5,068 matches
-
la ’46-’47, că noi trebuie să ne adresăm provocărilor lumii de azi, să acceptăm că societatea asta s-a schimbat extraordinar de mult și să mergem înainte. Asta s-a întâmplat foarte devreme, în ’91-’92. Atitudinea mea era pragmatică, nu principială ; era clar că noi aveam în față o majoritate de oameni socializați în regimul comu‑ nist și că nu aveam cum să răzbim altfel. Spun încă odată : depinde cum înțelegem anticomunis‑ mul. Dacă anticomunismul îl înțelegem ca pe
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
fost, în fond, un lucru anticomunist, pentru că a creat o bază de autonomie pentru milioane de pro‑ prietari, a ajutat să se dezvolte clasa mijlocie. Ăsta a fost cel mai bun lucru făcut de Petre Roman. Asta e agenda anticomunistă pragmatică. Cu ce am fost sufocați tot timpul ? Cu agenda asta anticomunistă sim‑ bolică. E bună și ea. Și pe mine m-a enervat extraordi‑ nar faptul că din Academie nu fuseseră dați afară decât Ceaușescu și nevastă-sa, care fuseseră
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cu vreo 50 de oameni de primă calitate. V.A. : Ar trebui să amintim numele membrilor fondatori, pentru că SAR a înlocuit, într-un fel, dispariția Alianței Civice, dacă vreți, dar pe un alt palier, unul mai științific, dar și mai pragmatic, mai aplicat. A.M.P. : Primii membri fondatori au fost Gabriel Liiceanu, Andrei Pippidi, Andrei Pleșu, Zoe Petre, Sorin Vieru, Horia-Roman Patapievici, Ioan Popa de la ASE, adus de Stere Gulea, niște profesori de la Cluj, Mihai Șora, Virgil Ierunca și Monica Lovinescu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
dura foarte mult și va fi foarte costisitoare. A.M.P. : Esențialul este că vedem diferite puteri globale, țări care au profitat enorm din globalizare, că nu dau dovadă de niciun fel de simpatie față de Occident și gândesc doar în termeni pragmatici. Ele vor să se dezvolte, vor să prindă din urmă modelul, au crescut foarte mult în ulti‑ mii ani și se aliază contra noastră. Se vorbește să se facă alt FMI și altă Bancă Mondială pentru țările BRIC, să se
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
adăugat Iliescu cu o mișcare neglijentă a mâinii și un vag surâs i-a fluturat pe fața sa plăcută, inteligentă, dar... am făcut-o mai ales la modul protocolar. Pe noi, acolo, tovarăși, ne-au interesat mai ales contactele practice, pragmatice!..” Era pentru prima oară când auzeam din gura unui personaj care peste un an sau doi sau trei, nu mai știu exact, urma să dețină Înaltul post de secretar c.c. cu „problemele de tineret”, o funcție pe care o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
post de secretar c.c. cu „problemele de tineret”, o funcție pe care o deținuse și Ceaușescu, că „nu mai erau la drept vorbind prea importante legăturile cu partidele frățești” și că „puterea” se orientează spre cercurile și problemele practice, pragmatice. Nu-mi venea să cred, sceptic ca și mulți din jur, dar următorii ani aveau să ne convingă că, Într-adevăr, la timona partidului se afla nu numai o echipă tânără, dar una care, se părea, voia să scoată politica
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
candidând la alegerile din mai pe care avea să le câștige. Iliescu a ales acest drum, din proprie inițiativă sau sfătuit de apropiații lui de atunci, pe care eu Îi ignor, un drum oarecum firesc al puterii și al politicii pragmatice. Dacă i-aș fi acceptat propunerea din aprilie ’90 și, devenind senator, m-aș fi alăturat grupului său de „sfetnici”, Întrebat, eu l-aș fi sfătuit să aleagă un altul. Așa cum, mutatis-mutandis, dacă Manolescu, care, și el, după ’90, a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
este „blestemat” să nu găsească „odihnă”, În sensul special al acestui cuvânt - adică nu se mai poate Întoarce pe o cale pe care au dreptul să pășească cei „cuminți și anonimi”. Orice revenire la „bun-simț”, prudență comună sau calcul firesc pragmatic seamănă - la cineva care a anunțat un alt destin la clopotul mare al Națiunii! - cu o cădere aproape, cu o declasare ciudată, cu o oboseală a ideii pe care și-o face orice erou despre sine Însuși. Deoarece aici suntem
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am și făcut În această scurtă perioadă când am fost membru al Biroului de Conducere al U.S. Împreună cu Marin Preda, Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Matei Călinescu, printre alții! - și, sedus, ca și sute de mii de Români, de politica abilă, pragmatică internațională a acelui „prim Ceaușescu” și de „reformele” administrative și economice pe care le inițiase În interior. Dar eu n-am Întârziat mai mult de doi ani În această „poziție” și, printr-un unic și răsunător protest afirmat În presa
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
scriitori pe care Americanii Înșiși i-au descoperit și venerat târziu? Sau un Marcel Proust de care, am impresia, nici azi scriitorii de marcă americani nu prea fac mare caz, și „Îi Înțeleg” Într-un fel, geniul lor narativ și pragmatic nu pare a se simți prea confortabil În fața sutelor de fraze, cu subordonatele lor cu tot, care despică a mia oară ultima nuanță a unor reacții și gînduri care, În viața de zi cu zi și În lumina succesului, a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a susținut În primul rând drepturile proprietarilor). Petre Roman a evoluat, incontestabil, din 1990, atunci când Îl „demascase“ pe Coposu și se declara partizanul „democrației originale“. El a ajuns să reprezinte un partid de tip social-democrat, dominat de oameni relativ tineri, pragmatici, lipsiți de complexe și fără prea multe scrupule. Prezența la guvernare a U.D.M.R. a Însemnat pe de o parte un avantaj (contribuind la „Împăcarea istorică“ româno-maghiară și conferind o mai bună imagine României), dar și o dificultate suplimentară, dat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
moment dat trupele sau au anunțat termene ferme de retragere; la Începutul anului 2005, numărul lor ajunsese la 860, al optulea loc printre statele coaliției). De fapt, România nu vrea să aleagă Între America și Europa. A fost o politică pragmatică. Într-o primă fază, s-a realizat ce era imediat posibil: alianța cu America și aderarea la N.A.T.O. Va veni apoi și rândul Europei! (deja În 2003-2004, negocierile cu Uniunea Europeană au trecut În prim-plan). Cum era de așteptat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de neaderare, sau cel puțin de rezervă, față de valorile occidentale. A trecut vremea când dădea tonul În România o elită Întru totul prooccidentală (firește, ortodoxă, dar neamestecând ortodoxia cu proiectele politice și culturale). Acum, apropierea de Occident este mai curând pragmatică decât sentimentală. Occidentul Îi atrage pe cei mai mulți români prin reușita și bogăția lui. Intrarea În N.A.T.O. și Uniunea Europeană a fost dorită de o mare majoritate. Dar când s-a declanșat conflictul din Kosovo și au Început bombardamentele asupra Iugoslaviei
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și moldovean, ne oferă toate informațiile pe care trebuie să le cunoaștem odată sosiți în alt oraș. Lentoarea cu care se mișcă m-a enervat pentru început: aflăm printre ultimii programul manifestațiilor. Lasha însă „recuperează” reconfortant, pe un teren mai pragmatic: obține printre primii cheile de la camerele de hotel și, detaliu deloc neglijabil, reușește să fim întotdeauna cazați în hoteluri situate în centrul orașelor. Evident că îl interesează în primul rând colegii săi gruzini, dar, cum facem parte din aceeași echipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în fața Occidentului. O „umilință” pe care mulți nu i-au iertat-o. Deși trăiesc în mizerie, masele rezonează mai degrabă la retorica imperialistă a KGB-iștilor reveniți la pârghiile de comandă și nu agreează pledoaria în numele drepturilor omului sau limbajul pragmatic al tinerilor liberali... În spatele hotelului nostru, în fața gării, statuia lui Ernst August - un principe al Hanovrei care a domnit la începutul secolului al XIX-lea. Cu o mână în șold, călărețul a înțepenit într-o atitudine mândră și provocatoare. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și printre cei vreo 39 de prim-secretari de județ sau miniștri, erau câțiva, m-am convins personal, care nu erau numai foarte bine pregătiți pentru funcțiile pe care le exercitau, dar erau și factori reali de înnoire, de revoluție pragmatică a industriei, economiei și administrației statului. De la primarul general al Capitalei, la Ion Crăciun, ministrul industriei ușoare, până la câțiva prim-secretari, nu le mai țin minte numele (într-adevăr, ei nu erau foarte mulți, dar, oricum, un semn al înnoirii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să mai adaug, luau poziția cea mai radical de dreapta, considerându-i pe „cei doi” trădători și vânduți rușilor... Imprudent cum eram, mi-am manifestat, acolo, la München și la Frankfurt, credința că „cei doi” făceau o politică cu adevărat pragmatică și că un război atomic era de neînchipuit. Oricine își poate imagina ușor că aceste păreri ale mele mi-au creat de la început o „imagine dubioasă”, așa cum mi s-a întâmplat și mai târziu la Paris, când „îndrăzneam” să nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a părut evidentă, săritoare în ochi „schimbarea la față” a lui Ceaușescu. Poate, mai știi, și pentru că „îl luasem în serios” până atunci, convins de actele sale, nu puține pozitive, în plan intern, dar și extern, că e un individ pragmatic, cert ambițios, extrem de abil, iar aceste două calități - ambiția și abilitatea - putând face din el un element de stabilizare dacă nu de înaintare a acelei cvasi-liberalizări care, cum o spuneam, era de actualitate în toate țările vecine nouă, de la nord
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a unui „dur”. Dar, din primele zile ale puterii, aliindu-și-l pe Maurer și continuând politica, încă timidă, de deschidere internațională a lui Dej, cu un aplomb ce i-a uimit pe mulți, „omul” părea rezonabil și, mai ales, pragmatic, un ins cu o bază culturală redusă, dar cumva „noul tip” de comunist, apt de a manevra cu abilitate, cu un anume curaj, în acel spațiu pe care rușii înșiși, după Hrușciov, îl acordau sateliților lor europeni. Evident, scepticii români
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
social, ca într-o piesă de treatru scrisă de un autor beat și pe jumătate nebun!... Da, eu am crezut „prea mult”, Stancu, pentru a lua acest contra-exemplu, a crezut „prea puțin”! Sau... cât trebuie?!... Nu, nu cred. Însăși „complicitatea pragmatică” a lui Stancu și a altora ca el, și nu numai din „aparatul cultural”, dar și din cel politic, și-a avut, ca să zic așa, „porția sa de naivitate”, într-atât de șocantă, de radicală a fost „schimbarea la față
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de creștinismul ei prin cei care nu i-au condamnat niciodată pe cardinalii polonezi că au considerat naționalismul și antisemitismul lor mai presus de Evanghelii. Este adevărat că ei atacau Uniunea Sovietică. Așadar, după cum veți fi, puternici sau nevolnici... Latura pragmatică a guvernanților israelieni îi convinge, fără îndoială, că n-au niciun interes să rămână singuri în fața islamului. Numai că persistă atâtea amintiri urâte... O datorie de sânge bimilenară. Datorie imemorială, reparații interminabile. Oricât de îndepărtat ar fi, acest fundal evidențiază
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Ahad Haam, Max Nordau, Martin Buber etc., de poeți și romancieri ca Jabotinsky, de un lexicolog ca Ben Yehuda și de atâția alți oameni de litere. Admirabilă coaliție în jurul unui sentiment cu deosebire revoluționar: melancolia decisă să treacă la fapte. Pragmaticii care se fălesc, ca Bonaparte, că-i "vor arunca în Sena pe ideologi" și-i consideră pe scriitori ca pe niște papă-lapte, ar trebui să studieze ceva mai îndeaproape acest parcurs progresiv. Mai întâi au apărut niște concepte, apoi ele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
chiar și Evangheliile spun totul și chiar contrariul lui, și că oricărui îndemn plin de blândețe, Scrierile Sfinte îi asociază, trei pagini mai la vale, un permis de a ucide. Această contradicție, tremendum et fascinans, e Legea sacrului. Să rămânem pragmatici. Să ne obișnuim cu ceea ce e mai aproape, mai palpabil: faptele și nu zisele. Chiar și redus astfel la cele dobândite în cursul vieții, exercițiul va rămâne unul dezinvolt și îndoielnic prin aceea că-l forțează pe cinicul care face
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în câmpul vizual este reprezentată aproape cinematografic, gradarea fiind construită atât prin intermediul gerunziului, cât și prin locuțiuni adverbiale. Comparația cu norul, atât de frecventă în textele colindelor, va fi ulterior descifrată prin descrierea harnașamentului excepțional, conducând astfel la un paralelism pragmatic între procedeul literar al metaforei negate în colinde și acest basm. Nu putem face abstracție de repartizarea timpurilor verbale din fragmentul de mai sus. Dacă perfectul simplu caracterizează intrarea în scenă a zmeului, tot ceea ce conturează armăsarul ține de valoarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de exegeți, ca preocupare exclusivistă a împăraților; Constantin Noica identifică aici „fața luminoasă a devenirii întru devenire”, în opoziție cu trecerea mistuitoare revelată lui Hyperion. Obsesia procreației mai ales regale trebuie pusă în contextul grijii pentru fertilitatea lumii. Sub aspect pragmatic, regele fără moștenitori compromite regatul, îl face vulnerabil în fața luptelor pentru putere. La nivel spiritual, infertilitatea cuplului uns de divinitate este contagioasă și pune în pericol rodul întregului univers ordonat. Totodată, doar fiul împăratului poate înfrânge fiara haosului, e nevoie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]