KorAP: Find »[drukola/base=promite & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...172 173 174 ...648 >

16,190 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

să dorm aici? —Mmmm... —Dar, Sam, nu pot să mă duc acasă. Nu pot să mă întorc în noaptea asta. Ți-am spus. — Nu. Nu dormi aici. Nu. — Promit că nu o să încerc nimic. Pe bune. —Minciuni. Nu, vorbesc serios. Promit. Treci pe canapea... Nu, te rog, nu. Nu canapeaua! Expresia de pe fața lui Tom era mizerabilă. Oamenii sunt întotdeauna nepoliticoși cu canapeaua mea. Nu știu de ce; e foarte ușor să te întinzi în așa fel încât să nu-ți intre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
familiei, știai? Este jurnalist, nu e impresionant? Pun pariu că se uită de sus la noi, bieții PR. —Baby, vrei să bei ceva? a întrebat-o Tim pe tonul de „e momentul să taci din gură acum“. —Phil mi-a promis că îmi ia el, a răspuns Baby absentă, uitându-se ca întotdeauna după oameni cunoscuți. Era complet imprevizibilă în ceea ce privea ideile, tonul vocii, sau orice aducea a asalt incognito. A, uite! exclamă ea făcând strident cu mâna astfel încât toată lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
discutat-o? Abia aștept să aud vești de la tine. Uite că nu te cred, m-am gândit jucăuș. Abia reușisem să scobesc o bucată mare de înghețată când a sunat soneria. Trebuia să fie Tom care trecea pe acolo așa cum promisese. Am înghițit în sec. Nu aveam chef de companie. M-am dus până la ușă, dar nu am apucat să descui. —Tom? am întrebat. Nu, eu sunt. — Oh, am exclamat, cu mâna pe zăvorul de sus. M-am gândit că, deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
vocea ieșind din podea. Am să-ți spun. —Bine, am zis, instalându-mă din nou în fotoliu. —Dar te rog, mi-a spus, promite-mi că nu ai să-i povestești. Nu, nu pot face asta. Dar am să-ți promit că nu va ști că am avut această conversație. Și-a dat seama că este tot ce putea să obțină. Mâinile au eliberat genunchii mutilați. —în regulă, a spus aproape fără să fie auzit. Dar te rog nu te duce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
asta. Am văzut-o cum i-a înghețat sângele în vine când a auzit de poliție. Eram satisfăcută. — Deci ne-am înțeles? am întrebat-o. Harriet și-a ridicat capul. Plânsese din nou și avea fața udă de lacrimi. — Da, promit. Oricum e în Manchester. A plecat după ce... și vocea i s-a stins. —OK. —Sam, nu înțeleg de ce mă ajuți, a întrebat disperată. De ce nu te duci să le spui? Nu știu, am recunoscut. Dar am făcut și eu prostii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318

Căutam în servietă caietul meu de elev să i-l pun sub ochi. L-am găsit, dar mama l-a respins cu dispreț. Toate paginile erau albe, ca și cum cuvintele ar fi devenit lichide și ar fi curs din foi. Am promis că voi apuca un drum mai bun. Cu toate că în mine eram hotărâtă să fac numai după capul meu. Dar mama plângea și vedeam cum îi cădeau lacrimile pe mâinile ei frumoase. Era un vis ciudat, mama nu plânsese niciodată în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
mari când faci asta pentru prima dată. Nu aveam acea sumă de bani, dar Reli s-a uitat prin cameră indicând tablourile, cărțile și la urmă brățara de aur dată de bunica înainte de a închide ochii pe vecie. Reli a promis că va vorbi cu Amorel, recomandându-mi la plecare să stau acasă și să nu mă arăt pe la școală. Eram grăbită, totul trebuia să se termine înainte ca Nunu să se întoarcă din călătoria de creație și părinții mei din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
de pe urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea ce se destramă. Și afară din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu.“ Da, părea simplu: el, Feifel, care contemplase o viață întreagă femeile, cu corpul lui plin de sănătate, promitea acum să-l contemple pe Dumnezeu cu ce-i mai rămăsese: un corp hodorogit și chiar mai mult: fără corp, numai cu ce-i mai rămăsese din sufletul ars de atâtea iubiri. - ÎN FOND, CE E UN OM ? Feifel ciulise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
nu-și mai amintea toate cuvintele: Cine te-a făcut pe tine, Tudorițo nene, așa Înaltă și subțire, Tudorițo nene! Parcă m-a-ntrebat pe mine, Tudorițo nene, parcă m-a-ntrebat pe mine, Tudorițo nene! Sub farmecul vechi al cântecului popular, Feifel își promise să devină un soț bun. Și-a schimbat repede pantalonii, a strâns cearșaful și a îndesat totul în coșul cu rufe murdare. Atunci și-a dat seama că era mult de spălat. Fără să se gândească prea mult, s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
vrut să le spună ceva, dar gura îi era impietrită. Numai ochii ar fi putut să vorbească, dar ei nu-l priveau. După câteva luni, Beppo se refăcuse complet. Mai mult decât atât: parcă întinerise. Putea să vorbească și-i promisese lui Edith în mod solemn că niciodată nu vor mai călători la Oceanul Indian. Jacopo fusese angajat la tipografie și afacerile mergeau bine. În apropierea vacanței de vară, toată familia se hotărâse să meargă la munte. Cu două zile înaintea călătoriei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
cu fundul în sus, lovindu-se cu pumnul de trei ori în piept. A fost ca și cum ar fi întors o cheie care-și deschidea neașteptat inima pentru mine. Am profitat de ocazie și am luat loc acolo unde eram invitat, promițând că nu-l voi mai chinui niciodată, cu toate că totul e posibil în lumea asta rotitoare. Zaharel și cu mine am devenit cu timpul ca doi alchimiști care se străduiesc să stoarcă aur din materiile cele mai impure. Când soarele se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
a confuziei în care se aflau. Alții încercau să facă lumea să râdă. Cu măști grotești pe față, găsiseră un bun prilej să atace politicienii, făcând aluzie la scandaluri recente, la nedreptăți flagrante, imitând felul lor de a vorbi când promiteau ce nu vor realiza niciodată. Se aplauda frenetic, ca în fața unui tribunal al gheții care promitea dreptate pe aripile aerului. Toată lumea parcă uitase de ce se afla acolo. Oleg pierduse controlul asupra bunei desfășurări a spectacolului. Un imens tumult creștea, amenințând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
pe față, găsiseră un bun prilej să atace politicienii, făcând aluzie la scandaluri recente, la nedreptăți flagrante, imitând felul lor de a vorbi când promiteau ce nu vor realiza niciodată. Se aplauda frenetic, ca în fața unui tribunal al gheții care promitea dreptate pe aripile aerului. Toată lumea parcă uitase de ce se afla acolo. Oleg pierduse controlul asupra bunei desfășurări a spectacolului. Un imens tumult creștea, amenințând să absoarbă orchestra și tot ce se găsea pe gheață într-un unic haos general. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
serviciul divin se terminase și oamenii se înghesuiau spre sala unde se servea vin, cafea și prăjituri de Sabat. Numai rabinul îl remarcase și râdea, îndreptându-se cu mâna întinsă spre el: - Am primit scrisoarea ta, totul se va aranja, promise el, neașteptat de amabil. Rudi nu-și putea crede urechilor. Cuvintele binevoitoare ale rabinului erau ca niște lovituri în inima lui, care începu să bată ca un mânz dornic să alerge pe preeriile verzi ale lumii. - Oare pot să duc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
unui film care se derula de la sine pe retina unui imens ochi fără privire. Se petreceau lucruri îngrozitoare în lume și nimeni nu le putea opri sau măcar încetini mersul. Uneori frica se transforma în fericire, o fericire care nu promitea nici un viitor. Soțul meu dansa mai departe pentru mine și devenisem și eu inițiată în dansul său. Dădeam drumul corpurilor în aer, încrezându-ne în stabilitatea și protecția lui. Pielea în care erau înfășurate lumile interioare ale trupurilor ne asigura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370

Mircea. „A gângurit suav precum șoaptele îndrăgostiților pentru că și-a băgat-o în ea și a spus și-o poezie de Bacovia.” Genial. Simplu, adevărat, fără ocolișuri, nu cu înfloriturile lui nenorocite pe care le deprinsese în facultatea care îi promisese, chipurile, că avea să-l învețe să scrie. Ei bine, nu-l învățase. Și, lucru mai important, nu-l învățase să-și trăiască viața, ceea ce era cel mai grav. El de ce nu și-o putuse băga niciodată în nimeni altcineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
schimbase în ceea ce o privea, absolut totul, mai puțin faptul că oamenii se nășteau și mureau la fel ca înainte. Iar în privința asta erau unele lucruri pe care Bogdan nu reușise să le înțeleagă niciodată, cu nici un chip. De ce tot promiteau oamenii marea cu sarea, dacă nu erau în stare să elimine această ultimă, dar mare problemă? Deși demonstraseră că tehnologia avea să-i ajute, ajutorul concret al acesteia în fața morții întârzia. Și atunci de ce promovau tot felul de produse care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
el, îmbrăcat numai în halat și costum de baie. Părea nervos. - Stai ușor, un’ te duci? - Cum adică unde mă duc? spuse Abdulah uimit, încercând din răsputeri să-și ascundă uimirea. Merg să-mi iau răsplata, așa cum mi s-a promis. O vreau pe aia cu părul verde. - Stai, stai un pic. Cine ți-a promis? - Yusuf, la moschee. - Aha, ia vino un pic să vorbim. Hai un pic mai încolo, uite, la masa aia. - Da’ de ce nu pot să merg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
duci? - Cum adică unde mă duc? spuse Abdulah uimit, încercând din răsputeri să-și ascundă uimirea. Merg să-mi iau răsplata, așa cum mi s-a promis. O vreau pe aia cu părul verde. - Stai, stai un pic. Cine ți-a promis? - Yusuf, la moschee. - Aha, ia vino un pic să vorbim. Hai un pic mai încolo, uite, la masa aia. - Da’ de ce nu pot să merg direct la virgine? Ce să vorbim? Cine ești? - Nu contează. Vreau să-z zic ceva, ține-z

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
poți oare ajuta să mă întorc la ai mei? Știu că bunătatea și mila Ta sunt nemărginite și chiar dacă ele stârnesc la rândul lor mila sau repulsia unora dintre oameni, mie nu-mi e rușine să-Ți cer ajutorul. Îți promit c-am să le spun tuturor ce nenorocire este aici, jos! Fă o minune, Fiu al Omului, și adu-mă pe mine, un biet nemernic, printre cei care mă iubesc! Numai că negura cumplită a templului în care am intrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488

prefăceam îndrăgostit, pe când acum, simțind numai iubire, de dragul Soniei mă prefăceam plin de dorință. Când, în sfârșit, după ce-au depășit bariera îngăduită lor, sărutările noastre au dus la nevoia apropierii noastre trupești, a cărei desăvârșire - mi se părea atunci - promitea suprema apropiere spirituală îngăduită omului pe pământ, atunci m-am decis și i-am cerut lui Iag să-mi cedeze camera pentru câteva ore. În noaptea aceea, am condus-o pe Sonia acasă și, ajunși în dreptul porții, i-am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

mine gândul să mă consider mai cuminte decât sunt, dar nu sunt un fan al acestui gen de distracții. Atunci chiar că aveți o mulțime de lucruri de văzut. Sunt numai urechi. Mă veți acuza de patriotism local. Stați liniștită! Promit să nu fac așa ceva, o liniști Toma, luându-și o mină cât se poate de serioasă. Nu vreau să țin o pledoarie pentru Baia de Sus, începu Ileana să vorbească după ce trase adânc aer în piept, dar trebuie să știți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Ileana. Spuneam că s-au hotărât să-i dea să bea alcool metilic. Ah, prozaic mai ești! exclamă femeia, deranjată de intervenția lui Cristian. Credeam că asculți povestea. Da, probabil că aceasta era otrava despre care era vorba. Ascult! Uite, promit să nu te mai întrerup. Cunoscând că Negru era hapsân la băutură dar și zgârcit nevoie mare și nu cumpăra mai mult de un butoi odată, cei trei pizmași se hotărâră să vorbească cu boieroaica, începu să povestească mai departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
lume în concediu. Chiar sunt în concediu, o asigură el, crede-mă! Și cu ancheta cum rămâne? Știam că în concediu oamenii nu lucrează. Lui Cristian Toma îi părea rău că își dăduse drumul la gură fără să vrea. Îi promisese lui Pop că va păstra secretul. Chiar dacă relațiile dintre ei se cam tensionaseră, voia să își țină cuvântul. Nu era de acord să aducă acasă problemele de serviciu și, din punctul acesta de vedere, îl înțelegea foarte bine pe bătrânul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Nu-i nici o anchetă. Știi bine că nu am jurisdicție aici. Te rog să mă crezi că sunt în concediu. Acum câteva clipe spuneai altceva, insistă ea, dacă vrei să fim prieteni, trebuie să fii cinstit cu mine. I-am promis lui taică-tu că nu spun nimănui nimic despre treaba asta. Aha, deci zvonurile care umblă prin oraș au un sâmbure de adevăr. Ai venit aici ca să-l anchetezi pe tata. Ei, nu! izbucni Cristi, lovindu-se cu palmele peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]