5,310 matches
-
eu, solitarul notoriu, mergeam singur pe jos. Chiar prin mijlocul pâlcului care chicotea am trecut, fără să risc mai mult de o privire. Nu era nici frumoasă, nici urâtă, doar o elevă cu părul negru și codițe destul de lungi. În rama lui întunecată, obrazul ei mi s-a părut mic, scurtat la nivelul de punct-virgulă-linie. Gura cu buze înguste, strânse. Sprâncenele unite deasupra rădăcinii nasului. Cunoșteam fete mai drăguțe. De o verișoară mă ocupasem chiar, pipăind-o, în șopronul pentru lemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de asemenea, cadre de conducere în economie, în reconstrucția orașelor, în sectorul fiscal, poate chiar și pe terenul atât de râvnit de mine al artei... Apoi m-a întrebat de cunoștințele deja existente. Unchiulețul simpatic din spatele biroului, purtând ochelari fără rame și având un grad de care nu-mi mai aduc aminte - era cumva locotenent? - părea realmente interesat de ceea ce el numea „devenirea“ mea. Prin urmare, am început să desfășor ceea ce, datorită pozelor mele din cutiile de țigări și a monografiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de mulțumită femeia așezată la masă că reușisem să citesc, în liniile din palma ei, absența, dacă nu definitivă, atunci de lungă durată a țăranului. Acela era dat dispărut din ‘43, dar continua să fie prezent ca efigie într-o ramă cu suport vertical. Oare unde învățasem eu această artă dubioasă? O știam din naștere? O furasem de la țiganii care treceau din Polonia granița orașului liber și, în vremea copilăriei mele, aveau căutare pe străzile din Langfuhr nu numai ca să ascută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
asta din cap!“. Mama, care, având în vedere locuința noastră cu pereți nezugrăviți, regreta în mod repetat că nu a dat jos de pe peretele casei din Langfuhr oleografia după Insula morților a lui Böcklin, că nu a scos-o din ramă, că nu a făcut-o sul și nu a vârât-o în bagajul lor de refugiați; ea, femeia de afaceri capabilă, dar pentru care totuși arta de orice fel avea ceva divin; ea, care-i vedea pe frații ei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
are ceva pus deoparte. Abia cu puțin înainte de Zoppot, când ne-am mutat pe drumul de promenadă și copiii ne-au arătat prada lor de chihlimbare cât boabele de orez, ea a dat de înțeles cu o privire piezișă peste rama ochelarilor că nu s-ar mai fi ales nimic de excursia noastră de familie, frumoasa călătorie de Rusalii, dacă s-ar fi întâmplat eventual ca fratele ei, și nu acest Joseph, să fi devenit papă. „Sau vrei cumva să afirmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scoboare cele trei trepte de asfalt ale terasei și, legănată pe tocurile albastre, înalte, ale pantofilor mici, să-i însoțească. Mini nu mai găsi nici un interes vestibulului. Era desfigurat. 99 O lumină mare și egală intra prin ușile scoase din rame și fringhii cu rufe la uscat erau întinse în curmeziș. - Sus e acum locuit, explică Doru și arătă spre orizont, nu departe, un coș înalt de cărămidă. Gramatula instalase o fabrică de alcool din cereale și câțiva funcționari de acolo
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vreau să-ți simt trupul de dor, Emoția sufletului se coboară prin noapte Și-mi învelește-n taină un timp iertător. Din depărtări, adâncul pătrunde Prin uși ferecate când somnul mi-i bun. Divinul se preface-n ființa de unde Cu rame și pânze prin universul nebun. Neliniștea albastă de clipe sfârșește Solfegii de har mai vor să petreacă Prin sfera umbrită de stea viețuiește Ochiul tăcerii ce-n vremi se înneacă. OCHIUL DE UMBRĂ Gândul spre tine mă cutremură iară Ca
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și călcată, era îngălbenită de vreme. A atins-o ca pe un lucru sacru, mângâindu-i florile brodate, în timp ce lacrimile îi udau obrajii. Și le-a șters repede căutând alte amintiri. În toate camerele pereții erau acoperiți cu tablouri cu rame, cu forgrafii mai mici și mai mari în care se vedea figura tatălui, a Floricăi, a lui Alexandru. Ea și mama nicăieri. Într-un singur colț, după o ușă, a zărit o ramă mică în care era o fotografie ce
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
camerele pereții erau acoperiți cu tablouri cu rame, cu forgrafii mai mici și mai mari în care se vedea figura tatălui, a Floricăi, a lui Alexandru. Ea și mama nicăieri. Într-un singur colț, după o ușă, a zărit o ramă mică în care era o fotografie ce înfățișa pe tatăsău, pe mamă-sa și pe ea la mijloc. Din tot trecutul ei, atât se mai păstra: fața de masă și o singură fotografie. S-a întors repede până să vină
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
perindat personaje alb negru, personaje color și personaje care deja nu mai au chipuri, ci sunt sudate într-un alai al figurației acelor ani. Era o casă mică, ticsită de cărți, de oglinzi mari și mai puțin mari, încadrate de rame rotunde, rectangulare, ovale, ca niște ochi curioși, gata să memoreze tablourile inadec vării noastre familiale. Mereu plină de lume. Lume bună - actori, fotografi, literați pe care mama, din ce în ce mai tânără, parcă, îi vrăjea cu vreunul din talentele ei, îi făcea să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să vă luați un concediu. Poate. Poate un concediu ar fi cea mai bună idee. Să plece de-aici. Să schimbe peisajul. — Poate îmbătrânești. Ada. Ada ironică, agresivă sub scutul glumei inocente, acu zatoare în spatele zâmbetului rece. Poartă ochelari cu rame subțiri, de plastic. — Poftim. E pentru anxietate. A cincea pastilă. Din nou analize. Intermitente dureri de stomac. Să nu faci ulcer, măi! Păi să nu facă. Brusc, gâtul trosnește dureros. Parcă ar fi... nu, nu e el, niciodată nu e
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o bursă în Cehia. Trei luni. La vară. — Super! Mergem. — ... adică mă duc. — Nu vrei să vin cu tine? — ... — Nu vrei. Nu știu ce ai putea să faci acolo, toată vara. Eu o să stau mai mult la bibliotecă. Te-ai plictisi groaznic... Rama de plastic depusă pe marginea blatului de la bucă tărie. O să cadă. — O să cadă! — Poftim? — Ochelarii. Nu stau bine acolo. Crețurile din jurul buzelor. Ușoară iritare. — Plus că mai e și asta. — Ce? Tu tot timpul simți nevoia să controlezi, să aranjezi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de pauză. Tăcerile astea. Nu mai au nimic complice. Durerea de stomac. Violentă. — Ți-e rău? — Bineînțeles că nu! — Ok, acum te-ai enervat... — Pe bune? Așa ți se pare ție? Iar ușa trântită. Iar pumnul care lovește în blat. Rama de plastic sare pe gresie, într-un lipăit scurt și imprevizibil. Fi-r-ar să fie! I-a spus să nu-i lase acolo! I-a spus i-a spus i-a spus... Și atunci sms-ul. Mișelește. to: ada cu cine erai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
antrenamentul mintal, dar sunt alte lucruri mult mai urgente de făcut mai întâi. Te rog urmărește în ziarele de seară rubrica de "mesaje personale". Eu voi semna "Oaspetele". Dacă ai să-mi comunici vreun răspuns, semnează "Neglijentul". Strecură notița sub rama unui ecran și-și puse o parașută antigravițonală. Douăzeci de minute mai târziu, farul atomic al Mașinii se ivi din ceață. Goseyn mânui din nou comenzile întorcând aeronava, astfel încât aceasta să-și reia drumul spre destinația inițală. Așteptă până când fasciculul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
încă micul dejun... poate că mâine... ... voi înțelege care este totuși nuanța care desparte ridurile înțelepte ale bunicii lor fără nepoți de ridurile unsuroase ale cerșetoarei mele de amintiri? Dacă e să le pui pe amândouă înapoi în tablou, cu rama zâmbind insipid și monoton privitorilor, amândouă deposedate de prieteni, de rude, de contextul lor de culori și sunete, cu pielea golită astfel de nuanțe, le poți confunda ușor sub numele generic de „babă” - mirosind a singurătate și delăsare. Și totuși
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
una, părinte! Bine și așa, Trifane! Și un juncănaș, părinte! Fie cum a zis neneaca, Trifane! Și în casa din poiana de pe plaiul Măgurii s-a sălășluit pustia. Numai un Franz Ioseph bărbos veghea singurătatea absolută dintr-un tablou cu ramă aurită, agățat pe peretele dinspre răsărit din casa cea mare. * * * Cum, Trifane-Cotelbane, voi nu știați chiar nimic legat de bântuielile noastre îndată după prăbușirea Imperiului Roșu? Da de unde, vere-Stepane? Că toate rânduielile de la graniță au rămas ca 'nainte! Nici pasărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
the way I was lost in the lakes and the shapes that your body makes Great Lake Swimmers, Your rocky spine Opt seara. S-a spălat pe mâini. Stă rezemat de chiuveta de mar mură. Se admiră în oglinda cu ramă old style. Ochii lui se plimbă încet pe trăsăturile bărbatului din oglindă. Totul e la locul lui. Nici o fisură. Peste o sută de ani, toate astea n-or să mai conteze. Peste o sută de ani, o să fiu doar o
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
de oase gălbejite. Dar azi, sunt așa. Eu sunt ăsta. Tipul ăsta din oglindă. Îi place ce vede. Emană siguranță și încredere de sine prin fiecare por. Ochii lui părăsesc fizionomia perfectă a bărbatului din oglindă și încep să analizeze rama oglinzii. O ramă din aia de tablou vechi, vop sită în auriu. Cu tot cu patină, ca să-i dea un kilogram de prestanță. Mișto. Cam exagerat, dar mișto. Au dat ăștia ceva bănet pe porcăria asta. Praf în ochi. În toaletă intră
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Dar azi, sunt așa. Eu sunt ăsta. Tipul ăsta din oglindă. Îi place ce vede. Emană siguranță și încredere de sine prin fiecare por. Ochii lui părăsesc fizionomia perfectă a bărbatului din oglindă și încep să analizeze rama oglinzii. O ramă din aia de tablou vechi, vop sită în auriu. Cu tot cu patină, ca să-i dea un kilogram de prestanță. Mișto. Cam exagerat, dar mișto. Au dat ăștia ceva bănet pe porcăria asta. Praf în ochi. În toaletă intră un tip cu
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
a spus, redevenit aproape complet stăpîn pe sine. Totuși, am luat-o ca pe un reproș. Schneiderhahn a ignorat incidentul. "Continuați să vîsliți", a spus. "Vîsliți!" Ezitant, m-am aplecat înainte din nou și cu brațele tremurînd mi-am făcut rama să reangajeze apa, simțind că fiecare bătaie de acum înainte era mai întîi de toate o oportunitate pentru a ne răsturna. La început rama s-a mișcat ciudat înainte și înapoi ca un pește care fusese pe uscat ori într-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
spus. "Vîsliți!" Ezitant, m-am aplecat înainte din nou și cu brațele tremurînd mi-am făcut rama să reangajeze apa, simțind că fiecare bătaie de acum înainte era mai întîi de toate o oportunitate pentru a ne răsturna. La început rama s-a mișcat ciudat înainte și înapoi ca un pește care fusese pe uscat ori într-un năvod și acum își recîștigase libertatea, după care am simțit cum își reia poziția verticală și cum eu îmi recapăt cumpătul și o
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
obișnuit și a ridicat din umeri. De atunci, am vîslit de cinci ori pe săptămînă, în fiecare zi cu excepția zilelor de miercuri și de duminică. După cîteva rînduri, am mers mai bine, uneori reușeam zece bătăi sau mai multe fără ca ramele să atingă valurile dintre ele; ne-am obișnuit cu senzația de epuizare de la capătul antrenamentului, un semn că într-adevăr am făcut ceva și am făcut lucrul acesta în maniera corectă și am descoperit că senzația nu ne părăsea pe
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
înțeles. Atunci, de ce mi-a luat atît de mult să înțeleg o mișcare nu doar cu mintea, ci și cu mușchii care trebuiau să o execute? Știam exact ce trebuia să fac în momentul în care bătaia era completă și rama lăsată în apă o mișcare rapidă a încheieturii către genunchi, tragerea umerilor înapoi simultan cu relaxarea lor, să-mi las spatele să cadă ca să fac loc mîinilor pe care să le îndepărtez rapid, iar apoi, în momentul în care brațele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
David gîfîind în spatele meu. Asta trebuia să însemne că respirația noastră avea aceeași cadență, că bătăile inimii lui erau sincronizate cu ale mele. Îmi imaginam cum punctul acoperit cu alamă de la prora străpungea apa, coborînd pentru o clipă cînd angajam ramele și apoi înaintînd, într-o diagonală ascendentă, scufundîndu-se, accelerînd. Depășită iarba, depășit stufărișul, ca o știucă tînără care urmărește o pradă care nu-i mai poate scăpa, chiar sub suprafața apei, urmărită din adîncurile întunecate de nenumărați pești hrăpăreți. Dar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Și pe compatriotul nostru, cel mai rapid om alb din lume care pierduse numai în fața a doi negri americani la o sută de metri. Schneiderhahn a întins mîna și a întors foile către sfîrșitul cărții, unde se afla relatarea despre rame. Cu un gest tandru a netezit hîrtia fotografiei perechii fără cîrmaci. Barca, sau măcar acea porțiune a ei care încăpuse în micul dreptunghi al reclamei la tabac, era așezată în diagonală pe apa albastră, liniștită. Vîslașii își întinseseră brațele în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]