5,132 matches
-
absurdului. Aceasta doar se întemeiază pe el. El nu se rezumă la ea decât în scurta clipă când își rostește judecata asupra universului, după care îi rămâne să meargă mai departe. Este viu, adică va trebui să moară sau să răsune în om din ce în ce mai adânc. Tot astfel și cu temele de care am vorbit. Dar și în acest caz, nu sunt interesat de opere sau de gânditori a căror critică ar necesita o altă formă și un alt loc, ci de
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
comun în concluziile lor. Niciodată poate n-au existat spirite atât de diferite. Și totuși vedem că peisajele spirituale în care ele se mișcă sunt identice. De asemenea, în ciuda unor științe atât de distincte, strigătul care pune capăt itinerarului lor răsună în același fel. Simțim că la gânditoni pe care i-am amintit există un climat comun, punând ca acest climat este ucigător abia dacă facem un joc de cuvinte. Cel ce trăiește sub acest cer de plumb nu are de
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
artei. Singura gândire care eliberează spiritul este cea care-l lasă singur, sigur de limitele sale și de sfârșitul său apropiat. Nici o doctrină nu-l solicită. El așteaptă maturizarea operei și a vieții. Desprinsă de el, opera va face să răsune o dată mai mult vocea stinsă a unui suflet izbăvit pentru totdeauna de speranță. Sau va tăcea, dacă creatorul, obosit de jocul său, vrea să-l părăsească. Amândouă atitudinile sunt echivalente. Pretind, astfel, creației absurde ceea ce pretindeam și gândirii: revolta, libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
cunoscute. Astfel, Oedip ascultă mai întâi de destinul său fără să știe. Din clipa în care știe, începe tragedia lui. Dar tot atunci, orb și deznădăjduit, cunoaște că singura sa legătură cu lumea e mâna fragedă a unei fecioare. Atunci răsună cuvintele uriașe: În pofida atâtor încercări, vârsta mea înaintată și măreția sufletului meu mă fac să judec că totul e bine." Oedip al lui Sofocle, ca și Kirilov al lui Dostoievski, ne dă astfel formula victoriei absurde. Înțelepciunea antică se întâlnește
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
sunt nedespărțiți. Ar fi greșit să spunem că fericirea se naște neapărat din descoperirea absurdului. Se întâmplă la fel de bine ca sentimentul absurdului să se nască din fericire. "Socot că totul e bine", spune Oedip, și aceste cuvinte sunt sacre. Ele răsună în universul sălbatic și limitat al omului. Ele îl învață că totul nu este, n-a fost epuizat. Ele izgonesc din această lume un Dumnezeu care pătrunsese în ea o dată cu insatisfacția și cu gustul pentru durerile inutile. Ele fac din
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
excedată, dar și de fostele gărzi roșii. REVOLUȚIA GAROAFELOR La 25 aprilie 1974, un puci militar răstoarnă guvernul care asigură continuitatea lui Estado novo, regim autoritar instaurat în Portugalia în 1933 de Oliveira Salazar. Puse în mișcare atunci când la radio răsună cântecul interzis Grândol, vila morena, forțele coordonate de căpitanul de Carvalho pun mâna pe capitală, în mijlocul unei mari mobilizări populare. Locuitorii le oferă soldaților garoafe roșii, de unde și numele mișcării. Puterea revoluționară este exercitat de o juntă de salvare națională
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se limitează la o sterilă situare față În față. La Început, este o luptă. În poziția dominantă se va afla cel care Își va fi pus În joc viața, precum soldații din anul II al calendarului republican, al căror glas răsună Încă În Fenomenologia spiritului (1807): „Libertatea sau moartea”. Literal, un om devine Stăpân atunci când reușește să-și depășească frica de moarte, alegând libertatea. Însă el nu este Stăpân decât pentru că are În față un altul care a preferat viața libertății
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
D. Niculescu Festivalul Internațional al Artei Lirice, ajuns la a șasea ediție, a pășit pentru prima oară în afara sălilor și a oferit, în anul Capitalei Culturale Europene, spectacole gratuite, în aer liber, cu mare priză la public. Piața Mare a răsunat de arii celebre până în creierii nopții, și mii de voci au fredonat alături de cântăreți. O demonstrație că și genul clasic poate prinde foarte bine la publicul larg, câtă vreme este oferit în ambalajul corespunzător. Arii celebre, sub cer Trei prieteni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
apucat pe Djalma Santos, Pele și Garrincha jucând... Era ceva incredibil...“ -, ba cu intrarea rușilor/pactiștilor de la Varșovia în Cehoslovacia, „Ce a fost atunci în august 1968, la București, nu se poate spune...“, și tot așa, muzica vieții fiecăruia a răsunat alături de marea muzică a lumii. Am trăit. Trăim. O nouă ediție stă să înceapă Ce se întâmplă, ce aduce nou, cum se raportează actuala ediție la cele anterioare, cum ne situăm noi față de ea, lista interogațiilor se poate lungi și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
De la început în mijlocul organizatorilor, îmbrăcat în negru, cu ochelari de soare și cu o pălărie tipică romilor, Tamango a bătut cu două linguri deschiderea Festivalului Internațional de Artă Romani. Pe 31 august, în sala de consiliu a Primăriei Timișoara a răsunat deviza primului eveniment astfel închegat din România și nu numai: „Luptăm împotriva discriminării!“. Că suntem o națiune de rasiști, vezi presa cum reflectă faptele țiganilor, că românul îl căpăcește pe rom de țânc din cauza propriei proaste creșteri au fost și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
în mod criminal și altora. Dintr-un egoism camuflat sub hijab-ul26 jihadului, teroriștii vor ca lumea să se sfârșească odată cu ei. Probabil toți sunt afectați de sindromul solipsismului. Oricât ar încerca partizanii sfârșitului să-l impună, oricâte pseudoprofeții apocaliptice ar răsuna în cele patru zări, istoria își urmează cursul ei firesc. Iar orice tentativă de a afla sau calcula ultima zi este sortită eșecului. Poate vom fi surprinși să descoperim, așa cum spune un proverb evreiesc, că răsplata nu vine la capătul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
noastră ocină moldovenească..., moldoveni despărțiți de cei de peste blestemata apă a Prutului (s.a.)“ <footnote Petre P. Moldovan, op. cit., p. 68 - 69. footnote> ; „nimeni nu poate tăgădui moldovenismul Basarabiei cîtă vreme pe ogoarele ei lucrează brațele moldovenilor și-n satele ei răsună aproape pretutindeni graiul moldovenesc“ <footnote Ibidem, p. 3. footnote> . Am vorbit altă dată <footnote Gheorghe Moldoveanu, De limba moldovenească, în „Omagiu profesorului și omului de știință Anatol Ciobanu la 70 de ani“, CEP USM, Chișinău, 2004. footnote> despre confuzia de
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
conversație, acest leu domesticit întrebă pe tînăra și gingașa fecioară: - Smărăndițo... Cu căpușorul mîndru ridicat în sus: - Smaragda, - l-a corectat vocea argintină. Conu Iorgu scăpă paharul cu ceai, sări să-l prindă, răsturnă un scaun, și reîncepu: - Smaragdițo... - Sma-rag-da! - răsună argintul poruncitor. [...] și surîsul cochet dezgolindu-i puțin șirul de perle, ea își aruncă iarăși muzica glasului de argint: - Ce vroiai să-mi spui, Egor Stepanovici?“ (1, 32). Smărăndița devine Smaragda Theodorovna Răutu, iar Iorgu Răutu devine Egor Stepanovici Răutu
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
la diateza reflexivă: Ion și-a aburit ochelarii/Pământul aburește sub picioare/ Fereastra se aburește. Criteriul semantic o determină pe autoare (Ușurelu 2005a: 51; 2005b: 38) să identifice următoarele clase: ergative incoative (a amorți), psihologice (a enerva), de percepție (a răsuna, a scârțâi) și de mișcare (a alerga, a balansa). Definiția și clasificarea propuse de Ușurelu (2005a,b) urmează linia lui Lyons, cu influențe din teoria localistă, îndepărtându-se destul de mult de accepția curentă dată verbelor ergative (inacuzative). Ușurelu (2005a: 156
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a deschis, Geamul s-a spart, Ușa a fost deschisă de..., Geamul a fost spart de..., niciodată *Ușa a deschis, *Geamul a spart. Tot extrem de rară este și neutralizarea raporturilor cazuale subiect - circumstanțial de loc (Pană Dindelegan 1972a: 57): Țipetele răsună pe stradă/ Strada răsună de țipete Sudoarea șiroiește pe frunte/ Fruntea șiroiește de sudoare. Ceva mai frecventă este neutralizarea raporturilor sintactice subiect − instrumental: Ion combate boala cu vitamine/ Vitaminele combat boala. Palmer (1994 [2007]: 8−9), fără a folosi un
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a spart, Ușa a fost deschisă de..., Geamul a fost spart de..., niciodată *Ușa a deschis, *Geamul a spart. Tot extrem de rară este și neutralizarea raporturilor cazuale subiect - circumstanțial de loc (Pană Dindelegan 1972a: 57): Țipetele răsună pe stradă/ Strada răsună de țipete Sudoarea șiroiește pe frunte/ Fruntea șiroiește de sudoare. Ceva mai frecventă este neutralizarea raporturilor sintactice subiect − instrumental: Ion combate boala cu vitamine/ Vitaminele combat boala. Palmer (1994 [2007]: 8−9), fără a folosi un anumit termen pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a fulgera', baluginare 'a se ivi', colare 'a strecura, a vărsa', defluire 'a curge', filtrare 'a filtra', fioccare 'a fulgui', fluire 'a curge', fuoriuscire 'a scăpa', gocciolare 'a picura', grondare 'a șiroi', luccicare 'a sclipi', penetrare 'a pătrunde', riecheggiare 'a răsuna', rimbombare 'a răsuna', risuonare 'a răsuna', sboccare 'a vărsa, a se revărsa', scaturire 'a izvorî', squillare 'a clopoți', suonare 'a suna', traboccare 'a se revărsa', zampillare 'a țâșni'. 3.4. În ceea ce privește situația din limba română, se spune că nu există
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a se ivi', colare 'a strecura, a vărsa', defluire 'a curge', filtrare 'a filtra', fioccare 'a fulgui', fluire 'a curge', fuoriuscire 'a scăpa', gocciolare 'a picura', grondare 'a șiroi', luccicare 'a sclipi', penetrare 'a pătrunde', riecheggiare 'a răsuna', rimbombare 'a răsuna', risuonare 'a răsuna', sboccare 'a vărsa, a se revărsa', scaturire 'a izvorî', squillare 'a clopoți', suonare 'a suna', traboccare 'a se revărsa', zampillare 'a țâșni'. 3.4. În ceea ce privește situația din limba română, se spune că nu există posibilitatea de selecție
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
colare 'a strecura, a vărsa', defluire 'a curge', filtrare 'a filtra', fioccare 'a fulgui', fluire 'a curge', fuoriuscire 'a scăpa', gocciolare 'a picura', grondare 'a șiroi', luccicare 'a sclipi', penetrare 'a pătrunde', riecheggiare 'a răsuna', rimbombare 'a răsuna', risuonare 'a răsuna', sboccare 'a vărsa, a se revărsa', scaturire 'a izvorî', squillare 'a clopoți', suonare 'a suna', traboccare 'a se revărsa', zampillare 'a țâșni'. 3.4. În ceea ce privește situația din limba română, se spune că nu există posibilitatea de selecție a auxiliarului. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cumva, spre satisfacția ironică a „domnilor burghezi”, intrarea În Academia Franceză a lui Ionesco, unul dintre „revoluționari”, maestru al „absurdului”, o victorie sau un semn al „sfârșitului revoltei”, un ultim ecou al acelui râset genial și extrem de truculent, ce a răsunat pe toate coridoarele Europei timp de un secol, cel al suprarealismului. Dar, oricum, suprarealismul a fost nu mai puțin o formă a libertății și a victoriei „geniului etern tânăr” În fața psihologiei și artei sclerozate, datată istoric și mental prin spiritul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ale unei soții niciodată iubite, lest al unei existențe „prea lungi” sau „memorie” a unei iubiri pripite, din adolescență!... Singuri și, totodată, niciodată „singuri”, actori pe scena, pe „scândurile” șlefuite ale psihicului nostru, cu o voce sau cu „voci” ce răsună În jur, „nebuni” fără a avea „curajul” de a o mărturisi, precum cel ce cară după sine un secret inavuabil, mai mult decât secretul său - cel al unei Întregi ginte! Acest „eu”, m-am gândit adesea, ar putea foarte bine
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de adevăr, atunci m-a atras, În urma unui D.H. Lawrence sau C.G. Jung, adevărul „de fund” al omului, nu cel zonal sau „specific”, ci „cel abisal și universal. Deși admirator al uriașei unicei, școli de filozofie grecești, triada bine-frumos-adevăr a răsunat În urechile noastre ca o ideală lozincă de atelier, o culme a spiritului european la originile sale - din tinerețe făceam teorii după care geniul uman, la Început, printr-un impuls magic, se află pe cota cea mai Înaltă!, urmând apoi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
în viziuni noi, Roza del Conte, Edgar Papu, I. Negoițescu, Ioana Petrescu, G. Munteanu, Svetlana Paleologu-Matta, Mihai Cimpoi, Ilie Bădescu, Th. Codreanu, Adrian Voica și mulți alții au contribuit substanțial la cunoașterea integrală a operei. Din când în când, au răsunat și voci înalt autorizate în alte tărâmuri ale culturii, dar și în materie de judecată estetică, precum Maiorescu, Iorga, Noica dând credit nelimitat, de reprezentare superlativă al geniului național, lui Eminescu. Chiar un mare matematician și fizician ca Octav Onicescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
totală". Sub pseudonimul George Bacovia nu prea se ascundea cine știe cine în țara unor contemporani precum Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, Ion Pillat, barzii atotputernici apăsând pe umerii umilitului și obiditului dintr-un târg schizofrenic de provincie. Semnalele de alarmă răsunau în urechile secolului XX, dar nu avea cine să le audă, surzii interpretau alte partituri și auzeau altă muzică. Poetul "provinciei" intrase în quartetul de ași ai poeziei posteminesciene, Marele Alfa (Arghezi) și cei trei mari B (Blaga, Barbu, Bacovia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sa este menirea să păzească limba maternă, cu atât mai mult cu cât el este acela care făurește în cuvânt. Altfel spus, Vieru poartă sentimentul că Poetul este însăși creația exclusivă a limbii strămoșești. De aceea unul din aforismele sale răsună așa: Toate zilele mele izvorăsc și se înalță din adâncul și din puterea Limbii Materne. Totodată, criticul de la Huși admite ipoteza că Grigore Vieru nu s-a mulțumit doar cu ideea de a fi o personalitate rezistentă prin cultura limbii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]