95,170 matches
-
perspectivă pe care o înfățișează "babilonica cetate". Senzația neantului, structurile moarte de sticlă și beton, mecanicele exactități terifiante par premisele unui efort sisific, pe portativul unei mitologizări elementare: "Porți neantul în gînd,/ Te prefaci a fi mulțumit,/ Te scrutează atîtea priviri de sticlă,/ Atîtea capete de beton.// Știi exact ora Terrei,/ Cui să-i spui?/ Nici nu mai poți plînge.// Ești ultimul trecător prin ani/ Care mai simte gustul pîinii,/ Mireasma vîntului.// încîntarea este soră/ Cu vinul din Arcadia.// Pînă acum
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
În Moartea lui Zorbas asistăm la ultimele zile ale legendarului erou. Zorbas este acum un om împovărat de vârstă și necazurile vieții, pe care Filippos Filippou îl descrie cu simpatie, dar și cu nelipsita sa ironie. Brusc, Kazantzakis își înălță privirea spre cer, unde zbura un pescăruș. - La liberté. Qu'est-ce que c'est la liberté? declamă și apoi își privi pe rând musafirii în ochi. Gata, s-a zis cu Grecia, e pierdută, forța i-a slăbit, sângele i s-
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
apuc să le fac pe toate. - Ceea ce scrii acum despre Zorbas, ce-o să fie? O cărticică sau o cărămidă? - Nu știu încă. Nu pot spune unde o să mă scoată. Romanul te duce unde vrea el. Galateia zâmbi. Îi aruncă o privire lui Zorbas și-ntrebă: - Dar pe cine-ți închipui că interesează viața amărâtului de Zorbas ? Nu poți să scrii o poveste imaginară care să facă senzație? - Zorbas al meu este în parte real și în parte imaginar. Galateia o ținea
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
o să rupă inimi, te asigur. Femeile o să-l iubească. Îl înfățișez ca pe un șmecher fără pereche, descurcăreț, înțelepciunea pământului, dansator de-i sfârâie călcâiele, viteaz. - Foarte viteaz, repetă Pantelis Prevelakis. Ascultând toată discuția, Zorbas, mustăcea încântat, aruncă tuturor o privire triumfătoare, se ridică și intră în casă. Când se-ntoarse cu buzuki, începu să îngâne un cântec: Fost-am șmecher cu vână de aristocrat iar acu devenii dascăl ca înțeleptul Socrat... Voiam să fie Heracle când întâi te văzui ca
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
cărțile de ficțiune ale lui Daniel Vighi sunt făcute cam din același aluat, cu deosebirea că specificitatea zonei are acolo alte particularități (zona Rodnei, aflată la limita dintre Ardeal și Banat, la Vighi vs. Ardealul de Nord, la Ursu), iar privirea autorului este mai aproape de nivelul solului, nu se ridică pentru a observa și a judeca (fie și indirect, prin intermediul personajelor) situația de ansamblu. Acolo unde Vighi este sentimental, nostalgic și participativ, Horia Ursu este cool, detașat, uneori cu accente sarcastice
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
cu identități bine precizate, dar reprezentative, în ultimă instanță pentru specificitatea locului, angrenate în activități cotidiene, fiecare cu propriul său destin care poate sau nu să aibă legătură cu destinele celorlalți. Importantă este imaginea de ansamblu, desenul vizibil printr-o privire panoramată. Destinele disparate sunt însă, și ele, sursa unor povești fascinante. Un posibil model al viziunii generale a lui Horia Ursu ar putea fi povestirile lui Joyce din volumul Oameni din Dublin. Un altul, în sens mai larg, filosofic, poate
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
scene penibile. Viziunea autorului este una întoarsă, mărind conturul urâtului, dilatându-i porii, și nereținând aproape deloc frumosul, grațiosul, baremi normalul. Cezar Paul-Bădescu are priză la ceea ce altora le provoacă repulsie, la ceea ce, îndeobște, mută nasurile din loc și face privirile să se întoarcă, în căutarea unui tunel de fugă. Mizeria căminului studențesc românesc, pe care o cunoaștem, este nu doar surprinsă aici, dar investigată cu voluptate, până la scârbirea totală a cititorului (pp. 92, 110). Iar când scenele realiste pline cu
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
în care tensiunile istoriei, sau chiar energiile sale destructive, să se fi manifestat cu atîta evidență ca asupra statuarului. Avînd ca nucleu tocmai această aventură a sculpturii de for, orice dezbatere asupra urbanismului românesc modern ar trebui să propună o privire integratoare, să aducă în același spațiu toate celelalte genuri artistice, să iasă în stradă și, deasupra tuturora, să semnaleze prezența exemplară a Artistului în Oraș; ca o condiție a existenței orașului însuși, ca o garanție deplină a demnității sale. Faptul
Artistul și Orașul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9318_a_10643]
-
astăzi în pragul unui război mondial, cum era spre sfârșitul anilor '30, să ne amintim că nu altfel au reacționat democrațiile occidentale în fața evoluției regimului nazist. în permanență s-a cedat în fața "celei mai puternice economii" de pe continent, fără o privire de perspectivă pertinentă. Schimbând ceea ce este de schimbat, retorica Uniunii Europene ascunde, de fapt, interesele economice și politice aproape ale unei singure țări, pentru care, de pildă, Europa de Sud-Est nu este decât o "Klein-staaterei" (o sumă de state mici
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
stimulantă. Din contră, orice tentativă de a pune capăt imprevizibilității prin mijloace politice artificiale, este iluzorie și contrariază natura umană. în fond, locul de unde orice imprevizibilitate este îndepărtată, e cimitirul" (p. 308). Nonconformismul autorului este foarte binevenit și aruncă o privire proaspătă asupra unui subiect hârșâit de propagandă, limbaj de lemn și slogane, zilnic difuzate de mass-media. Cartea sa, atât de riguros documentată, inclusiv în domeniile financiar și economic, impune stimă și explică traducerea ei în mai multe limbi europene. Nu
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
Saint Germain, sau în stive hărtănite, pe Saint Michel. Închise în cochilii verzi, care le scot la vedere după un program cu neputință de precizat, pe Sena. Amestecate cu gravuri, reproduceri, kitsch-uri pale sau stridente, mîini care le cer, priviri care le ocolesc. Cînd pleacă turiștii - dacă pleacă vreodată... - își vor fi regăsind, aceste cărți, deodată cu orașul, celelalte straturi, ale culturii fără de comerț. *** Orașul nou. Toată lumea știe, sau măcar bănuiește, ce va să zică orașul vechi. Cel nou crește din coastele
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
a regizorului, pentru pista greșită pe care l-a condus sau l-a lăsat să meargă singur, abandonat propriilor inerții. Actorul este la rampă. El este ceea ce se vede, palpabil, concret, în carne și oase, expus pe de-a întregul privirilor, devorărilor, adulației, execuției. Seară de seară. Cu toată munca unei echipe în spate. Mi se pare firesc să lăsăm, din cînd în cînd, vanitățile la o parte, aerul atotștiutor, etichete fel de fel și să încercăm să interpretăm, prețuind, ce
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
în sînul comunității un mod salutar de a se dedica lui însuși în cea mai intens-generoasă formă." De la mască-măști la întrupare-personaj-instrument, de la iluzie la realitate, de la magie la actul ludic, de la interpretarea corpului în toate detaliile sale - buze, tors, voce, privire, gura, mîinile, piciorul - într-un capitol inedit și captivant în tipul de observații la tipurile, la complicatele metamorfoze ale unui actor de la un spectacol la altul, de la o reprezentație la alta și, uneori, de la un moment la altul, Mihai Măniuțiu
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
vorbim pe șoptite, să n-audă mișcări boșorogii... da' acu îmi dau seama că asta era și o chestie mișto, crea un soi de intimitate, că au un farmec aparte bășcălia făcută pe șoptite, votcuța băută direct din sticlă, sub privirea de cântaragii versați a celorlalți, gata să-ți rupă fâșul dacă i-ai fentat c-o înghițitură. ŤBă Bastârcă, tu nici n-ar trebui să ai dreptul să pui buzele pe sticlă, bă! Cu desfundătorul tău de chiuvete, tu o
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
și îmbrăcămintea adaugă acestor imagini o puternică impresie de materialitate. Bătrînul turc Hagi Jusup, prăbușit pe scaun picior peste picior, cu haina-i ponosită căzînd în falduri grele, ni se înfățișează ca o structură masivă și monumentală. Portretele moșneagului, cu privirea lui profund umană pierdută în zare sau întoarsă îngîndurată spre noi, îi evocă, prin forță și prin adîncimea sensibilității, pe cerșetorii-patriarhi ai lui Rembrandt.
Desenele lui Tonitza by Eugenia Iftodi () [Corola-journal/Journalistic/9341_a_10666]
-
nici un regret, dar și fără nici o speranță. Din medium, din liant umil sau orgolios al mundanului cu transcendența, artistul se transformă într-un pragmatic inginer cadastral ce nu se lasă contaminat de energii care-l depășesc și îi întunecă acuratețea privirii. Și din acest punct de vedere expoziția este o adevărată demonstrație de rigoare și de zel profesional. Specialiști ai parcelării, și indiscutabili maeștri ai asolamentului, fac aproape tot ce se poate spre a-și întreține întreagă opțiunea geometrică. De la pînza
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
dintre ele este goana după efect. Tonurile puternic saturate care țîșnesc realmente din bezna fundalului, exploatarea ostentativă a complementarității și o deliberată hărțuială optică nu sînt doar nevinovate forme de exprimare. Ele constituie, mai degrabă, tehnici abile de manipulare a privirii prin exploatarea unor mecanisme ale psihologiei percepției. Relațiile centru/fundal, mare/mic, greu/ușor etc. sînt inventariate aici cu aceeași acuratețe ca și în manualul de psihologie pentru începători, dar pe un ton apodictic și fără a lăsa nici o șansă
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
slogan. De această dată, sloganul a fost: "Communication, Understanding, Misunderstanding". Observați dificultatea găsirii unor termeni echivalenți ultimilor doi în limba română. Vom recurge de aceea la forma infinitivului: A comunica, a înțelege, a înțelege greșit. Un numitor comun O simplă privire asupra programului și o vizită la biblioteca de semiotică a Centrului cultural de la Imatra, o parcurgere a foilor publicitare și a afișelor anunțând cele mai recente apariții au fost suficiente pentru a căpăta o imagine a dezvoltării prodigioase a semioticii
Al IX-lea Congres Internațional - Semiotica în spectacol by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9348_a_10673]
-
limbaj, filozofie, antropologie, sociologie, psihologie, drept, literatură și arte, dar și științele exacte și ale naturii, biologia, medicina, informatica, științele cognitive, inteligența artificială. Domenii recente de mare actualitate, cum ar fi calculabilitatea biologică și biologia computațională, capătă și ele o privire proaspătă din partea semioticii. Propunându-și să înțeleagă modul de constituire, de funcționare și de evoluție a sistemelor de semne de orice fel, semiotica descoperă o albie comună pentru toate disciplinele, deoarece nu se poate imagina un domeniu din natură sau
Al IX-lea Congres Internațional - Semiotica în spectacol by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9348_a_10673]
-
de parcă ar fi vrut să nu răspund/ de parcă ar fi îndrăznit prea mult/ cu vorbele acestea" (Neumă); "eram tineri, promițători și bovarici/ sfidam toate majusculele/ și veneau peste noi zile pline/ de întâmplări// (...) peste toate însă era frumusețea/ ta nepăsătoare/ privirea ta mereu doritoare de a cunoaște/ uneori mă rugai să-ți povestesc/ despre frigul singurătății/ era ca și cum mi-ai fi cerut/ să descriu circulația sângelui în artere// dar mai ales nopțile practicam jocul/ acesta numit mărturisirea totală/ nu știu, poate
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
precum asasinarea lui Issac Rabin la tempoul dragostei dintre el și frumoasa Sarah, fiica unui membru de seamă al comunității care se împotrivește din plin relației. Copilul anxios, retractil, se transformă în adolescentul furios, imberb, cu o strălucire aparte în priviri și o noblețe care se deduce în gesturi și atitudine. Vremea contestărilor aduce cu sine și o altă serie de răspunsuri, noi adevăruri care-și au locul lor în istoria crudă a acestei populații dezrădăcinate. Există în filmul lui Mihăileanu
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
gesturi și atitudine. Vremea contestărilor aduce cu sine și o altă serie de răspunsuri, noi adevăruri care-și au locul lor în istoria crudă a acestei populații dezrădăcinate. Există în filmul lui Mihăileanu această noblețe a chipurilor care vorbesc din priviri, înțelegerea se realizează adesea mutual, chiar și atunci cînd povestea e spusă, - cuvîntul contează pentru regizor. Ne aflăm în multe din scene suspendați la capătul unei priviri, acolo unde dialogul propriu-zis s-a încheiat. De la început, Mihăileanu stabilește acest spațiu
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
dezrădăcinate. Există în filmul lui Mihăileanu această noblețe a chipurilor care vorbesc din priviri, înțelegerea se realizează adesea mutual, chiar și atunci cînd povestea e spusă, - cuvîntul contează pentru regizor. Ne aflăm în multe din scene suspendați la capătul unei priviri, acolo unde dialogul propriu-zis s-a încheiat. De la început, Mihăileanu stabilește acest spațiu de comunicare pe care-l dau expresiile, privirea care transmite mesajul, asta pentru că, durerea nu se poate exprima în cuvinte, ca și dragostea ea are nevoie de
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
atunci cînd povestea e spusă, - cuvîntul contează pentru regizor. Ne aflăm în multe din scene suspendați la capătul unei priviri, acolo unde dialogul propriu-zis s-a încheiat. De la început, Mihăileanu stabilește acest spațiu de comunicare pe care-l dau expresiile, privirea care transmite mesajul, asta pentru că, durerea nu se poate exprima în cuvinte, ca și dragostea ea are nevoie de forța unei priviri. Scena regăsirii dintre mamă și fiu, - altfel puțin verosimilă -, conține un dublu șoc, realizarea contacului vizual, urmat de
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
dialogul propriu-zis s-a încheiat. De la început, Mihăileanu stabilește acest spațiu de comunicare pe care-l dau expresiile, privirea care transmite mesajul, asta pentru că, durerea nu se poate exprima în cuvinte, ca și dragostea ea are nevoie de forța unei priviri. Scena regăsirii dintre mamă și fiu, - altfel puțin verosimilă -, conține un dublu șoc, realizarea contacului vizual, urmat de strigătul mamei, cumplit, teribil, aproape inuman, ca unul din acele strigăte ale profeților în pustie. Însă expresia acestui chip, tot un rid
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]