8,590 matches
-
ghiocei. Nimeni nu m-a observat. Am adunat ghiocei pentru Claudia. I-am promis o dovadă a dragostei mele și cred că cea mai bună dovadă sunt ghioceii. Atunci când ceața a coborât peste pădure am știut că tu te vei rătăci de grup. De când ai fost mică făceai altfel lucrurile decât cei din jur. Am rămas în poiană ca să te ajut să găsești drumul spre oraș. - Nu era necesar, îl găseam și singură. - Pot să plec și acum dacă te deranjez
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
mai contrazice i-a explicat Pavel pădurarului. - Cum sunt eu? - Ca o leoaică ce-și apără teritoriul. - Mulțumesc pentru comparație. - E timpul să căutăm poteca ce duce spre oraș, i-a îndemnat pădurarul pe cei doi. Cu greu, cei trei rătăciți prin ceață, au reușit să descopere drumul spre oraș. Ajunsă acasă Edwina a mers în camera ei și a deschis jurnalul. Nu a mai scris nici data, nici ora, a notat o întrebare și câteva enunțuri pe una din filele
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
îi făcuse și o hartă a traseului și de aceea când ajungea la o răspântie de tunele, el ridica lampa și cerceta cu atenție însemnările de acolo fiindcă oamenii templului îi spuseseră că ramificațiile nu duceau nicăieri și se putea rătăci. După un ceas de mers cu anevoie prin tunelele săpate rudimentar, urcând dar mai ales coborând, Baraba ajunse la locul cel mai primejdios al traseului. Intră în apă până la genunchi într-un lac subteran și înaintă cu precauție. Apa se
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
o dorească, s-o iubească, regretând permanent plecarea de lângă părinți, din satul natal : « De ce m-ați dus de lângă voi, De ce m-ați dus de-acasă ? Să fi rămas fecior la plug, Să fi rămas la coasă. Atunci eu nu mai rătăceam Pe-atâtea căi răzlețe Și-ați fi avut și voi acum Un stâlp la bătrânețe... » Proaspăt absolvent de liceu, Octavian Goga în anul 1900 trăiește prima iubire adolescentină. Participând la o nuntă în comuna Tohanu Vechi o va cunoaște pe
DIN IUBIRILE LUI OCTAVIAN GOGA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372474_a_373803]
-
Acasa > Poeme > Devotament > NINSOAREA DIN NOI Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ninge cu tristețe, ninge cu tăceri, Prin zăpezi și griuri rătăcesc dureri, Palide speranțe încolțesc în gând Urme de iubire în altare-arzând. Sar scântei de suflet, zborul le e frânt, Ploi de neputințe caută pământ, Scânteiază dorul,vise-abandonate, Uneori mai ninge cu singurătate. Ne sufocă zilnic ucigând dorința, Cheile-s la
NINSOAREA DIN NOI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372827_a_374156]
-
noaptea în cap în căutarea mormintelor vampirilor. Zorile îi ajunseră din urmă peste câmpuri, apoi amiaza îi prinse pe culmea unui deal. Aici poposiră pentru odihna animalelor. Cercetară încă o dată harta și împrejurimile acelui ținut ca nu cumva să fi rătăcit drumul, apoi porniră mai departe. Voiau să ajungă la lăsarea serii, pentru a avea timp suficient ca să ia fiecare mormânt la dezgropat. Luna plină apăru peste muchia dealului, invadând pădurea cu lumina-i rece. Arborii aruncau umbre misterioase și așteaptau
MĂCELUL VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372829_a_374158]
-
fiecare mormânt la dezgropat. Luna plină apăru peste muchia dealului, invadând pădurea cu lumina-i rece. Arborii aruncau umbre misterioase și așteaptau ca în curând fantasmele nopții să-și facă apariția de prin tufișuri. Înaintară încet ca nu cumva să rătăcească acea cărăruie îngustă. După scurt timp, aceasta se afundă într-o văgăună unde trona întunericul. Descălecară și trecură pe celălalt versant. În față se ivi o râpă adâncă de douăzeci-treizeci de metri unde se aflau mormintele vampirilor. Cu caii de
MĂCELUL VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372829_a_374158]
-
Gândacul de Colorado” este un ziar al românilor de pretutindeni, un ziar editat în statul Colorado, Statele Unite și care ne ține la curent cu activitatea românilor din oricare parte a lumii. Ziarul s-a născut din dorința unui tânăr ziarist „rătăcit” - cum frumos afirmă cineva - prin Statele Unite ale Americii, ca acest ziar să fie o punte între românii de pretutindeni. Astfel, în luna decembrie a anului 2001 a aparut ziarul „Gândacul de Colorado”, ajuns în prezent la numărul 132, cu un
OCTAVIAN CURPAŞ [Corola-blog/BlogPost/372673_a_374002]
-
Gândacul de Colorado” este un ziar al românilor de pretutindeni, un ziar editat în statul Colorado, Statele Unite și care ne ține la curent cu activitatea românilor din oricare parte a lumii. Ziarul s-a născut din dorința unui tânăr ziarist „rătăcit” - cum frumos afirmă cineva - prin Statele Unite ale Americii, ca acest ziar să fie o punte între românii de pretutindeni. Astfel, în luna decembrie a anului 2001 a aparut ziarul „Gândacul de Colorado”, ajuns în prezent la numărul 132, cu un
OCTAVIAN CURPAŞ [Corola-blog/BlogPost/372673_a_374002]
-
unele despărțiri asupra cărora soarta nebună nu știe că nu are sorți de izbândă. de câte ori te voi trezi din somn, urăște-mă doar așa voi ști că focul încă arde viu și în sufletul tău. dacă vreodată gândurile mele vor rătăci buimace prin lume iubește-mă, pe tine te caută întoarce-le acasă , doar așa vom putea fi mereu împreună când tu, când eu schimbând direcția vânturilor. de când ai plecat sufăr de o boală de care nu vreau să mă vindec
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
iar proiecția atinge scara cosmică : Lia Ruse vibrează de emoție, se deschide în câteva teme, - iubirea, natura, timpul, tradiția,- învăluite în fuiorul nostalgiei. Fascinată, admiră natura în planuri mari, atrasă de forme de relief, de anotimpuri, cărora le descoperă vraja ``rătăcind``, simte cu voluptate cum ``duduia gerul, sclipind sub nori mototoliți``, soarbe cu nesaț frigul : ``Alergam după himere și ne era de-ajuns``(Februarie între oglinzi). Timpul îi pare înghețat în liniște, vede artizanul ger modelând dantela zăpezii, ea însăși bate
LIRISM FEMININ DE RENATA ALEXE de LIA RUSE în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372912_a_374241]
-
o formă fără formă mă întorc la acele umbre de gânduri cu gurile suflând disperate apa spre peștii prinși în năvoadele propriilor construcții ale minții armăsar nicicând docil sac fără fund în care dacă nu ajung să mă întâlnesc mă rătăcesc * povestea continuă în brațele marinarilor odată cu furtunile interiorului mirosind a năucire nălucire până când El reînvie se reînalță încă un an și încă unul totuși mormântul din spatele piațetei de umbre se umple și nici unul dintre cei plecați nu reînvie rămân înălțați
ÎNTREB PIETRELE ŞI NĂVOADELE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372917_a_374246]
-
Acasă > Versuri > Visare > MAI SUNT Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2169 din 08 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mai sunt Gândul închis în clipa ce revine Creste-n derivă că o floare , Ca o pasăre te-ai rătăcit în mine Cu aripi rănite încercând să zboare. Mai sunt aici ,de m-ai putea vedea O lacrima neștearsa în inima ta ... Și-am îndrăznit să-ți învălui că o perdea Sufletul straniu din uitări , ce mă privea . În lumea
MAI SUNT de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372929_a_374258]
-
de dor te-am împrăștiat Și te-am păstrat în tăcerile aprinse Că o amintire târzie de neuitat . Mai sunt doar un fir de nor Lângă un curcubeu uitat între orizonturi , Ca să te-ascund în gând de dor Cu șoaptele rătăcite printre fluturi . gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Mai sunt / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2169, Anul VI, 08 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Rusu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
MAI SUNT de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372929_a_374258]
-
străduință Și o transformă în nimic, Munca depusă cu credință E loteria dintr-un plic. Ciclul de scris și spulberare Se tot reia la nesfârșit. Când e urmat de fiecare, Pentru moment e fericit ! PRIN SUFLET Prin sufletu-mi mă rătăcesc, Cu voia lui sau pe furiș, Să vad ce pot să mai iubesc Dar mi se pare un hățiș. Prin forme mult prea încurcate, Prin labirint întortocheat, Prin cutele lui, prea cutate, Nu mai văd calea de urmat, Și mă
ÎNTRE PORŢI DE UNIVERS (GRUPAJ POETIC) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372896_a_374225]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > MĂRȚIȘOR-5 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Cap.VIII Mărțișor în țara Nisipurilor Fierbinți Când ajunse în Țara Norilor, Mărțișor se rătăci,umblând bezmetic prin ceața deasă. Își aduse aminte de pana fermecată și-i spuse lui Norocel: - Acum ce facem, frățioare, că nu am nicio orientare și nu știu ce să fac cu pana de vultur. Încotro să mai mergem ca să ajungem în
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
pe munți de catifea... Iar vântul nu mai cânta, și luna-i adormită. Tu, despuiat de gânduri cenușii și de iluzii-amare Descaleci azi din vise, înfășurat în noapte... Un zburător - ce tatuezi pe trup dorințe arzătoare, Sorbind sărut cochet și rătăcind printre-ale mele șoapte... Puzderie de umbre se năpustesc cu zâmbetul șăgalnic, Că să elibereaze visul, rămas captiv în albe colivii. Uitând de cele sfinte, fierbinte și năvalnic, Sărută primăvară, și dantuie bezmetic pe-ntinsele câmpii. Referință Bibliografică: Un zburător / Corina
UN ZBURĂTOR de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372953_a_374282]
-
era, Mă amăgește, cu un alt festin. Iar sufletu-mi, este mereu atras, De dulci cuvinte și himere Și când atâta de puțin a mai rămas, Tu-mi dai, câteva clipe, efemere. Și până nu demult credeam, Ca de mă rătăceam prin vise, Eu palma-ți caldă, n-o simțeam, Insă c-o mângâiere, iubirea, ea o scrise. Noian de gânduri mă-mpresor, Cănd pleci și înapoi privești grăbit, Îți mai simt pașii, îndepărtându-se ușor, O altă zi de intrebari
HIMERE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372956_a_374285]
-
noastre! Vă doresc să trăiți liniștea și bucuria clipelor de mângâiere spiritual-religioasa, specifică acestor zile, dar și a celor de întâlnire cu persoane dragi! Vă doresc, din tot sufletul, să simțit emoția reîntâlnirii cu dumneavoastră înșivă, cu sufletul acela pur, rătăcit în vâltorile vieții și răscumpărat prin Hristos! Paste fericit! Cu deosebită dragoste și considerație, Corina-Lucia Costea Referință Bibliografica: Paste fericit! / Corina Lucia Costea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1561, Anul V, 10 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
PASTE FERICIT! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372962_a_374291]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > CĂLĂTORIE NETERMINATĂ V Autor: Ionel Cârstea Publicat în: Ediția nr. 2169 din 08 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului După despărțirea de Camelia a rătăcit mult timp pe străzile curate ale orașului de câmpie, gândurile îi zburau la scena petrecută în debara, într-un fel regreta, că nu îi primise avansurile, însă nu a a vrut, să profite de slăbiciunea ei. Soarele apusese , cerul devenise
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372935_a_374264]
-
fluturilor până la dispariție. Unii se așezau cuminți pe câte o floare și mă duceam spre ei tiptil și parcă mă vedeau și... zburau. Alergam din nou după ei. Mă mai loveam la mâini sau la picioare de câte o piatră rătăcită printre ierburi, dar nu-mi păsa. Voiam să prind fluturele! Cel galben zburase, urmăream unul albastru, mai albastru și mai frumos ca cerul. Se întâmpla să-l prind în plasă. Gingășia, fragilitatea fluturelui prins îmi producea totuși o senzație de
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
suprarealității (ori, mai degrabă, al adevăratei și singurei realități: Ehyeh Asher Ehyeh; Ego eïmi ho on; Ego sum qui sum; Eu sunt Cel ce sunt, Exodul 3, 14) interacționează cu ființa umană, trecătoare și supusă greșelii, prin mijlocirea jertfei: “...pelerinii rătăcesc/ prin trecutul-prezentul/ Grădinii Ghetsimani/ greșind mereu/ direcția/ spre veșnicie/ un cameleon agil,/ speriat,/ sare dintr-o scorbură/ în plină lumină,/ unde suntem totuși? Deasupra pașilor Învățătorului/ sau/ în biserica ridicată/ din umbra lui? Mă văd făcând acrobație/ pe linia/ subțire
EUGEN DORCESCU, CALEA INIŢIATICĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373033_a_374362]
-
iarnă-n amurg pe alei, pe drum Amintirile mocnesc, se zbat în scrum Printre stânci de gând curg șiroaie Vântul împletește-n păr arome de ploaie. Mi-a înghețat iarna nuferii la baltă La țărm naufragiez singură-n barcă, Îmi rătăcesc pașii în umbre uitate Printre frunze umede și moarte. În ochii mei se oglindesc izvoare Cerșesc clipe, zile inundate de soare În sinfonii de timp tânjesc după răsărit Cu sufletul în lacrimi, cu dor învelit. E iarnă-n ramuri de
E IARNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371049_a_372378]
-
băut ceaiul parfumat. Mi-a încălzit toate gândurile. Mâinile miroseau a mentă. Și sufletul mirosea. Tu ți-ai pregătit un ceai între o secundă ce înmugurea, Și alta care dispărea în noapte? Ai crezut că ceaiul va uni suflete stinghere, Rătăcite în abis? Mă tem că da. L-am pregătit când aripile îngerilor mei se odihneau. L-am savurat până la ultima picătură. Râzând de clipă, Ca apoi să cant împreună cu destinul meu. Referință Bibliografică: Ceai cu aromă de vis / Carmen Marin
CEAI CU AROMǍ DE VIS de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371053_a_372382]
-
Vine-o vreme când tot se preschimbă-n nimic, Frunți tăcute-ncrețim, generând întrebări Spre nimicul din noi, ce din mic... e mai mic. Neputința a pus, peste noi, resemnări, Și plimbăm așteptări... răstignite de cer. Printre umbre de gând, rătăcim pe cărări, Șerpuind fără rost prin destine ce pier. Desnădejdi care stau, prin speranțe, pripon, Ard un vis rătăcit...printre câte mai vin. Pe culori de trecut vrem să punem un ton... Ne cunoaștem prea mult, sau ne știm prea
UNEORI MAI COPIL... ALTEORI MAI ADULT de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371064_a_372393]