai poate omul să fie liber? Mai multe argumente pledau în favoarea unui răspuns negativ la această întrebare. În primul rând, într-un univers guvernat de divinitate, omul nu poate fi stăpânul propriului destin. În al doilea rând, spre deosebire de antici care admiteau că omul este cel puțin stăpânul propriilor dorințe, teologia
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
viața este voința de putere. La rându-i, voința spune filosoful, este emoție, în speță, emoția comenzii. Exaltând voința de putere și senzația supremației personale, Nietzsche va ajunge la concluzia că nu există necesitate, ci doar libertate absolută a voinței, pledând, astfel, pentru o libertate umană nelimitată. Un alt moment important al problematicii libertății este alegerea din multitudinea posibilităților devenirii, a acelora care, prin temeiurile lor concordă atât cu necesitatea obiectivă, cât și cu dorințele și aspirațiile subiectivității creatoare, posibilități care
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
gust) sau, în orice caz, cu o nuanță depreciativă. Schiller îi considera, în 1798, pe francezi mai mult „realiști” decât „idealiști”, și prin aceasta inapți pentru marea poezie. Ca spre a-l confirma, Balzac, fără a întrebuința vocabula, avea să pledeze pentru o literatură care să dea acesteia conținut pozitiv, înfățișând existența „așa cum e”, neidealizată, „într-un spirit de obiectivitate”. Termenul se impune definitiv în vocabularul teoretic modern la începutul celui de-al șaselea deceniu al secolului al XIX-lea, fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
Guvernului Provizoriu, care îl rânduiește vornic al Bucureștilor. Redactor la „Popolul suveran”, militantul pașoptist participă la lucrările pentru eliberarea robilor țigani. Exilat după înfrângerea revoluției, izbutește să evadeze la Orșova și se refugiază la Brașov, unde editează „Espatriatul” (1849) și pledează pentru apropierea dintre revoluționarii români și unguri. Hărțuit din pricina unei afaceri cu diamante, fuge la Atena și, de acolo, la Paris, unde, prin scrisori și memorii, prin articole și poezii, susține cauza Principatelor, făcând o intensă propagandă pentru Unire. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
de „sentiment” și „imaginație”, drept cel dintâi act spiritual al umanității; însușire imanentă a sufletului omenesc, actul poetic reprezintă creația și armonia însăși. În duhul lui Victor Hugo, susține că arta trebuie să exprime deopotrivă și urâtul, și sublimul. Când pledează pentru lirica de idei, se află pe poziții raționaliste. Nu tot astfel, însă, atunci când descoperă că poezia, care înseamnă taină, mister, credință, își întinde antenele spre infinit. Cu mult înainte de Radu Ionescu și de Titu Maiorescu, el dă o definiție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
românesc citadin, în care vede „oglinda realității românești”, Imaginație, realitate și literatură), Constantin Noica (Noi și cultura străină, Literatura e a nebunilor, nu a noastră, Filosofie și public), Mircea Eliade -Teme folcloristice și creație artistică, Nimic altceva decât romane?, unde pledează pentru literatura eseistică, la fel ca Mihail Sebastian în Eseu și critică. În 1933 Eugen Ionescu are numeroase articole, printre care Decesul criticei („Critica literară a murit, cum au murit epopeea și tragedia clasică”). Eseul, cu un loc privilegiat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289125_a_290454]
-
Privind iarna), Ioan Slavici (Pascal, săracul, nuvelă), Ion Pas (Răvaș..., schiță), I. Peltz (Fericiri), Eugen Relgis (Parabola omului de azi, Pe muntele vieții, proză poematică), C.R. Ghiulea (Oișie Haham în război, nuvelă). Publică eseuri Ioan Slavici (Umanitarism rațional, în care pledează pentru găsirea obârșiei umanitarismului, a iubirii de oameni în sentimentul religios), Tudor Teodorescu-Braniște, sub pseudonimul Andrei Braniște (Războiul în literatură, fragment), Alexis Nour. În rubricile „Recenzii”, „Glose”, „Cărți noi”, „Cronici” (subdivizată în „Literare”, „Filosofie”, „Artă” și „Sociale”) se prezintă volume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290336_a_291665]
-
dependente de contribuția percepută a fiecărui subsistem (fie acesta individ, grup ori departament) la menținerea organizației, ceea ce face ca interpretarea, dintr-o anumită perspectivă, a influenței sale asupra organizației și a mediului, să devină un act de putere. March (1962) pledează pentru o abordare a firmei ca sistem politic, În care participanții sunt recompensați pentru contribuția lor. Supraviețuirea sistemului depinde de formarea unei coaliții politice stabile și viabile ale cărei „costuri” de Întreținere (suma recompenselor primite de membrii coaliției) sunt mai
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
severității bolii) odată cu vărsta . Modelul two-hits prin care se inițiază cistogeneza este susținut și de 6. în esență, se produce o conversie a celulelor epiteliale renale dintr-un epiteliu absorbant într-un epiteliu secretor (acumulând fluide în chist). Pentru aceasta pledează: (1) expresia cystic fibrosis transmembrane condunctance regulator ce formează canalul clor la polul apical al celulei epiteliale renale; (2) pierderea localizării particulare a proteinelor membranare care definesc polaritatea normală a epiteliului; de exemplu, Na-K-ATP-azele (care se află normal pe suprafața
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
din ADPKD au fost considerate expresia unor perturbări ale matricei extracelulare și interacțiunii sale cu celulele. ADPKD este cert o boală (multi)sistemică ce afectează în principal țesutul conjunctiv. Descoperirea policistinelor și a structurii lor ipotetice obținută prin modelare moleculară pledează pentru o perturbare a acestor interacțiuni în cazul absenței policistinelor. Confirmarea ar trebui să vină, mai întâi, prin studiul distribuției subcelulare a policistinelor (prin imunolocalizare cu anticorpi monoclonali sau policlonali). Primele studii (Ward et al., 1996; Geng et al., 1996
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
epiteliale chistice produc, în mod anormal, factorii Pax-2 și WT-1, care foarte probabil vor stimula sinteza factorilor de creștere și deci proliferarea celulară (16). Sinteza aberantă a factorilor de transcripție, precum și alte elemente (de ex., localizarea apicală a pompei Na-K-ATP-ază) pledează pentru faptul că în ADPKD epiteliul tubilor renali are caractere fetale. Deci, așa cum am mai spus, mutația genei PKD1 duce la alterarea programului de dezvoltare a nefronilor, nediferențierea (maturarea) sau dediferențierea epiteliului tubular care poate iniția formarea chiștilor și apoi
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
clare, dar manifestările extrarenale cardiovasculare ar putea fi explicate printr-un defect al membranelor bazale și altor produse ale colagenului din matricea extracelulară care perturbă interacțiunile sale cu celulele. Descoperirea policistinelor și a structurii lor ipotetice obținută prin modelare moleculară pledează pentru o perturbare a acestor interacțiuni în cazul absenței policistinelor. Studiul distribuției subcelulare a policistinelor a confirmat prezența lor în ductele biliare și pancreatice, precum și în alte organe: criptele intestinale, miocard, mușchiul neted vascular, stratul elastic al arterelor, bronșiole etc.
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
o stromă fibroasă; macroscopic: noduli de culoare alb-gri, cu diametrul de maximum 1 cm), susține ipoteza patogeniei printr-o creștere progresivă a ductelor biliare intrahepatice embrionare, care devin hiperplazice, nu involuează și se separă complet (26). O altă ipoteză patogenică pledează pentru originea lor directă din epiteliul căilor biliare sau dintr-o celulă precursoare acestui epiteliu (26). Uneori, leziunile chistice pot coexista cu fibroadenomatoza biliară difuză, caracterizată prin prezența unui număr mai mare sau mai mic de ducte biliare dilatate, într-
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
au demonstrat că administrarea de inhibitori ai enzimei de conversie (IEC) normalizează curba natriurezei de presiune prin normalizarea fracției de filtrare glomerulară; administrarea de IEC nu modifică rata de filtrare glomerulară și nici fracția excreției toatale de sodiu; toate acestea pledează pentru ideea că în ADPKD nu există perturbare caracteristică a eliminărilor de sodiu (!); modificările moleculare de la nivelul peretelui tubulochistic se repercutează, se pare, numai asupra vitezei de creștere a chiștilor, pe care o influențează prin apariția fenomenului de pompare spre
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
din virtutea umană un obicei; și nu o simplă înșiruire de acte fără legătură între ele. Prin mijlocirea prejudecății, datoria omului devine parte a naturii sale". Conservatorismul nu refuza noul, implementarea ideilor liberale, ci preluarea cu moderație a acestora, nu pleda pentru excludere, ci pentru includerea lor, dar cu o viteză adecvată. Nu altfel gîndea gazetarul Eminescu, un conservator liberal consecvent și autentic. Între fondatorii liberalismului clasic aflăm pe Humboldt (1767-1835), Benjamin Constant (1767- 1830) și John Stuart Mill (1806-1873). Și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
prin care romanticii subliniau individualitatea în refuzul convențiilor, prioritatea elementului local, diversitatea în contra universalității, totodată accentuau partea întunecată a existenței, unde importante sînt emoțiile, sentimentele, instinctul etc. Sînt preocupați nu doar de viitor, ci și de trecut, vor perpetuarea tradiției, pledează în favoarea diversității etnice, naționale, rasiale... Romantismul și curentele care l-au urmat au sfîrșit, cum remarcă Virgil Nemoianu, să pună bazele fenomenului multiculturalist. Context în care constată cu justețe: "De fapt, se prea poate ca ceea ce noi numim "condiție postmodernă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]