21,807 matches
-
să prețuim creația lui Wagner ca pe un fenomen puternic, bogat în semnificații ale vieții germane și occidentale, de la care primim întotdeauna sugestii profunde”. 1 Modelul eroului faustic a fost Schönberg, dar să nu uităm că din punct de vedere poetic Wagner a fost acela care a instituit universul „seriilor”.
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
mult sau mai puțin la obiect, paradoxalele prospețimi ale versurilor lui Nichita sunt făcute să-ți placă, sau nu. Asta justifică, simplificator, de bună seamă, împărțirea gusturilor contemporanilor și ale posterității în da, sau ba. Aproape fără explicații. Așadar, viziunea poetică a lui Nichita Stănescu e făcută să nască poeți, nu cititori. Descoperitori empatici ai unor ritmuri care au abundența, plinătatea solară a unei orații, nu a unei trude. Substanța lor e ca a pasiunii care-și caută făgașul fără să
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
își forțează, de la un punct încolo, norocul. Oricum, iubirile lui, care prin preschimbarea biograficului de care vorbeam devin bun comun, în ceea ce au ele electrizant și energic, nu în nepotriviri și căderi, ceea ce face din euforia aproape perpetuă a universului poetic al lui Nichita Stănescu un soi de wishful thinking al cititorului, sunt gigantești, hiperbolice, deci tot o forțare a norocului. Și nu doar norocul e pus la încercare, ci toate limitele timpului și ale spațiului, în întrupările lor cele mai
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
Îndrăgostitul din O viziune a sentimentelor pare că n-a întâmpinat piedici, n-a purtat poveri, n-a trăit, practic, decât într-o realitate cu formele și culorile distorsionate, adică în starea de îndrăgostire, în care controlează jocul. În rețeta poetică, dezamăgirea, deocamdată, nu încape. Aparte de viața lui personală, poetul își creează o biografie de învingător. Și asta atrage. Reînnodând mai degrabă cu Eminescu, în latura lui florală, decorativă, de elan sentimental, decât cu moderniștii, poezia lui Nichita e cântată
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
spus amintindu-mi cât de vulnerabil părea cântându-mi noaptea târziu în fața ușii, pe coridorul pustiu. Și apoi am avut o revelație: dacă șapca mea are calități care mă afectează numai pe mine, pe care eu, în lipsa mea de sensibilitate poetică, nu le-am intuit? Și lui să nu-i folosească la nimic, să-l apere doar de ploaie. Mi-am pus șapca pe cap ca să înțeleg mai bine: e limpede - doi suntem prea mulți pentru acest oraș. La gândul acesta
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
remarcabilă abilitatea cu care Dan Stanca construiește un destin multiplu, rezolvând problema supraviețuirii prin recursul la textul matein instrumentat ca terapie esoterică. De asemenea, scena liturghiei magilor este încântătoare. Catedrala moscovită devine un centru al alchimiei profetice. Dan Stanca unește poetic psihologia trecutului cu apocalipsa imediatului. Cititorii fideli prozei lui Dan Stanca vor regăsi în roman obsesii și preocupări mai vechi, precum lumea jurnaliștilor, teoriile conspiraționiste, sexualitatea maladivă, căderea în viciu, parabola eschatologică, extazul morbid, infernul casnic și altele. Craii și
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
care Caius, la înălțimea lui, întindea gladiolele în Piața Tractorul ca pe niște florete, gata să împungă potențialul cumpărător: «nu doriți o gladiolă?». Mușina încerca să fie liber într-o țară care devenise o mare închisoare.” Și: „Când vocile noastre poetice începuseră să spună ceva, Sandu ne-a trimis să citim la Cenaclul de Luni. Mi-l aduc aminte intrând, cu silueta lui subțire, în cabina telefonică și sunându- l pe Nicolae Manolescu. Am fost la Cenaclu, am citit și lectura
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3478_a_4803]
-
deja să se configureze). Intenția era una legitimatoare. Circula pe atunci o lege nescrisă a publicisticii literare, conform căreia nu „ieșirea la rampă” (juvenilă, frenetică prin definiție), ci „pasul al doilea”, de relativă maturitate, de așezare și sedimentare a unei poetici proprii, certifica un autor. Vor intra, așadar, în această categorie și Mariana Marin, și Elena Ștefoi, și Florin Iaru, și Mircea Cărtărescu, și Traian T. Coșovei, și Ion Stratan. Despre unii dintre ei, poeta convertită la critica de întâmpinare va
Debutul și urmarea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3482_a_4807]
-
său au, de aceea, un caracter reparatoriu. Volumul încheie o etapă (antedecembristă) și promite, în surdină, o alta. Reeditată acum la Tracus Arte (o editură care de câțiva ani încoace și-a asumat un lăudabil program de restituție a fenomenului poetic optzecist), Lucrurile pe care le-am văzut (1979- 1986) e o carte din mai multe puncte de vedere specială. M-aș opri asupra unui singur aspect: în măsura în care ea reprezintă o antologie (căci, într-un fel, este și asta), ea antologhează
Debutul și urmarea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3482_a_4807]
-
multe secvențe memorabile și, chiar dacă nu excelează stilistic sau la nivelul tehnicii narative, cartea avertizează, prin diverse supape, asupra unei realități deformatoare, anunțată apocaliptic de ceva vreme și, cu toate acestea, tot mai ignorată: sfârșitul apartenenței. Un roman viu și poetic, ca un oracol grav al adolescenței.
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
și Hector, asociere ce accentuează caracterul eroic al întâmplărilor, precum și în relație cu tema de poezie arcadică a duelului amoros, impregnată în același timp și de spiritul lucrețian al definirii iubirii ca nebunie furioasă (pp. 133-134). Observă apropierea de structură poetică dintre Enea și Hamlet, eroii unor scrieri axate, între altele, și pe tema paternității, personaje cârmuite de legea morală și de pietatea care le patronează călătoriile sau rătăcirile (pp. 12-13). Motivează absența din romanul lui Joyce a scenei masacrării pretendenților
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
un temeinic studiu introductiv al reputatului hispanist Andrei Ionescu. De data aceasta, traducătorul este cel care prefațează textele traduse, cu o sugestivă caracterizare a scriitorului spaniol ca poet al suferinței, și introduce două comentarii ale acestuia privitoare la arta sa poetică, demersuri necesare pentru apropierea de o creație nonconformistă, cum este aceea a lui Antonio Gamoneda, apreciată azi ca fiind „una dintre cele mai personale din poezia actuală europeană”. O creație care a întârziat să fie (re)cunoscută în propria țară
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
o „cultură a sărăciei ... care se naște chiar în interiorul lipsurilor și oboselii”, „pentru cei lipsiți de mijloace”, ceea ce nu-l împiedică să-și desăvârșească pregătirea culturală, după cum o demonstrează cu prisosință scrierile sale originale, poezia și eseurile. Prin gândirea sa poetică este un outsider, neaderent și neîncadrabil, situat la distanță chiar și față de poeții din generația anilor cincizeci, căreia, după criterii pur cronologice, i-ar aparține. Departe atât de tendințele literare care s-au perindat în vremea sa, formalismul, experimentalismul și
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
aparține. Departe atât de tendințele literare care s-au perindat în vremea sa, formalismul, experimentalismul și culturalismul, cât și de așa-numita „poezie a experienței”, accesibilă, prozaică și colocvială, Antonio Gamoneda a optat pentru o poezie a cunoașterii, și o „poetică a tăcerii”, ocupând în panorama poeziei actuale spaniole poziția unui franctiror fidel crezului său poetic. „Eu respect, dar în același timp nu accept, nu sunt de acord cu această răspândită opțiune estetică, a realismului turnat într-un limbaj doar informativ
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
și culturalismul, cât și de așa-numita „poezie a experienței”, accesibilă, prozaică și colocvială, Antonio Gamoneda a optat pentru o poezie a cunoașterii, și o „poetică a tăcerii”, ocupând în panorama poeziei actuale spaniole poziția unui franctiror fidel crezului său poetic. „Eu respect, dar în același timp nu accept, nu sunt de acord cu această răspândită opțiune estetică, a realismului turnat într-un limbaj doar informativ despre care se spune că e «clar» sau «normalizat»”, mărturisea într-un interviu. Asemenea convingeri
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
ar fi influențată de curentele avangardiste din Franța - unde de altfel a stârnit interes din primul moment -, comentatorii invocând factura suprarealistă, dificultatea și chiar ermetismul. De fapt, asemenea particularităț i decurg din modul personal în care Gamoneda traduce în limbaj poetic propria experiență de viață, așa cum este percepută în ființa sa interioară și recuperată din amintire. Poetul pare îndreptățit să afirme că poezia sa are un conținut realist, în virtutea literalității ei, adică a faptului că reproduce cu fidelitate tot ceea ce se
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
reluate în antologia din 2010, Esta luz / Aceasta lumină. Reluarea înseamnă de fapt o rescriere, practică specifică și constantă, pe care poetul spaniol o explică înr-un interviu recent ca fiind nu doar o simplă corectare a defectelor dintr-un ciclu poetic sau altul, ci consecința dorinței sale de a interveni în textele anterioare pentru a da coerență ansamblului operei: „Mi-am căutat identitatea poetico-biografică pe calea selecției și rescrierii. ...am dorit să caut ca poezia mea să se poată integra unui
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
simt, văd sunt forme verbale recurente, în poeme în care predomină substantivele), care aduce lumina cunoașterii în zonele ascunse, misterioase sau obscure ale existenței. Expresia emblematică a acestei poezii a experienței și a ceea ce Gamoneda consideră a fi „gândirea sa poetică” este concentrată în amplul și emblematicul poem Descrierea minciunii (o biografie „ascunsă” percepută ca fiind „cartea tranziției”), publicat în 1977 și reluat în 1986. Scris din perspectiva noii perioade istorice a tranziției Spaniei spre democrație, acest poem al suferinței, construit
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
strigătului și tăcerii, conține o viziune sui-generis asupra vieții în regimul franchist, întro „țară închisă”, „fără adevăr”, a minciunii, care înseamnă „ceea ce rămâne din adevăr”, un „reziduu al tăcerii”. Conectată nemijlocit la experiența personală a trăirii, simțirii și senzației, expresia poetică păstrează spontaneitatea cu care revin amintirile, transpunândule fără vreo organizare sau explicație inutilă. „Eu nu explic nimic” atrage atenția Gamoneda. Într-adevăr, poetul mizează pe sugestie și simbol, pe polisemie și ambiguitate, pentru a crea imagini poetice fragmentare și dezordonate
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
și senzației, expresia poetică păstrează spontaneitatea cu care revin amintirile, transpunândule fără vreo organizare sau explicație inutilă. „Eu nu explic nimic” atrage atenția Gamoneda. Într-adevăr, poetul mizează pe sugestie și simbol, pe polisemie și ambiguitate, pentru a crea imagini poetice fragmentare și dezordonate, a căror percepere se realizează pe cale emoțională și nu rațională. Procedeul ilustrează iraționalitatea specifică poeziei moderne care, după cum arată teoreticianul și poetul spaniol Carlos Bousoño în cartea sa El irracionalismo poético. El símbolo (1979), recurge la simboluri
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
din comentariul lui Gamoneda intitulat Despre Blues castilian, acele cântece îi revelaseră propria sa înclinație pentru o abordare senzorială a universului exterior și interior, „simțind semnificația”, întrun mod care ne amintește de aspirația lui Miguel de Unamuno către o artă poetică în care să fie posibil „a simți cu gândirea” și „a gândi cu simțirea”. O astfel de poezie, de maximă fidelitate față de esența statutului său estetic, dar și cu un incontestabil grad de dificultate, are în Spania o tradiție glorioasă
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
a poetului, care trăiește la New York, de a fi viu în peisajul literar românesc. E aproape o bătălie la mijloc, pe care Liviu Georgescu o poartă nu atît pentru a se institui pe sine, cît pentru a impune o paradigmă poetică, un anumit tip de limbaj, o anumită viziune privind rostul poeziei. Mircea Martin vorbește despre o poezie maximalistă, în contradicție cam cu tot ce se scrie la ora aceasta în România. Nu că întreaga poezie ar fi minimalistă, dar, cităm
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
ora aceasta în România. Nu că întreaga poezie ar fi minimalistă, dar, cităm, „meritul lui Liviu Georgescu este acela de a aduce probe convingătoare în favoarea ideii că problematica morală nu e incompatibilă cu poezia”. Iar probele convingătoare țin de creația poetică propriu-zisă. În fapt, Liviu Georgescu nu e neapărat singur în pledoaria pentru problematica morală. Singur e totuși în practica sa poetică, greu de plasat într-o serie. Nu știu dacă a-i invoca, cum s-a întîmplat, pe Marta Petreu
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
aduce probe convingătoare în favoarea ideii că problematica morală nu e incompatibilă cu poezia”. Iar probele convingătoare țin de creația poetică propriu-zisă. În fapt, Liviu Georgescu nu e neapărat singur în pledoaria pentru problematica morală. Singur e totuși în practica sa poetică, greu de plasat într-o serie. Nu știu dacă a-i invoca, cum s-a întîmplat, pe Marta Petreu, pe Aurel Pantea ori pe Ion Mureșan e cu totul elocvent. M-aș gîndi mai degrabă la Magda Cârneci, cu poemele
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
iureșul lor, ci le alege și le supune unui proiect unificator. Poemele vor să spună ceva anume, nu doar să fie”. E posibil ca exercițiul ca atare al poeziei - sau experiența ei - să se concretizeze într-o mai acută conștiință poetică și într-o expresie mai bine structurată, mai matură, într-o mai bună limpezire. Volumul pe care-l are în vedere Mircea Martin conține, într-adevăr, cîteva poeme memorabile. Cert este că Liviu Georgescu caută și se caută cu febrilitate
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]