4,549 matches
-
E curios că acești mondeni care sînt criticii de artă nu intuiesc măsura rezistenței celor ce-i ascultă. Vorbesc pînă ce acestora le trece os prin os și le zboară gîndul aiurea. *De multe ori, compătimirea e o formă a răutății. Formule ca „bietul Cutare” sau „biata Cutare” sînt folosite ca simple introduceri pentru a capta atenția față de anumite zvonuri legate de situația ori de starea defavorabilă a celui compătimit. Ceea ce se spune în continuare disimulează cu greu plăcerea de a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ceea ce se spune în continuare disimulează cu greu plăcerea de a constata că acela sau aceea traversează o perioadă nefastă. „Bietul Cutare”, „biata Cutare” au aproape întotdeauna rolul de a anunța ceva senzațional din perspectiva povestitorului. Că prin ele emană răutatea, o dovadă e faptul că le aud mai des din gura ipocriților decît din a oamenilor reputați ca sinceri. *Trecută din registrul sentimental în cel politic, mi se pare mereu actuală următoarea „poruncă verlainiana”, tradusă astfel de Macedonski: „Cine gîndul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acolo n-au avut inițiativa să aducă pe cineva cu un aparat, să imortalizeze un eveniment deosebit! Trebuie să știți asta: o „organizare” ca mai Întotdeauna În Fălticeni! Spun asta, pentru că am avut mari dificultăți. Cei de aici „chiftesc” de răutate. Le sugerasem să pună caseta cu cântecul meu În Fălticeni, dar n-au vrut. Am mai sugerat să facă pliante color pentru invitați, dar n-au vrut..., așa că am fost nevoit să mă duc la Iași, să pun din banii
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de primirea scrisorii, dar m-am Întristat de conținutul ei. E firesc să răbufniți uneori, din cauza piedicilor pe care le Întâmpinați. Noi știm să apreciem valorile, dar suntem „mâncați” (și la propriu și la figurat) de meschinărie, de invidie, de răutatea celor care nu fac nimic, dar nu-i lasă nici pe alții, căci li-i mai bine să stea tolăniți În fotolii, să le intre bani mulți În buzunare, În timp ce la alții bate vântul! În privința fotografiilor, cum aș putea să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
era drept! Fiți sigur că adevărul Învinge Întotdeauna, chiar dacă mai Întârzie... Acestor jalnici fălticeneni le e ciudă că ați realizat o carte - este foarte bună - și nu pot realiza nici pe jumătate ceva asemănător. Creierul le este ocupat numai de răutăți și nu mai au vreme să-l folosească la lucruri bune... Nu trebuie să lipsim de la nici o manifestare, pentru a-i putea studia, așa cum se studiază gâzele la insectar! Prin absență, pierdem. Prin prezență aflăm multe lucruri și văzând ura
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ea tot ce are de la compozitor. Dar nici eu nu mă las. În ultimul timp nu mi-a fost bine. Primăvara de anul acesta a avut un climat f. dușmănos pentru noi astmaticii. Eu, cel puțin, i-am simțit toată răutatea. Abia acum sunt ceva mai bine. Bune salutări D-nei și de la D-na. Eu Îți doresc sănătate și aștept răspunsul. P.S. Scrisoarea pentru Tutoveanu o trimiți la mine. Poate că-l decid să mai dea ceva. 30 București, 18.V.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
operații se definitivează. Așa se evită susceptibilitățile, omisiunile fără și cu voie, exagerările și neadevărurile. și aș dori ca Monografia noastră să nu dea loc la polemici inutile, de vreme ce nu se mai pot repara inadvertențele, ca să le numesc așa fără răutate. Îl compătimesc pe d. Nichita, căci are o ingrată muncă și toți Își vor Îndrepta lorgnetele spre dânsul, după apariția lucrării. Sunt sigur Însă, că față de cele trimise de mine - date care nu pot fi evitate - sarcina Îi va fi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
susține, cu drept cuvânt, că sunteți creatorul „Galeriei” 977 folticenene; rânduiți la această instituție de Providență. Vreau să Vă ajut; dar mă Îndoiesc, dacă pot izbuti la Vasiliu-Falti, care a devenit om curios de tot, datorită unor insuccese nemeritate și răutății unor confrați. S-a retras În atelierul său, unde se Încuie și nu primește pe nimeni. Mie mi-a arătat totdeauna simpatie și de aceea voi Încerca prin sora lui Nuța Păpușanu, cu care mata n-ai luat, se pare
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
poate și din cauza faptului că nu am avut posibilitatea să o fac, cât și pentru că nu îmi ajunsese iar nivelul amărăciunii să dea peste cap. Vă scrie un marinar pensionar care nu poate sta la o parte când vede atâta răutate și necaz ce s-a abătut asupra marinarului și vieții sale. Marina noastră comercială, care se ridicase la un bun nivel profesional și tehnic, având oameni care țineau la tradițiile formate, acum a ajuns un fel de oaie neagră a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ale statului socialist multilateral dezvoltat. Dar nu este chiar așa. Ci altfel. Pentru a înțelege mai repede și mai exact este trebuință să ne întoarcem cu câțiva ani (nu mulți) înapoi și să ne reamintim de acel decret ridicol prin răutate și lipsă de logică, prin care cei care dețineau o așa-numită o a doua casă erau obligați să și-o dărâme ori să se stabilească definitiv în ea, renunțând la buletinele de București ori din alte mari orașe ale
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu te mai întorci în țară. Lăsăm la o parte că astfel de hotărâri personale nu le strigă nimeni în gura mare, însă admițând aceste anonime, se pune mai mare preț pe minciună decât pe adevăr, se încurajează delațiunea și răutatea intenționată. Nimeni nu poate chema în judecată un organ de miliție și Securitate. Chiar dacă ar fi îndreptățit, tot nu ar obține câștig de cauză atât timp cât actele de la dosarele care se află la miliție sunt considerate secret de stat, deși privesc
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
este izolarea nu fizică, materială, ci izolarea spirituală, pierderea sufletească în neantul singurătății. Dar acolo unde este iubire, este și comuniune, în ciuda zidurilor, a gratiilor și a terorii. Pentru toată această dragoste consolatoare, îți mulțumesc, lume a iubirii creștine. Ura, răutatea și cruzimea se pierd în oceanul acestei iubiri. Să zicem «fraților» și celor ce ne urăsc pe noi. Am fost eliberat după 5 ani, 5 luni și 10 zile, la 20 august 1984, de la Securitatea din București. Încă din clipa
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
oricât ar fi de grea, vine și trece. Există o memorie atroce a propriilor noastre greșeli și o memorie bună care atenuează și îmblânzește durerile trecute. Ceea ce însă mă înspăimântă și mă cutremură este acea neobosită persistență, în ură și răutate, pentru anularea căreia a murit Iisus pe cruce și ca El, șirul lung al mucenicilor, știuți de neștiuți. Dacă vă urăște pe voi lumea, să știți că pe Mine m-a urât înainte de voi. (Ioan, capitolul 15, versetul 18) E
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dar nu pentru că Gheorghiu-Dej era mai breaz ca Niculiță, ci pentru că construcția comunismului nu era încă multilateral dezvoltată. E drept, Gheorghiu-Dej nu a avut o academiciană care să-l secondeze la rele. Elena asta este de o intrigărie și o răutate ce înspăimântă cetatea totală. Ceva trebuie să spun și despre primarul nostru ales, Pană, care-i o pană în inima Bucureștiului; e un barbar, un violent în vorbă și faptă, un supus cu plecăciuni la perechea care l-a înscăunat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ți-amintești? E clar, vrea puțin zgomot. Gălăgia te acreditează, exiști. Vrea să ajungă În Vest, probabil.” Sugera că rebelul vrea să plece cu o coroniță sau să dobândească acolo una care să Înmugurească, transplantată, și acasă. Era sarcastic fără răutate, mai curând de o plictisită Îngăduință cu asemenea firești strategii ale micilor tratate de glorie mică. Dintre toți membrii biroului, doar cu Sorin Titel și cu Ștefan Bănulescu mă aflam, În sporadicele noastre Întâlniri „oficiale”, Într-o perfectă stare de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de bloc În care se desfășura Party-ul Woody Allen!... Zaciu menționa pe „Iorgulești, Dimisieni, Magdalena Popescu, Raicu și Sonia, Sorin Titel, Ioana Crăciunescu, Mircea Dinescu, G. Bălăiță”, la care adăuga pe Paul Georgescu („monstruos, obez, cu figura aparent adormită, fornăind răutăți piezișe, nu mă are, evident, la stomac”). Nu, Paul nu Îl agrea, Îi și găsise o bună poreclă (cum ne găsea tuturor): Japonezul. Dacă te uitai bine, domnul Mihr-tchea Za-tchu semăna, oarecum, cu un distins profesor japonez. Însemnarea din acea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
știți. Indiferent de limba, culoarea sau experiența lor”, spune profesoara de germană care lucrează cu oaspeții la DAAD. Prietena mea bibliografă intervine: „Să nu idealizezi. Dacă ar trebui să lucrezi, să trăiești viața zilnică, ai Întâlni repede și viclenia, și răutatea, și invidia”. Berlinul mă avantajează, probabil: nu sunt silit să descopăr rutina, pot căuta doar potențialitățile. * „Sperăm că v-ați mai Înseninat după zbuciumul dinaintea plecării și că va fi un an terapeutic”, scrie prietenul din Italia. „Situația este mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ușureze adaptarea În Franța. După sinuciderea, acum câțiva ani, a partenerei sale, Sigrid, falia depresivă se adâncise, evident. Remușcările și nostalgia deveniseră frecvente. Se simțea vinovat. Jucase cartea Însingurării orgolioase și egoiste, acceptase, uneori, confreriile vedetismului artistic, snobismul mondenității. Regreta răutatea de care dăduse dovadă, câteodată. „Țara Dada”, cum numea România, revenise și ea, tot mai des În acești ultimi ani. Nu doar ca „Țara Neagră” sau „Țara de exil” (cum scrie În epistola către Eugen Campus, vechiul său coleg de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
alții sunt indiferenți, iar câți dintre români nu ne dușmănesc și ni se pun în cale din prostie, din interes personal sau din suflete întunecate ce sunt. M-am gândit la Căpitan, la toată răbdarea lui în fața tuturor neînțelegerilor și răutăților omenești. Începusem să mă rușinez de sentimentul pe care l-am încercat la încheierea zilei aceleia și să-mi facă imputări de prea puținul spor pe care l-am obținut. Mă gândeam că, luându-mi inima în dinți, aș fi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Într-un târziu am plecat tristă spre casă. Eram ruptă și zgâriată întrun mod îngrozitor. Dar cine se mai gândea la asta? Ceea ce nu știam atunci, în acel 17 Mai 1938, era că îl văzusem ultima dată pe Căpitan. Desigur, răutatea oamenilor este permanentă, dar parcă în timpul Căpitanului nu coborâse de la conducător până la toți cei care executau ordinele lui criminale. În timpul comunismului te găseai în fața unei haite de hiene, care nu cunoșteau nici un sentiment uman, afară de „sfânta ură” de clasă, moto
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
omul este un animal ajuns la cea mai înaltă treaptă de evoluție, mie însă mi-e rușine că fac parte din această specie. Preferam să fiu pe o treaptă inferioară de evoluție, dar să nu știu că există astfel de răutate în lume. N-am mai vorbit nici eu, nici el nimic. M-a dus la Cazimcă. Aici mă așteptau Nea Pătru și Tavi Voinea. Mau privit îngroziți. Acesta era efectul psihologic pe care îl urmăreau satrapii prin aplicarea unor astfel
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
puși în libertate unde se vor putea încadra într o muncă cinstită, conform pregătirii, cei care nu au pregătirea definitivată și-o vor putea desăvârși, devenind apoi cetățeni cinstiți ai regimului comunist, cei care nu vor vrea să-și scoată răutatea din ei și să devină alți oameni, vor putrezi în închisoare. Acestea erau cele două alternative pe care colonelul le punea în fața deținuților și fiecare în intimitatea lui trebuia să aleagă și să acționeze în consecință. La începutul lui 1961
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
senini prin toate încercările. Poetul Fane Vlădoianu aproape orb, care compunea poeziile fără creion fără hârtie, scrise pe pânza eternității; trăia într-o lume a lui, încărcată de frumos: norocul meu este că nu văd de cât foarte puțin din răutatea lor zugrăvită pe fețe. Aurel Dragodan un alt poet sensibil și tăcut, ca un mormânt; poeziile lui erau ca mirificele flori ale paradisului, crescute din noroiul suferințelor de tot felul ale iadului... Si câți alții nu-i populau ceasurile de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
s-au abătut asupra familiei lui și sub comuniști, și chiar în forme mult mai grave decât asupra altor familii românești... Acum totul s-a sfârșit și Petrașcu a intrat în istorie, care îl va judeca nu după perfidia și răutatea omenească, ci după adânca lui iubire de neam, după faptele lui mari și după calvarul ce l-a îndurat, pentru că urmând învățătura Căpitanului, s-a opus guvernărilor nedrepte și înstrăinate. Voind să desprindem acuma ce a însemnat acest om pentru
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Zici că în oraș nu există ură, ceartă, pretenții. Eu, dacă aș fi sănătoasă, aș bate din palme de fericire. E un vis frumos și îți doresc din toată inima să fii fericit. Dar dacă nu există ură, ceartă și răutăți, înseamnă că lipsesc și antonimele lor: dragoste, înțelegere, bucurie. Fericirea se naște doar din deziluzie și supărare. Speranța nu are cum să se ivească fără disperarea provocată de pierdere sau de eșec. Așa ceva mi s-ar părea mie normal să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]