5,205 matches
-
să-l ignorați. Oricum, nu-ți face griji. Abelhammer e american, nu? Nu uita că noi nu avem simțul umorului. 15.23: Șefii de departamente Încep să se scurgă spre biroul lui Rod pentru ședința de strategie. Mi se Închid pleoapele ca la păpuși. Singurul lucru care mă mai ține trează e gândul că Jack Abelhammer mă va da În judecată pentru hărțuire sexuală. Yankeii sunt obsedați de „comportamentul nepotrivit“. Încă nu am primit nici un e-mail de la el. Speranța că Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ani de când suntem căsătoriți. În timp ce Rich Încuie ușile la parter, sar În pat și simulez că dorm profund ca să evit sexul de bun-venit. Stau Întinsă lângă el, cu ochii Închiși, un montaj alcătuit din vină, muncă, dorință, cumpărături defilează În spatele pleoapelor mele: pâine, prăjituri cu orez, zâmbetul lui Jack, conservă de ton, verificat nivelul de lichidități al fondurilor, suc de mere, chestii din cartofi Alphabeto (Întrebat Paula), calcule În Excel, cuvântul „sărut“ pronunțat cu accent american, castraveți, budincă În formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
venit În bucătărie Îmbrăcat În boxeri și tricou, În brațe cu Furby. O urăsc pe Furby. Este o combinație oribilă de șinșila și Bette Davis În Ce s-a Întâmplat cu Baby Jane! Furby și soțul meu se uită printre pleoape la mine cu neîncredere, În semiîntuneric. —Fac gem. De fapt, refac gem, dacă tot vrei să știi. La școală la Emily are loc o serbare cu tema mâncăruri tradiționale și trebuie să ducă ceva englezesc. Și nu puteai să cumperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Deschid congelatorul și-mi bag capul În aerul polar. Impulsul de a intra și de a mă tot afunda e imens. Intru acum și s-ar putea să stau o vreme acolo. Înapoi sus, mă uit ce face Momo. Are pleoapele Închise, dar ochii i se zbat ca niște fluturi de noapte. Visează, biata micuță. Îi sting veioza, iar atunci deschide ochii și-mi șoptește: —La ce te gândești, Kate? Ah, mă gândeam la ce ți-am spus la prima noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
prins-o trimițându-i lui Jules un SMS în timp ce el era, știi... —Cum? Șoapte, șoapte. Șușoteli, pșșșt, șșșșpsst, pșșșst. Apoi: —Nu-uuu! —Ba da-aaa! —Dumnezeule! Super! Crezi că m-ar învăța și pe mine să fac asta? Mi-am săltat pleoapele. Încăperea era întunecoasă și am izbutit să disting două coame blonde ce se agitau frenetic. Am șoptit fără vlagă: — Te poate învăța Daphne. Se ițiră două capete: Jolene și Lara se uitară la mine. —Slavă Domnului, spuse Jolene. Trăiește. — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de-acuma străini“. Vorbirea devine imposibilă, deși cei cuprinși de suferință gem și urlă. Apoi urmează etapa „sudorii de sânge“, care presupune „o mumificare progresivă a corpului inițial viu“. Limba se umflă în așa hal încât se strecoară dincolo de maxilare. Pleoapele se crapă și globurile oculare încep să plângă cu lacrimi de sânge. Gâtlejul este atât de umflat încât respirația devine dificilă și provoacă senzația neclară, dar îngrozitoare, de înec. În final, pe măsură ce soarele absoarbe inexorabil și ultima picătură de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în somn. Charlie are genele atât de lungi, metri întregi. Iar părul lui arată superdrăguț când și-l ciufulește în somn. De fapt, chiar arată mai bine așa. Când se trezește, trebuie să-i spun să și-l lase așa. Pleoapele i se întredeschiseră. —Bună, îmi spuse zâmbind. Arăta foarte, foarte amuzat, ca de obicei. Nu încetez să mă minunez cum reușesc bărbații să fie atât de nepăsători când fac lucruri imorale. În mod clar, Charlie avea de rezolvat niște conflicte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pus cerneală în oja aia roșie pe care mi-am cumpărat-o cu tine zilele trecute și-a ieșit trăsnet, un grena închis spre mov, mișto de nu-ți vine să crezi! Ne facem unghiile, ne dăm cu albastru pe pleoape, dermatograf... Ne aranjăm pă rul cu fierul electric... — Ce păr să-mi aranjez, nu vezi ce moacă am cu bretonul ăsta pe care mi l-a tuns mama ca la o elevă din clasa I! Mi se văd toate coșurile
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
buzele livide. Ruj, nu! Clatin capul cu încăpățânare. Deja mă simt ca o matracucă, cu rochia galbenă de triplu voal pe mine, cu ciorapii de mătase răsuciți aiurea și pantofii negri care mă bat, cu fardul albastru și înțepător pe pleoape și cu unghiile mele urâte și roase lăcuite într-o nuanță grena spre mov, cu miros de cerneală. Ah, era să uit: și, dincolo de toate astea, cu lanțul de aur cu medalion la gât, un medalion care nici nu știu ce reprezintă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
își ridică pri virea din caiet doar când suntem la doi pași de el. Are figura colțuroasă acoperită de o inexpresivitate solemnă, ca de mort, și ochii (la fel de cenușii ca ai lui Eduard) par desenați într-o formă grotescă, din cauza pleoapelor căzute care îi acoperă aproape de tot. Mai întâi am un reflex de respingere. Dar, apoi, tocmai figura lui lugubră, care mă scrutează lipsită de orice speranță, mă face să-l simpatizez, așa, dintr-un fel de solidaritate neașteptată. 6. Ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la spital, unde era de gardă (așa am aflat despre el că este medic, lucrează în conducerea unui spital și stă foarte rar pe acasă), iar între timp se ivise Bobo, care îmi aruncase o privire scurtă și atentă printre pleoapele lui pe jumătate căzute. Am încercat atunci să-i explic lui Eduard ce gânduri am în legătură cu romanul și el m-a ascultat cu mare atenție, privindu-mă din nou până în adâncul ochilor, apoi a rezumat, cu gla sul lui egal
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mi-am pus o casetă cu Procol Harum. Eram extrem de surescitată. M-am trântit în pat și mi-am dus mâna la piept, încercând să liniștesc vacarmul pe care-l sim țeam acolo. Am închis ochii, dar și în bezna pleoapelor închise zăream tot culorile violente ale întâmplărilor de azi. întâlnirea cu profa de română și groaznicele cuvinte pe care mi le-a aruncat, mama, plânsul cu sughițuri al mamei. Scene ciudate și neașteptate pe care nu mi le-aș fi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spus că a trecut ce-a fost mai greu. Apoi s-a scuzat că trebuie să plece și a ieșit pe ușă exact când a venit Bobo în hol. Ne-am îmbrățișat tăcuți și m-a privit cu tristețe prin pleoapele lui pe jumătate căzute. — Nu mă mai țin picioarele, Bobo! Trebuie să mă așez unde va, altfel pic!, i-am spus, sprijinindu-mă de brațul lui. M-a măsurat din ochi și abia atunci mi-a văzut gaura din ciorap
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
colorată, învelindu-mă până la bărbie cu plapuma. Am închis ochii și m-am lăsat cuprinsă de muzică și de gândurile care mi se tot spărgeau în frunte, ca niște talazuri înfuriate. Dintr-odată m-am simțit obosită, mi-am simțit pleoapele grele. Nu mai voiam nimic, decât să pătrund în beznă. Pentru foarte mult timp. Nu mai voiam să-mi urmez gândurile. Erau viclene și in sistente, mă trăgeau tot mai departe, tot mai în adâncuri. Iar eu eram obosită. M-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
abstractă, pe care să o poată orândui după bunul lui plac. în nenumăratele ore de sin gurătate, mâzgălea în caiete întregi de desen, cu furie, tot ce-l impresiona într-o zi. Mai ales oameni. Le studia chipu rile pe sub pleoapele lui căzute, care păreau să îi obtureze privi rea, le studia expresiile feței, și le reda acasă din memorie, în tr-un desen. într-o zi însă, Edi îi găsise teancul de desene, cu totul întâmplător. Ochii îi sclipiseră hulpavi. Hm
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
când acesta îi spunea că vrea să-i prezinte o fată. Aștepta resemnat să treacă momentul penibil al prezentării, momentul de sur prindere și dezgust prin care treceau fetele, și tot ce-și dorea era să le studieze fugar pe sub pleoapele căzute și să vadă ce ar putea cuprinde într-un desen. De data asta însă, nu mai era cu o tipă de genul Andei, cu picioare până la gât și țâțe mari. Era cu o fată normală. Foarte plăcută. O fată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
câteva ori, se îndrăgostise de-a binelea de ea. Nu era o dragoste abstractă și platonică, pentru o minte zbuciumată și un roman nescris. Era în primul rând o dragoste trupească. O cercetase cu atenție, cu privirea lui furișată pe sub pleoapele pe jumătate căzute, ca pe un model dintr-un studiu de desen. Clara avea un corp bine proporționat și niște forme armonioase și calme, care ascundeau în fiecare celulă o impetuo zitate anevoie reținută și o extraordinară energie. Pielea ei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
surprins. — Ia te uită pe cine văd! exclamase ea. Ce faci, Bobo? Chiar voiam să te sun. I-ai spus lui Eduard ce te-am rugat? Se apropie 1 Mai! Bobo își lăsase capul în jos și o privise printre pleoapele lui pe jumătate căzute. — Nnu te ssu-pă-ra, rostise el grav. Ți-am spus ccă n-are rost... I-am cccomu-nicat me-sa-jul tău. Mi-a răs-ppuns decis. Nu vvrea ssă te vadă! Ddă toată vina pe tine, cchiar dacă i-am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
romanul ei. Să-i propună s-o ajute el, în lipsa lui Edi, să scrie romanul. El, Bobo, are experiență. De ani de zile studiază oamenii. Le studiază chipurile și le pândește reacțiile faciale. Asta face tot timpul. Are noroc cu pleoapele lui pe jumătate căzute, pentru că nimeni nu-și dă seama când și cât este privit de Bobo. Și, culmea culmilor, tocmai în seara asta îl sunase Edi și îi ceruse s-o cheme pe Clara la mare de 1 Mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vedea zâm bind ușor, doar cu ochii. Bobo îl întreba despre munca lui la spital și domnul Scarlat îi povestea grav, alegându-și cu vintele, despre câte un caz interesant care îl frământa. Bobo se uita la el atent, prin pleoapele lui pe jumătate căzute, și simțea, dincolo de admirație, un soi de invidie lipsită de dușmănie la gândul că tatăl său se luptă deseori cu morile de vânt, dar nu se lasă. O ia de la capăt cu o încredere nestrămutată în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
intrare. Chiar în apropiere se lăfăia o Dacie 1300 azurie. Se îndreptă încet spre ea, privind de jur împrejur. Nu vedea nici un trecător. Băgă mâna în buzunar și scoase o șurubelniță, începând să meșterească tăcut la portieră. Ochii lui cu pleoape pe jumătate căzute zăriră pe scaunul șoferului un pachet de ți gări străine deja desfăcut. Descuie cu grijă, sustrase cu dexteritate două țigări din pachet și închise la fel de grijuliu portiera, îndepărtându-se fără grabă de mașina pe care luceau câteva
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ta-tă. Iar-tă-mă! Domnul Scarlat tăcu. Tăcu și îl privi de parcă nu l-ar fi văzut. — Tu singur ai făcut aripile de vultur pe pereți cu cărbu nele? Tu singur ai pictat inorogul alb pe geam? Bobo își plecă ochii cu pleoapele pe jumătate căzute, încu viințând mut. — Adică vrei să-mi spui că tot tu ai desenat și portretele care atârnau înainte pe pereți? Și că profesorul de desen care m-a făcut cu ou și cu oțet la ședința cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
amândoi pe plajă toată ziua, asistând la golirea ei treptată. Marea răsufla din ce în ce mai ușor, eliberată. Eduard își mișcă picioarele amorțite pe pătura groasă și se întoarse spre Bobo, studiindu-l curios. Bobo ședea pe pătură, privind apatic spre mare, cu pleoapele lui pe jumătate căzute, fără s-o vadă. Vântul nu reușea să-i răsfire părul rar din creștet. își strângea genunchii cu brațele surprinzător de musculoase, după cum se întrevedeau pe sub mânecile scurte ale tricoului alb - era limpede că îi era
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înălța în aer într-un zbor oblic, și-ar vedea din nou drept în față imensa spaimă și s-ar destrăma pe loc. Ce bine-ar fi să vii acuma lângă mine, Edo! își spuse ea în gând, desfăcându-și pleoapele în mirarea gândului care îi venise. Să mă ții de mână și să știu că plutesc cu tine printre nori... Atunci trecu pe lângă ea o siluetă în negru care îi atinse pă relnic brațul și dispăru undeva, în față, probabil
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
impunea distanță. Clara se îndreptă cu pași hotărâți înspre el. — Bine te-am găsit, Bobo! rosti ea, scoțându-și ochelarii de pe nas. Mă bucur să te văd! Bărbatul cu înfățișare de monah ridică spre ea niște ochi ce nușii, cu pleoapele pe jumătate căzute, și o privi tăcut. — Bine-ai venit, Clara! îi răspunse el într-un târziu, cu gla sul lui plăcut, neschimbat. Te aș-tep-tam! Privirea lui cenușie, atât de asemănătoare cu a fratelui său încât pentru o clipă Clara
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]