37,224 matches
-
s-ar putea avansa sfârșesc în pura fantezie. Ar fi scris un roman fluvial, ancorat în temele mainstream ale comunismului? Ar fi renunțat vreodată la actantul lui drag, la cinicul cu nume șui, Nae Stabiliment? Ar fi continuat suita de proze scurte și de radioscopii ale proximității, în linia recunoscutei admirații pentru Mircea Nedelciu? Foarte greu de aproximat. Cu atât mai mult cu cât Aberațiile de bun-simț nu ne oferă nici un indiciu. Și, într-un anume sens, e mai bine că
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
tipologii - la poetul ieșean Constantin Acosmei, în singurul său volum de până acum, Jucăria mortului. Altminteri, orice echivalențe sunt dificil de trasat. Cum se explică o atare combinație? Să încercăm o secțiune diagonală prin carte. Cu alte cuvinte, de la o proză obiectuală, în stilul instalațiilor din artele vizuale, ca Polata, la una mai degrabă intertextuală și tot atât de expozitivă, dar nu lipsită de anumite infiltrații teoretice, cum e substanțiala bucată Jurnalul unei călugărițe căreia nu i s-a întâmplat nimic. De la atelierul
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
alături unul de altul" scriitori de orientări diferite și din generații diferite. Par a se simți bine alături, în primul număr al Acoladei, Ana Blandiana, prezentă cu trei poeme, Alexandru George, Mircea Horia Simionescu, Gabriel Chifu, prezenți cu fragmente de proză, Barbu Cioculescu, prezent cu un portret al lui Șerban Foarță, Șerban Foarță însuși, prezent cu un text despre Urmuz, Paul Aretzu, prezent cu poezii, Luca Pițu, cu un eseu, Constantin Mateescu, prezent cu proză memorialistică, Gabriel Dimisianu, cu un articol
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9091_a_10416]
-
Gabriel Chifu, prezenți cu fragmente de proză, Barbu Cioculescu, prezent cu un portret al lui Șerban Foarță, Șerban Foarță însuși, prezent cu un text despre Urmuz, Paul Aretzu, prezent cu poezii, Luca Pițu, cu un eseu, Constantin Mateescu, prezent cu proză memorialistică, Gabriel Dimisianu, cu un articol despre Eugen Ionescu în viziunea lui Matei Călinescu, Pavel Șușară cu rubrica dedicată artelor plastice, Marina Constantinescu ( rubrica "Teatru"), Ada Brumaru ( rubrica "Viața muzicală"), Constantin Abăluță cu traducerile din Marie-Claire Bancquart. Cronicarul literar al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9091_a_10416]
-
profund angajată față de existență: a alege binele sau răul, a evita răul etc. Ce înseamnă, însă, angajarea pentru Sartre? Înseamnă că nu crede în poezie; ceea ce presupune că angajarea este prozaică: există un fel de a acționa, o praxis, o "proză a lumii". Or, poezia se află dincolo de această limită, iar Sartre a ignorat-o cu desăvârșire. Din când în când mai are câte o tresărire, dacă vă aduceți aminte, atunci când vorbește despre "Orfeul negru", Senghor; dar aici este, de fapt
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
Alexandrescu (autor de romanțe) și cu atît mai puțin lui Alecsandri (e sectorul lui cel mai slab)"; "Dramele lui Bolintineanu sînt nule și bizare, a spus rituos Călinescu. (...) și totuși, dacă raportăm piesele lui Bolintineanu la puzderia de drame în proză și în versuri scrise înainte de Răzvan și Vidra a lui Hasdeu, nu putem să nu le recunoaștem superioritatea". E ca și cum un moștenitor convins de meritele sale personale ar refuza cu dignitate să primească bunuri de care consideră că n-are
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
a vrut de la început, un scriitor de ficțiune, dacă nu suntem dispuși să-l recunoaștem pe scriitor sub masca unui critic inventiv, imaginativ, speculativ, jovial. Cea mai importantă operă a lui va fi însă jurnalul, nu poezia, nu teatrul, nu proza, nu publicistica, pe care le-a încercat pe rând, cu succese episodice. Reparații la mașina de citit Mașina de citit Alex Ștefănescu nu s-a oprit de patruzeci de ani. Mici pauze a făcut, dar numai pentru a se regenera
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
transformare e foarte complicat, cu multe fenomene subterane, nevăzute sau care refuză să fie văzute. Unii contestă, pur și simplu, evidențele. Un adevăr elementar este acela că am trecut de la o literatură centrată pe poezie la o literatură centrată pe proză. Mi se pare o banalitate, dar, când am enunțat-o, în urmă cu zece ani, am stârnit urile viscerale ale unor poeți care cred că cuvântul lor coboară direct din Logosul divin. Ideea că vom mai putea avea un mare
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
Dumnezeu. Gândirea lui N. Steinahardt este, de fiecare dată, etalonul, elementul de sprijin la care se face raportarea. Revelațiile nu sunt foarte mari, dar totuși semnificative. Poate surpinzător pentru unii, sufletul religios al lui Mircea Eliade este mai prezent în proza fantastică decât în eruditele sale tratate de istoria religiilor. Iar Adrian Mureșan o demonstrează cât se poate de convingător. Textele lui Cioran dezvăluie fie un anticreștin convins, fie un subiect al unei potențiale "mari convertiri", iar opera literară a lui
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]
-
DLR, Litera N, 1971), e atestat nu numai în studii din epocă despre limbajul argotic, ci și în reportajele lui F. Brunea-Fox: "Făcînd observație nenilor și țațelor: "Nea Dobrică" - sau - "Coană Sando" - "de ce lăsați poarta fără fete?" (1931) și în proza lui Mateiu Caragiale. Pe lîngă forma articulată nenea ("nenea a fost drăguț și nu ne-a dat jos din tren", Evenimentul, 1.2.2001), se folosește în ultima vreme destul de mult forma refăcută, regularizată, cu articolul -le: "nenele ăla zice
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
luptă, străduindu-se a păstra, în subiectivitatea ipostazei de narator, valorile pe care realul imund i le-a refuzat. Ironia e o tentativă de depășire a tragicului, după cum scepticismul e un rezultat al depășirii condiției de frustrat. "Idealul meu de proză, declara Sîrbu, e unul de defulare filosofică și de autovendetă satirică. Moi, je suis le nouveau Candide". Contopit iarăși cu protagonistul cărții, I. D. Sîrbu și-a intitulat inițial romanul Candid la Isarlîk. }inta șarjei sale este în continuare maleficul sistem
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
a da vieții sale nou curs. Abandonînd exercițiile poetice pe care le practicase pînă atunci în secret și care, din fericire, n-au ajuns pînă la noi (o singură aluzie fugară în Escursiuni... ne sugerează acest fapt), funcționarul-muzician optează pentru proza literară, încercînd marea cu degetul. Cele cîteva tentative literare de la început n-au viață lungă. Filimon - el însuși prea inteligent și prea bătrîn pentru a se iluziona - și-a dat probabil seama că micile lui schițe nu treceau de pragul
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
adevărată. Nuvelele încadrate în același jurnal de călătorie (Matteo Cipriani și Friedrich Staaps), dincolo de faptul că nu se detașează încă de corpul Escursiunilor..., sunt scrise într-un stil de romanticitate atît de țipătoare, încît par pur și simplu parodii ale prozei romantice. Din păcate, nu erau parodii, Filimon se lua în serios și eșua programat. în fine, Nenorocirile unui slujnicar - altă încercare a lui Filimon de a deveni prozator propriu-zis - consemnează alt eșec. S-ar fi zis că succesivele tentative ale
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
veleitarilor, iubitorul de artă și de literatură cu același nume are o idee de geniu: din ea se va naște unicul și importantul său roman Ciocoii vechi și noi. în ce a constat salutara idee? în aceea de a abandona proza de observație pe teme contemporane și de a aborda proza istorică. Ideea "ciocoilor vechi și noi", adică ideea unei categorii social-morale respingătoare, a cărei istorie poate fi urmărită de-a lungul secolului al XIX-lea, îl obsedase pe Filimon. în
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
are o idee de geniu: din ea se va naște unicul și importantul său roman Ciocoii vechi și noi. în ce a constat salutara idee? în aceea de a abandona proza de observație pe teme contemporane și de a aborda proza istorică. Ideea "ciocoilor vechi și noi", adică ideea unei categorii social-morale respingătoare, a cărei istorie poate fi urmărită de-a lungul secolului al XIX-lea, îl obsedase pe Filimon. în mod curios, el începuse prin a schița figuri de "ciocoi
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
Dinule, adu mîna-ncoa; patruzeci la sută și să nu mai fie vorbă" (cap. XXIV). Imediat însă ce scena se încheie, iar autorul își reintră în drepturi, limbajul se schimbă aproape inexplicabil: tot ce fusese mai leșinat și mai ridicol în proza romantică își dă aici întîlnire; comentatorul remarcabilei scene reproduse mai sus parcă nu mai este același autor care a compus-o. "Era o noapte frumoasă, o noapte tocmai bună pentru amoruri romantice. Frumos este, în adevăr, amorul de inimă, căci
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
n. 1971). Mai mult decât atât, un critic literar constata plin de entuziasm: "Este mai bun decât Grunberg." Acest artificiu de imagine i-a adus lui Grunberg pentru a doua oară premiul "Anton Wachter", acordat celui mai valoros debut în proză din spațiul de limbă neerlandeză. Prima dată îl obținuse pentru întâiul său roman, Albastrele zile de luni (Blauwe maandagen,1994). în Istoria calviției mele, studentul vienez Marek van der Jagt spune povestea încercărilor sale adolescentine de a face cunoștință cu
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
pricepe paginile. E ca un fel de exercițiu de întreținere a elasticității minții prin supunerea la cazna unor piruete conceptuale al căror rost stă tocmai în menținerea acestei elasticități. În rest, paginile lui Adorno sunt, în marea lor parte, o proză filozofică obținută prin aplicarea previzibilă a unor rețete speculative. Intuiția fundamentală ce stăpînește mintea unui dialectician este aceea că structura lumii este atît de schimbătoare încît ea nu poate fi descrisă cu ajutorul logicii obișnuite. Cu alte cuvinte identitatea, contradicția și
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
Daniel Cristea-Enache Cititorii din ultimele promoții au în legătură cu proza lui Fănuș Neagu o imagine pe care scriitorul însuși a dorit s-o impună, dar care suportă corecții sub unghi cronologic. Bine cunoscut, azi, pentru scrisul său metaforizant și poematic, exotic în conținut și înflorind la nivelul expresiei, cu o
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
prozatorul "șaizecist" și-a creat un stil inconfundabil - căruia numeroase cărți, articole și interviuri îi poartă amprenta. Un stil ce a ajuns să-și subordoneze, într-o măsură semnificativă, limbajul personajelor și faptele lor, tematica și chiar structura bucății de proză, devenind o entitate de sine stătătoare și făcând legea pe întinderea paginii. Cum observa Eugen Negrici, frazele lui Fănuș Neagu sunt "de o uluitoare concretețe, comparabilă poate doar cu aceea din proza lui Arghezi", și ele "conțin, și atunci când sunt
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
faptele lor, tematica și chiar structura bucății de proză, devenind o entitate de sine stătătoare și făcând legea pe întinderea paginii. Cum observa Eugen Negrici, frazele lui Fănuș Neagu sunt "de o uluitoare concretețe, comparabilă poate doar cu aceea din proza lui Arghezi", și ele "conțin, și atunci când sunt foarte scurte, mari aglomerări de obiecte și ființe înecate într-o pletoră de însușiri potențate metaforic. Mai mult, s-ar zice că superfetația aceasta halucinantă, amazoniană este invers proporțională cu spațiul în
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
în care are loc. Ea ne amintește întrucâtva de voința imaginativă și de stăruința iconarului de a împodobi până în margine, feeric și naiv, îngusta suprafață de sticlă, exploatată ca un răzor de om sărac". Fie că reprezintă o contrapondere la proza realist-socialistă, cu schematismul ei ideologic și limbajul pe cât de înflăcărat, pe atât de conformist, fie că se subsumează unei anumite concepții a autorului, care ridică barierele și șterge granițele dintre proză și poezie, cert este că formula lui Fănuș Neagu
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
de om sărac". Fie că reprezintă o contrapondere la proza realist-socialistă, cu schematismul ei ideologic și limbajul pe cât de înflăcărat, pe atât de conformist, fie că se subsumează unei anumite concepții a autorului, care ridică barierele și șterge granițele dintre proză și poezie, cert este că formula lui Fănuș Neagu a devenit, în timp, susceptibilă de manierism. Abia în Amantul Marii Doamne Dracula, roman apărut în 2001 și având ca protagoniști un cuplu de tristă memorie (Nicolae și Elena Ceaușescu), scriitorul
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
protagoniști un cuplu de tristă memorie (Nicolae și Elena Ceaușescu), scriitorul și-a diluat metaforismul și a reintrat, cu forță, în logica specifică genului epic: obiectivitate a reprezentării, personaje consistente, conflict bine structurat. El tinde, astfel, să facă joncțiunea cu proza sa de tinerețe, de o originalitate profundă, nu decorativă, și care l-a impus, în anii '60, în rândul celor mai importanți scriitori români postbelici. Nuvela Acasă, din volumul Vară buimacă (1967), se plasează la această cotă valorică înaltă, impresionând
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
-i vertebrează paginile; iar, pe de altă parte, el nu poate lucra cu acest fir la vedere. Altfel spus, nuvela evoluează pe un tipar, cu aerul că nu o face - și abia la final, o dată cercul închis, cititorul realizează că proza nu se putea încheia decât în felul respectiv. Dacă într-o piesă de teatru cu pistolul pe care-l vedem în actul I cineva va fi împușcat în actul al III-lea, nuvelele și, în general, bucățile de proză scurtă
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]