60,135 matches
-
Mă gândesc la tot ceea ce presupune organizarea unei întreceri oneste. Nu de măsluirea punctajelor e vorba, ci de felul cum sunt gândite baremurile. Nu de valoarea sau nulitatea competitorilor, ci de fluiditatea (ca să nu zic aiureala) criteriilor. Exemplul de la care pornesc e mărunt - ba chiar trivial. S-a făcut, recent, tărăboi pe desemnarea celor mai buni "zece români", pe diverse categorii, să le zicem, profesionale: sportivi, scriitori, oameni de știință, politicieni și ce-or mai fi fost. N-am să mă
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
în mijlocul vadului, sfîșiat între biografic și teoretic. Sunt un spectator care nu-și dezlipește ochii de la platoul de joc, pentru că vrea să regăsească acolo tot ceea ce poate căpăta sensul unui eveniment personal, tot ceea ce arta convertește în experiență. Atunci scrii pornind nu doar de la tine, ci de la eul tău fecundat de puterile scenei." Această confesiune de o admirabilă sinceritate, poate părea, la prima vedere, extrem de deconcertantă. Și asta din cel puțin două motive: mai întîi, pentru că acela care cunoaște bine scrierile
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
coarnele se frîng./ Melc nătîng,/ Melc nătîng!" O simplă dojană, care poartă, de fapt, toată povara ireversibilului. Gravitatea lucrurilor mărunte, consecințele faptelor mici sînt teme ale iernii. Nu bilanțurile ei scot la iveală, în spatele marilor pierderi, scăpări de duzină? Nu pornește avalanșa dintr-un bulgăr de zăpadă? Pe deasupra lor, a acestor mecanisme în care, neexistînd seriozitate - totul nu-i decît o glumă - nu există nici iertare, e-un luciu de vată de zahăr. Bucuria sărbătorească de care ne lăsăm cuprinși, păcălindu
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
puțin loc să arăt modul în care Niculae Gheran face haz de necaz, cum spusese el însuși că și-ar defini specialitatea atitudinii epice. Proza lui satirică e memorabilă. Rezum două-trei texte. În prima parte a volumului, Niculae Gheran scrie pornind de la diferite secvențe biografice rebreniene. Un episod evocă dialogul epistolar al tânărului Rebreanu cu foarte tânărul său editor din Orăștie, Sebastian Bornemisa (p. 13-25). Detaliile de negociere sunt extraordinare: "Târgul să zicem că s-a făcut numai pentru 200 de
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
are o direcție inversă celui practicat de un Anton Holban, în romanele lui de suspiciuni și gelozii dilatate. În timp ce Sandu tot desface, disecă la infinit fiecare frântură de episod în care e implicată "jumătatea" feminină din romanul respectiv, Letiția Branea pornește de la gestul exterior, aparent mărunt, pentru a configura, rapid, părțile nevăzute ale aisbergului. Analiza nu este un scop, în Drumul egal al fiecărei zile, ci o tehnică de realizare a unui complex tablou interior, dus până la ultima tușă, stors de
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
stăpînește magistral Alejandro Gonzalez Inarritu și care aici pare schematică și tezistă făcînd vizibilă demonstrația. În plan personal, dialogul "socratic" între profesorul Malley și studentul său, îmbracă forma unei somații radicale privind destinul tînărului. Cronometrul invizibil din mîna profesorului a pornit, într-o oră cei doi se duelează, un duel între scepticismul inteligent și ironic al tînărului și "experiența" și inteligența nu mai puțin ironică a maestrului. În cabinetul congresmenului se desfășoară un alt duel contra cronometru al cărui protagoniști se
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
aici, decît ne-a obișnuit), cu încă-tînărul prozator Bogdan Popescu. Prezență discretă în paginile publicațiilor noastre, Bogdan Popescu este unul dintre cei mai originali scriitori ai ultimilor ani, autor a două cărți care au surprins și au încîntat critica. Interviul pornește de la romanul său apărut la Polirom, Cine adoarme ultimul, înscris de cronicari printre cele mai importante apariții ale anului editorial. Surprinde plăcut, mai întâi, modestia autorului, fie ea și nițel jucată (căci, în fond, orice scriitor bun are orgoliul propriei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
Claudiu Komartin, Vasile Dan, Gheorghe Mocuța, Ștefan Manasia ș.a., respectiv Universitaria, cu contribuții de critică academică, riguroasă, nițel uscată. Totuși, punctul de interes al numărului ni s-a părut a fi editorialul semnat de Miron Beteg și intitulat Birocrația belferilor. Pornind de la faptul că "în vară, pentru o întârziere de o zi, revista Familia a pierdut finanțarea de la AFCN", tânărul autor caută mai întâi o echivalare de efect publicistic: "doar câteva ceasuri lipsă în transmiterea unor acte au șters, violent, 150
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
de Sus, Lucian Perța, ajunge președintele țării..." (Jurnalul de vineri, 19-25.01.2007) etc. Formula prin absurd are o justificare și o istorie culturală: poate fi un calc după expresia franceză par l'absurde sau o izolare în interiorul limbii române, pornind în orice caz de la formulări specifice din logică și argumentație: reducerea la absurd (reductio ad absurdum), raționamentul prin absurd etc. În limbajul curent, sintagma prin absurd prefațează, mai ales în condiționale sau însoțind verbe de presupunere, o ipoteză neplauzibilă, aleasă
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
Prin această profesionalizare a criticii înțeleg datoria imperioasă pe care o avea și pe care și-o asuma E. Lovinescu de a da seamă despre întreaga literatură română și, bineînțeles, cu consecvență, în mod special despre literatura română contemporană. A pornit în presă (în "Epoca" în 1904, în "Convorbiri critice" în 1907-1909, în "Convorbiri literare" în 1910, în "Flacăra" în 1912-1916), apoi în volumul Pași pe nisip (1906, două volume) și în activitatea ulterioară, cu dorința presantă de a face ordine
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
ofer un indiciu: cu discursul. Și încă unul: cu discursurile. Ceea ce rezistă de minune în acest al doilea roman al lui Bogdan Popescu nu e numaidecât forța de a construi personaje, ci arta de a modela povestași. Iar, de aici pornind, tot restul: voci, narațiuni, invenții, fantazări, rectificări, polemici, bârfe, zvonuri, maliții, încrâncenări & tensiuni. Doi dintre actanți fac, prin calupuri de cuvinte, mai mult decât ar izbuti orice narator echilibrat. Chiar mai mult, îndrăznesc să cred, decât naratorul care ține în
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
singuratic al localității. Esențialul despre el se arată a fi cele șase lecții despre istoria, mitologia și prezentul Satului cu Sfinți. Toate la un loc și toate aureolate de continuul pamflet adresat Repetentului. Să mai spun că de la el a pornit și acest supranume, care acoperă o biată restanță a tânărului său adversar? Să mai spun oare că sclipitoarele cursuri le predă în fața unei clase goale? Să mai spun că, până la finalul lecturii, lucrurile acestea trebuie să rămână între noi? De la
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
și Hydra, primele părți ale unui ciclu proiectat încă în studenția de acum două decenii), Corin Braga a fost mereu atipic printr-o anume suavitate în contextul contingentului optzecist în care l-a plasat coincidența biografică. Retrasarea cruciadei umanității medievale pornite în căutarea paradisului hic et nunc revelează, încă o dată, opțiunile lui fundamental și temperamental romantice, de astă dată într-o tratare savantă și erudită de reală complexitate și performanță. Deși în volumele menționate scrie direct în franceză, Corin Braga parcurge
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
naturale și a celor tari, unde alegrețea descoperirilor a impulsionat apariția și dezvoltarea incredibil de accentuată a unor ramuri ce pot încă părea exotice, dar care nu mai sunt nicidecum la început de drum (genetica, robotica, informatica, nanorobotica, clonarea etc.). Pornit în căutarea Raiului geografic localizabil, s-ar putea ca universitarul Corin Braga să fi descoperit culoarul spre o nouă spirală a cunoașterii, într-o linie care trece obligatoriu prin gândirea lui Thomas S. Kuhn și Feyerabend. Este, poate, în mod
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
descoperit culoarul spre o nouă spirală a cunoașterii, într-o linie care trece obligatoriu prin gândirea lui Thomas S. Kuhn și Feyerabend. Este, poate, în mod neașteptat, și aceasta o potecă ce duce în Avalonul occidental. Sigur este doar că, pornit într-acolo, Braga invită cu el în această călătorie pe toți cei care vor și pot să îl urmeze. Dacă de aici se va ivi cumva și o nouă teorie asupra științei ori a cunoașterii este altceva. Publicarea de același
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
baterii intrat sub acoperișul nostru. Vechiul aparat de radio la care ascultam în casa din Kalithea și pe care-l luasem la Nea Filadelfia nu mai funcționa. Îl deschideam din când în când, în speranța că va sfârși prin a porni singur, dar nu difuza niciodată decât paraziți. Tocmai în această perioadă au apărut tranzistoarele. Erau foarte bune și au cunoscut un succes imens. Ele au permis iubitorilor de fotbal mai puțin privilegiați să urmărească retransmiterea meciurilor strânși în jurul stadioanelor, ca să
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
lui Costache Negruzzi, nuvela Alexandru Lăpușneanu, Gabriel Dimisianu remarcă faptul că generozitatea temei i-ar fi permis autorului scrierea unui mare roman. Ratând romanul, Negruzzi a scris însă "o capodoperă a genului nuvelistic, prin care proza noastră obiectivă se întemeiază". Pornind de la această observație, criticul observă cu justețe că, în literatura română, secolul al XIX-lea a fost unul al povestirii, al nuvelei, al schiței. Ar fi putut fi altfel? Da, dacă un subiect cu potențialul narativ al lui Alexandru Lăpușneanu
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
cuprinderi, asemenea cercurilor mereu crescătoare pe o apă în care un corp solid a fost azvârlit. Alte naturi au însă vocația reducției, acționate de acel spirit al omisiunii elocvente, cum l-a numit cineva. Ele reduc, suprimă, strâng, contrag, condensează, pornind totdeauna dinspre afară către nucleu. Constantin Negruzzi era din această categorie, ca și Caragiale, ca și Creangă" (pp. 87-88). Gabriel Dimisianu nu spune explicit dacă inapetența lui Negruzzi pentru dezvoltări epice ample, tendința lui permanentă spre "omisiunile elocvente" este un
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
unul de calitate muzicală, lasă o impresie estetică care nu e pe măsura sunetului. E ca atunci cînd un muzician, al cărui fler sonor e indubitabil, se complace în variațiuni și exerciții preliminare, nemaiajungînd să cînte cu adevărat. Critica mea pornește dintr-o admirație ultragiată, și asta fiindcă Vianu Mureșan e unul din puținii scriitori de formație filozofică care ar putea să-i îngenuncheze pe literați pe propriul lor teren, reușind într-o zi să scrie mai bine decît ei. Textele
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
Dumitraș rupe orice legătură cu formele preexistente, suspendă orice posibil reper exterior și, printr-o acrobație surprinzătoare a enunțului plastic, remodelează Neantul, face vizibil Golul, conturează Absența. Dacă sculptura lui Brâncuși recuperează esențialul materiei și repune în discuție natura tridimensionalului pornind de la nonfigurativismul Vechiului Testament, cele mai recente preocupări ale lui Max Dumitraș deposedează sculptura de propria sa corporalitate și o apropie de minimalismul absolut al expresiei Zen. Diverse ca materiale, de fapt o aluzie la multitudinea și complexitatea substanțelor care
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
când îți vine mai bine. O rezistență defensivă izvorâtă în mare măsură dintr-o resemnare, devenită prin prea lunga practică nepăsare, și dând frâu liber spiritului tranzacțional pe care ni-l atribuie toți sociologii și unei capacități de adaptare care pornea de la șiretenie și superficialitate ajungând la lașitate și autodispreț. Pentru că disprețul pentru ceilalți devenise treptat dispreț față de sine însuși și era din ce în ce mai evident că o asemenea îndelungată practică a degradării nu putea să nu lase urme. E adevărat că împotriva
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
cumpănă profesională, din cauza acumulării unor tensiuni, neprielnice continuării studiului, s-a oferit, fără ca mie să-mi fi trecut prin gând să-l rog, să intervină pentru a îmblânzi atmosfera. M-a bucurat inițiativa, dar am căutat să înțeleg și de unde pornea această generozitate sufletească, pricepând treptat că ea se datora structurii sale sufletești, hrănită de credință, dar și de îndelungata sa muncă de cercetare, practic o muncă de o viață, pe care o încuraja, oricând avea prilejul, și la alții. Mica
La moartea lui Virgil Cândea by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9857_a_11182]
-
i-am solicitat și de astă dată un Cuvânt înainte... Mai întâi s-a bu-cu-rat că am putut finaliza întreaga lucrare, după care am avut privilegiul câtorva întâlniri. La penultima în-tâl-nire am stat mai mult de vorbă decât de obicei, pornind de la frumoasa sa colecție de icoane și plimbându-ne cu conversația, din nou, din Orientul arab creștin până la soarta cercetării românești de acum, dar și din timpul neprielnic al trecutului regim, cercetare care socotea că, în multe domenii, nu este
La moartea lui Virgil Cândea by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9857_a_11182]
-
facilitarea operației de traducere. Despre toate acestea și despre multe alte aspecte ale operei soresciene am discutat în zilele de 23, 24 și 25 februarie, la "Zilele Marin Sorescu" organizate la Casa Universitarilor din Craiova. Nu am făcut decât să pornesc de la o primă variantă a propunerii mele privind traducerea în alte limbi și retraducerea în limba română (a se vedea capitolul despre Marin Sorescu din "întâlnirea extremelor"), pentru detectarea gradului de dependență a unui poet de limba în care el
Zile Marin Sorescu by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9860_a_11185]
-
la Editura Minerva. Intervine ceea ce s-ar putea numi un incident sau o defecțiune de colaborare, atât între G. Pienescu și moștenitori, cât și între G. Pienescu și Editura Minerva, reprezentată de către Teodor Vârgolici în rezolvarea acestui conflict. Totul a pornit, din câte îmi dau seama, de la faptul că G. Pienescu dorea să introducă un aparat critic și adnotări într-o ediție de autor, care nu avea prevăzute în contract note și completări de nici un fel. În aceste condiții, despărțirea era
Istoria unei ediţii by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9865_a_11190]